Vasile-Silviu Prigoană
Vasile-Silviu Prigoană

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2011

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.61 Vasile-Silviu Prigoană - intervenţie dedicată Zilei Internaţionale a Copilului Dispărut;

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua Internaţională a Copilului Dispărut"

Mâine, 25 mai, se marchează în toată lumea Ziua Copilului Dispărut.

La 25 mai 1979, Etan Patz, în vârstă de şase ani, a dispărut de la domiciliul său din New York şi nu a mai fost găsit. A fost lansată atunci cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. Au fost înălţate baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite oraşele cu afişe reprezentând chipul celui dispărut şi au fost anunţate recompense fabuloase. Nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată şi pentru cei care îi erau aproape.

În anul următor, diferite organizaţii americane au patronat manifestări în amintirea lui Etan Patz, iar la 25 mai 1983, preşedintele SUA, Ronald Reagan, a declarat ziua de 25 mai "Ziua naţională a copiilor dispăruţi" (Missing Children's Day).

O astfel de zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la iniţiativa Organizaţiei "Copiii dispăruţi" şi la nivel internaţional, tot din 1986, la iniţiativa Crucii Roşii Internaţionale, pe fondul înmulţirii alarmante a cazurilor de dispariţii în rândul copiilor.

Prima Zi europeană a copiilor dispăruţi a fost organizată în 2002, la iniţiativa organizaţiei britanice "Child Focus", patronată de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a organizaţiei olandeze "Vermist".

În România situaţia nu este, din păcate, mai puţin alarmantă. Astăzi, pe site-ul Poliţiei Române se află pozele a 76 de copii dispăruţi. Cauzele care favorizează dispariţiile sunt legate deseori de exploatări sexuale sau abuzuri fizice.

Printre soluţiile propuse de către Poliţie se numără şi sancţionarea contravenţională a persoanelor care acceptă găzduirea unor copii sau angajarea sezonieră a acestora, însă efectele sunt minore.

În concluzie, opinez că rolul nostru în acest proces de combatere a violenţei şi dispariţiilor minorilor este acela de a reglementa şi monitoriza aplicarea legislaţiei, astfel încât să scadă semnificativ numărul de copii dispăruţi.