Dezbateri parlamentare

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ca să conştientizez mai bine că trece vremea, an de an, îmi vizitam învăţătorul. Aveam noi o înţelegere de taină.

Era o întoarcere în timp necesară pentru amândoi. Eu veneam cu noutăţile de la oraş, iar învăţătorul mă dăscălea ca pe timpuri. Simţeam bine fiorul unei legături nevăzute cu cel care-mi pusese tocul în mână şi mă îndrumase spre buchea cărţii. O vrajă de zână bună mă chema să ascult tainice poveţe. Fiecare întâlnire mă găsea mai timid şi mai vinovat în faţa chipului blajin al domnului învăţător.

Un timp nu ne-am mai văzut, apoi, dintr-o dată, o veste rea mi-a parvenit de la ai mei. Modest, bun şi fără să supere pe nimeni, domnul învăţător a plecat la cele veşnice să-i înveţe şi pe îngeri tainele abecedarului.

O fărâmă din sufletul meu s-a stins atunci de durere. Când şi când, mă văd cu colegi din şcoala primară. Deşi viaţa ne-a schimbat mult, amintirile năzbâtiilor de atunci ne fac să redevenim copii pentru câteva frânturi de aducere aminte.

Explozia tehnologică de azi îi face pe învăţători să fie asemuiţi tot mai mult cu personaje din benzi desenate sau filme S.F. Ce să-i faci?

Copiii de azi au tot mai puţină sensibilitate, asaltaţi fiind de informaţii contradictorii şi nocive în cele mai multe din cazuri. Poate şi de asta meseria de învăţător ar trebui privită cu şi mai mult respect de noi, toţi.

Vreau să le mulţumesc tuturor temerarilor care fac această meserie rupând cu fiecare generaţie o bucăţică din inima lor pentru a dărui copiilor şi nepoţilor noştri lumina adevărată a primilor paşi în cunoaştere.