Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 februarie 2007
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.14/2007
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 februarie 2007 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 februarie 2007
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: |  |
|||
 |
1.62 | Vasile Filip Soporan - declaraţie politică intitulată "Fără patimă despre decalajele şi criza României"; | |
||
|
"Fără patimă despre decalajele şi criza României" M-a bucurat faptul că sociologii, utilizând instrumentele de analiză ştiinţifică specifice domeniului, confirmă o părere mai demult exprimată, aceea că, în principal, criza în care se găseşte România este o criză de natură economică şi de funcţionare a comunităţilor. Pentru a justifica această poziţie, conform căreia criza principală este preponderent economică şi că aceasta, la rândul ei, determină imposibilitatea susţinerii dorinţelor populaţiei şi creează lipsa de perspectivă pe durată medie şi lungă, vă propun o analiză asupra realizării veniturilor la bugetul consolidat al statului. Pentru aceasta am folosit datele oferite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru veniturile obţinute în primele zece luni ale anului 2006. Pentru a avea o unitate obiectivă în cadrul analizei, veniturile se raportează pentru fiecare judeţ la numărul de locuitori, această modalitate fiind utilizată pentru realizarea unei ierarhizări pe care o dorim cât mai corectă. Tabelul 1 prezintă sintetic rezultatele unei analize comparative a contribuţiilor bugetare ale judeţelor la bugetul consolidat al statului. Tabelul 1 - Contribuţiile bugetare ale judeţelor la bugetul consolidat al statului
Legenda: Conform analizei, situaţia contribuţiilor judeţelor la bugetul de stat se prezintă astfel:
Analizând situaţia pe regiuni de dezvoltare, situaţia contribuţiilor la bugetul de stat se prezintă astfel:
Conform analizei comparative, pentru bugetul de stat avem următoarele concluzii:
Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor sociale de stat se pot trage următoarele concluzii:
Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj se pot trage următoarele concluzii:
Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor de sănătate se pot trage următoarele concluzii:
Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul consolidat se pot trage următoarele concluzii:
Cifrele prezentate în cadrul analizei demonstrează existenţa unei concentrări importante a activităţilor care generează venituri la bugetul consolidat al statului la nivelul capitalei. Având în vedere faptul că această situaţie reflectă nivelul de dezvoltare existent, concluzionăm, cu părere de rău, că există o mare diferenţă între capitală şi regiunile de dezvoltare şi între nivelele de dezvoltare ale regiunilor. Raportarea contribuţiilor bugetare specifice României la cele existente în Uniunea Europeană demonstrează, dacă mai era nevoie, că există o diferenţă mare între România şi celelalte ţări membre ale UE. Practic, putem să spunem că, din punct de vedere economic, există mai multe Românii, una specifică capitalei, una specifică judeţelor cu valori ale contribuţiilor mai mari decât media naţională (Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Ilfov, Prahova, Satu Mare, Timiş şi Tulcea) şi, în cele din urmă, una specifică unor judeţe depărtate de dinamica economiei de piaţă, în sensul că la nivelul cetăţenilor nu se vinde şi nu se cumpără semnificativ, judeţe care au o contribuţie mai mică de 300 euro/loc. (Alba, Bacău, Bistriţa Năsăud, Botoşani, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călărasi, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Suceava, Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Pentru a avea date comparative între judeţele regiunilor de dezvoltare Nord-Vest, s-a efectuat aceeaşi analiză pentru acestea, situaţia fiind prezentată sintetic în tabelul 2. Tabelul 2 - Analiza comparativă a contribuţiilor bugetare pe anul 2006 pentru judeţele din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest
Legenda: Concluziile privind nivelul Regiunii de dezvoltare Nord-Vest se prezintă după cum urmează: Pentru bugetul de stat:
Pentru bugetul asigurărilor sociale de stat:
Pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj:
Pentru bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate:
Pentru bugetul consolidat al statului:
