Dezbateri parlamentare

Domnul Traian Igaş:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem, în aceste zile, martorii şi, în acelaşi timp, spectatorii tăcuţi ai unui fapt pe care îl aşteptam de foarte mult timp. Mulţi dintre noi au fost aceia care ne doream să aflăm cine au fost cei care au colaborat du fosta Securitate. La fel de mulţi au fost şi mai sunt, încă, cei care au făcut şi vor face totul pentru ca aceşti colaboratori să nu fie cunoscuţi. Încet, însă, numele lor încep a fi cunoscute. Unele ne surprind, altele mai puţin.

Aflăm despre oamenii Securităţii, aflaţi astăzi în sfera politică, aflăm de colaboratori din rândul reprezentanţilor bisericeşti, de oameni de cultură, ziarişti sau sportivi. Cei mai vânaţi, însă, român cei din domeniul în care şi noi activăm: cel al politicii. Trebuie să recunoaştem că acest lucru se întâmplă din două motive: unul ar putea fi legat de faptul că oameni care au slujit, cu credinţă, PCR-ul de pe băncile Securităţii se află astăzi, încă, pe funcţii importante în stat, iar cel de-al doilea ar putea fi datorat îndârjirii cu care s-au zbătut să facă tot ceea ce a fost posibil pentru ca informaţiile cuprinse în anumite dosare să nu fie cunoscute.

Ca ultimă scuză aduc în faţa cetăţeanului simplu şi milos afirmaţia că altfel erau acele vremuri şi că nu ar fi avut de ales. Total greşit. Fiecare dintre noi avem de ales în anumite situaţii. Mulţi dintre oamenii acelor vremuri au ales să facă cele mai umilitoare munci, sau să suprapopuleze celulele închisorilor. Alţii, însă, au ales calea cea mai uşoară şi mai avantajoasă.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa politică românească, consider că este un lucru care ar fi trebuit făcut cu mulţi ani în urmă. Multe din situaţiile grave în care se află astăzi România se datorează acelor oameni care au continuat să conducă destinele acestei ţări, punând mai presus de toate interesele proprii. Alţii ar fi fost oameni care ar fi condus această ţară dacă acest lucru se petrecea, aşa cum era şi firesc să se întâmple, imediat după Revoluţie. Alta ar fi fost clasa politică de astăzi şi reprezentanţii cetăţenilor chiar şi în Parlamentul României şi poate că alta ar fi fost situaţia actuală din ţară din mai multe puncte de vedere. Suntem iarăşi într-o mare întârziere din care avem foarte mult de recuperat.

Cu toate acestea, nu puţini sunt cei care mai pun şi astăzi la îndoială necesitatea deconspirării celor care au făcut poliţie politică. Cine sunt ei? Tocmai cei care vor prin ultime încercări să protejeze pe cei cărora le mai sunt încă datori, sau chiar pe ei înşişi. România nu-şi mai permite luxul de a amâna aceste dezvăluiri şi aşa după cum bine spunea cineva, nu putem intra în Europa cu tone de dosare ale Securităţii încă neatinse.

Foarte multe dispute s-au conturat şi în cazul colaboratorilor racolaţi din rândul feţelor bisericeşti iar aici consider că lucrurile sunt doar la început. Sunt foarte multe cazurile de preoţi care au colaborat cu fosta Securitate, însă nici aici colaborarea nu este cea care se doreşte a fi. Prin acest lucru, consider că biserica va avea mult de pierdut în faţa credincioşilor, deşi puterea de care beneficiază aceasta în prezent este una care poate schimba multe. Au fost momente când singura persoană în care oamenii mai aveau încredere era preotul. Această încredere, însă, se dovedeşte a fi fost încălcată. Încrederea pe care omul ar trebui să o aibă în reprezentanţii bisericilor, se află într-o evidentă scădere atâta timp cât şi din rândul acestora se vor aplica tratamente diferenţiate.

În aceste momente ne aflăm într-o situaţie în care avem doar două variante: mergem mai departe şi facem acea curăţenie pe care ar fi trebui să o facem mai demult, ieşind în acest fel din conul de umbră în care încă suntem, sau vom continua să fim cei arătaţi cu degetul de celelalte state europene în rândul cărora ne dorim să ne aliniem.

Ca reprezentant al tineri clase politice româneşti tind să sper la o îndreptare spre prima variantă. Securitatea nu a însemnat niciodată numai birouri, dosare şi informatori. Ea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o întreagă societate. Cred că a sosit timpul să ne desprindem odată de ea şi am convingerea că aşa va fi.

Vă mulţumesc.