Aceeaşi metodă de analiză a fost aplicată şi pentru realizarea unei ierarhizări la nivelul judeţului Cluj, folosindu-se împărţirea în şase administraţii financiare, după cum urmează: AFP Cluj cu 29 unităţi administrativ-teritoriale (Cluj- Napoca, Aghireşu, Apahida, Aşchileu, Baciu, Bonţida, Borşa, Căianu, Cămăraşu, Cătina, Cojocna, Chinteni, Ciurila, Feleacu, Floreşti, Gârbau, Geaca, Gilau, Jucu, Măguri Răcătau, Mărişel, Mociu, Palatca, Panticeu, Săvădisla, Sânpaul, Suatu, Vultureni), AFP Turda cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Turda, Aiton, Băişoara, Călăraşi, Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti, Tureni, Valea Ierii), AFP Dej cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Dej, Bobâlna, Căşeiu, Căţcau, Chiuieşti, Cuzdrioara, Jichişu de Jos, Mica, Recea Cristur, Unguraş, Vad), AFP Câmpia Turzii cu 7 unităţi administrativ-teritoriale (Câmpia Turzii, Ceanu Mare, Frata, Luna, Ploscoş, Tritenii de Jos, Viişoara), AFP Gherla cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Gherla, Aluniş, Buza, Corneşti, Dăbâca, Fizeşu Gherlii, Iclod, Mintiu Gherlii, Sânmărtin, Sic, Ţaga), AFP Huedin cu 13 unităţi administrativ-teritoriale (Huedin, Beliş, Ciucea, Călăţele, Căpuşu Mare, Izvoru Crişului, Mănăstireni, Mărgau, Negreni, Poieni, Râşca, Săcuieu, Sâncraiu). Contribuţiile zonelor la bugetele de stat prin raportare la contribuţia medie judeţeană sunt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3 - Analiza contribuţiilor la bugetele de stat pe administraţiile financiare ale judeţului Cluj
Legenda: Concluziile analizei se prezintă astfel: Pentru bugetul de stat.
Pentru bugetul asigurărilor sociale de stat:
Pentru bugetul asigurărilor de şomaj:
Pentru bugetul asigurărilor de sănătate:
Pentru bugetul consolidat al statului:
Având în vedere argumentele prezentate, putem spune că România se confruntă, în plan economic şi social, cu trei decalaje, şi anume:
Prin urmare, dacă ne oprim cu analiza la judeţul Cluj, acesta se încadrează, din păcate, în modelul de funcţionare existent în România, unde situaţia este inferioară celei din capitală şi prezintă un decalaj de mare anormalitate între centru de judeţ (municpiul Cluj-Napoca) şi restul localităţilor. Această situaţie, prezentată, poate, prea brutal, creează mari probleme României, în contextul integrării în structurile UE, atragerii resurselor financiare, asigurării cofinanţărilor şi coparticipărilor la programele de dezvoltare şi, în acelaşi timp, reduce masa critică necesară declanşării unui proces real de descentralizare. Practic, analizând în detaliu ultima problemă, constatăm că un număr de 31 de judeţe sunt asistate şi îşi fundamentează politica de dezvoltare pe asigurarea bunăvoinţei puterii centrale. În acest context, politizarea distribuirii în teritoriu a resurselor financiare este evidentă şi nefundamentată pe priorităţi şi pe proiecte care să conducă la dezvoltare. Nici la discuţia bugetului, nici în cadrul programului de guvernare, nici în alte documente apărute în urma analizei de esenţă portocalie nu am întâlnit proiecte care să conducă la asigurarea dezvoltării durabile, la echilibrarea distribuţiei bugetelor şi la creşterea naturală a contribuţiilor bugetare. Am constatat că, în lipsa unor programe adevărate, polticienii puterii şi din când în când şi cei ai opoziţiei îşi prezintă meritele de a fi câştigat bunăvoinţa puterii centrale în atragerea resurselor financiare care nu apar transparente în bugetele aprobate, ci se evidenţiază prin transferuri reglementate, de cele mai multe ori, prin hotărâri de Guvern sau prin ordine sau dispoziţii ministeriale. Am urmărit satisfacţia trăită de Preşedintelui Consiliului judeţean Cluj, prin faptul că judeţul Cluj este un judeţ privilegiat, datorită relaţiei personale existente între acesta şi primul-ministru, deoarece premierul Călin Popescu-Tăriceanu, folosindu-se de poziţia administrativă, îşi joacă poziţia politică, câştigând bunăvoinţa liderilor de partid fideli prin alocări de fonduri. Pentru a putea face acest lucru, premierul îşi construieşte bugetul pentru a putea folosi de funcţia administrativă în consolidarea ataşamentului clientelei politice. Practic, o treime din buget este alocată netransparent, fără aprobarea Parlamentului, fiind la plăcerea sau neplăcerea politică a celor aflaţi la Putere. Fondurile de rezervă, transferurile între unităţi ale administraţiei publice şi alte transferuri au un cuantum de 18.507 milioane lei şi o pondere de 28,5% din totalul bugetului de stat. Am participat joi, 25.01.2007, la reuniunea Asociaţiei Primarilor de comune din România, filiala judeţului Cluj, şi am constatat că cele intuite de mine se adeveresc în comportamentul celor care se află la conducerea judeţului. Preşedintele Consiliului judeţean, presat de timp şi, probabil, de alte interese, a purtat o discuţie cu reprezentanţii a jumătate din populaţia judeţului, afirmând în mai multe rânduri "am adus", "o să vă dau", "nu o să vă dau", nefiind în stare să discute cu adevărat strategia judeţului Cluj privind dezvoltarea mediului rural. Am văzut prestaţia Preşedintelui Consiliului judeţean la vizitele făcute de premierul Călin Popescu-Tăriceanu în judeţul Cluj. Ce am constatat? Un preşedinte aplecat total la dispoziţia sau indispoziţia primului-ministru. Această practică de asistenţă nu este de esenţă liberală, dar utilizarea ei arată că ploconirea şi transferarea resurselor financiare pe criterii politice a devenit o procedură utilizată cu succes de actuala guvernare, de ea beneficiind Preşedintele Consiliului judeţean Cluj şi primarul municipiului Cluj-Napoca. Doresc şi dorim altceva pentru un judeţ şi un municipiu care ocupă doar poziţia a treia la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest şi locul 10 în clasamentul naţional al contribuţiilor bugetare. Dezvoltarea locală nu se poate realiza doar prin creşterea alocărilor bugetare către judeţul Cluj, nici prin desfiinţarea simbolurilor identitare productive şi numai prin utilizarea mecanismelor creşterii speculative. Aceste proceduri nu fac parte din elementele unei dezvoltări durabile, dar, cu siguranţă, fac parte din bazele guvernării de dreapta care a adus mult rău judeţului Cluj. Se spune că banii curg la nivelul Clujului. este adevărat acest lucru, parţial şi relativ, dar doar pentru construcţii de spaţii comerciale şi pentru dezvoltări imobiliare, şi mai puţin pentru domenii care aduc dezvoltare durabilă. Dezvoltarea actuală a Clujului este un exemplu de dezvoltare bazată pe consum, pe servicii de comercializare a unor produse şi servicii realizate în altă parte, cu blocaje mult mai sofisticate decât cele existente până în 2004, în care funcţionează principiul cumpără cu 1 euro şi vinde respectabil cu 100 de euro. Pe acest fond, se manifestă efectele mai multor grupuri de interese care acţionează în prejma Consiliului judeţean şi a celor care acţionează în prejma Executivului Municipiului Cluj-Napoca. Iată că încet, dar sigur, încep să apară primele scandaluri de corupţie la nivelul autorităţilor locale. Clujul este cucerit de grupurile de interese care acţionează de azi pe mâine şi, practic, în lipsa unui model de dezvoltare locală, au pornit o bătalie acerbă a unora sau altora pe noi cartiere, pe mall-uri, pe stadioane, pe terenuri care aparţin unităţilor militare, protocolului de stat sau staţiunilor de cercetare agricolă. Cine sunt beneficiarii acestui mod de dezvoltare? Care sunt benificiile clujenilor în urma aplicării acestui mod de dezvoltare? Cu cât au crescut veniturile clujenilor, salariile s-au depărtat cu ceva de venitul minim pe economia naţională? Nu s-a reuşit realizarea unui model al dezvoltării durabile a judeţului Cluj, firmele liberalilor din Cluj şi susţinătorii PD-ului din întreaga ţară au un singur obiectiv, acela de a face să-şi crească conturile într-o luptă contra cronometru. În jocul puterii şi opoziţiei pentru aprobarea bugetului consolidat, conducătorii comisiilor reunite pentru buget-finanţe ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, un fost ministru al finanţelor (Mihai Tănăsescu), şi un viitor fost potenţial ministru de stat (Varujan Vosganian), au funcţionalizat, într-o concepţie strict contabilicească, pentru a se obţine votul pozitiv al membrilor comisiilor, principiul pragmatic de a se aproba pentru fiecare membru al comisiei un amendament care să conducă la alocarea unor resurse financiare pentru nevoile locale. Având în vedere această abordare, proiectul de buget a primit votul comisiilor de specialitate aproape în unanimitate, o singură abţinere. Este bun acest lucu? Nu cred, considerând, în acelaşi timp, că este necesară punerea în aplicare a unei noi concepţii de construcţie a bugetelor, teoria opţiunii publice fiind o modalitate de asigurare a unui echilibru între exprimarea dorinţelor şi modalitatea de realizare a lor, dezvoltarea fiind pusă în formula de asigurare a cerinţelor exprimate de cetăţeni. Cerinţele dezvoltării sunt mult mai concrete şi mai presante pentru România, având în vedere decalajele menţionate, iar politica construcţiilor bugetare ar trebui să stabilească programe justificate ale dezvoltării şi de reducere a decalajelor existente şi a apropierii bunăstării de cetăţean. Ce face actuala Putere? Are politici care să dea o nouă formă construcţiilor bugetare, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene ? Din păcate, analiza construcţiilor şi execuţiilor bugetare pe anii 2005 şi 2006 ne demonstrează faptul că răspunsul este în totalitate negativ. Pe ce ne bazăm acestă afirmaţie? În primul rând, se remarcă faptul că legea bugetului este înlocuită de o succesiune de rectificări bugetare care au la bază principiul subestimărilor veniturilor şi cheltuielilor, pentru ca prin această procedură să-şi pună la dispoziţia clientelei politice diferenţele apărute. Practic, legea bugetului devine un exerciţiu de imagine, construcţia nu ţine seamă de principiile moderne ale planificării multianuale pe baza programelor şi a proiectelor, iar prognoza devine un domeniu în care întâmplarea aleatorie devine factorul cel mai important în deciziile care se iau. Deoarece în România nu există tradiţia unor modele de dezvoltare zonale şi locale, pentru perioada care urmează este necesar ca actuala Putere să abordeze problematica funcţionării sistemului administrativ şi a descentralizării, prin prisma dezvoltării economice şi sociale. Dacă nu se vor promova modelele dezvoltării, decalajele vor rămâne în continuare o caracteresitică specifică României, aceasta se va apropia definitiv de specificul ţărilor subdezvoltate. În acest context, siguranţa utilizării resurselor financiare bugetare este pusă în pericol şi, din păcate, voinţa actualei Puteri nu doreşte să genereze un sistem naţional al indicatorilor de utilizare a banului public. Până în momentul de faţă, problematica analizării, funcţionării şi eficienţei sistemului administrativ s-a făcut într-o manieră izolată, fără consistenţă. Consider că perspectiva bugetului de stat şi al contribuţiilor locale trebuie să aibă două paliere transparente: cel al bugetului funcţional şi al bugetului de funcţionare. Reforma statului şi a dezvoltării economice a rămas "Cenuşăreasa" dezbaterilor politice, scandalul pe teme minore fiind de multe ori prezent ca argument hotărâtor în rezolvarea, sau, mai bine zis, în nerezolvarea problemelor cu care se confruntă România. Prin interpretarea celor întâmplate în anii 2005-2006, persistenţa unei permanente crize pe scena politică românească este mai utilă pentru actuala guvernare decât consolidarea unor modele de dezvoltare, în contextul integrării în UE. Crizele permanente sunt o consecinţă a crizelor economice, care aduc la nivelul maselor cele mai mari insatisfacţii, consolidând, dacă privim în istorie, crizele politice grave. Ca să mergem cu raţionamentul mai departe, crizele economice şi stările de nemulţumire ale cetăţenilor din perioada lui Carol al II-lea şi din perioada lui Nicolae Ceaşescu au determinat crize politice, care, nesoluţionate corespunzător, au amplificat degradarea stării economice şi sociale. Practic, falimentul democraţiei din perioada interbelică şi falimentul comunismului au fost declanşate de grave crize ale stării economice. Astăzi, practic ne aflăm în perioada declanşării mecanismelor de funcţionare a României în structurile Uniunii Europene. Poate exista un faliment al acestora? Pentru a scăpa de această ameninţare este necesar ca, de urgenţă, Guvernul să genereze, serios şi responsabil, programul de post-aderare al României, în care latura economică să fie hotărâtoare, ştiind faptul că la o populaţie de 21,5 milioane locuitori, numărul de angajaţi este de 4,5 milioane, cu un indice de 22%, în momentul în care acelaşi indice este de 39% în Ungaria, iar în Uniunea Europeană variază între 40 şi 45%. Pe când un asemenea program, stimaţi guvernanţi? Pe când un program de descentralizare reală, cu realizare de dezvoltare locală, stimaţi guvernanţi? Pe când bugete construite pe baza funcţionării instituţiilor statului şi autorităţilor locale şi bugete de asigurare a dezvoltării? |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
