Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "Câteva probleme neclare şi anacronice privind proiectul legii lustraţiei".

După "succesul" campaniei de deconspirare a colaboratorilor securităţii în materie mediatică şi pe planul diversunii politice, fruntaşii Alianţei - cu deosebire liberalii - şi-au propus să continue manifestările de acest gen şi pentru adoptarea proiectul legii lustraţiei, altă prioritate portocalie, prin care se doreşte acumularea de capital politic, chiar dacă acesta se face cu victime în propriul partid.

Tema anticomunistă, se ştie, este în primul rând de inspiraţie liberală, iar promotorii ei îşi fac un titlu de merit din lustrarea şi sancţionarea persoanelor care au făcut parte din structurile de putere şi/sau din aparatul represiv al regimului comunist. Numai că această acţiune, pentru care se va relua cu certitudine isteria naţională a dosarelor, denunţurilor şi demascărilor, creează probleme la fel de mari în practică, precum legea deconspirării securităţii. Iată în sinteză câteva dintre ele, pe care doresc să le grupez în conţinutul actualei declaraţii politice:

1) Încă de la primul articol al legii se menţionează că persoane lustrabile sunt cele care au ocupat funcţii în aparatul Partidului Comunist şi ale Uniunii Tineretului Comunist, la toate nivelele administrative, ignorându-se faptul că cele mai mari funcţii şi demnităţi le-au ocupat cei din organele alese ale partidului (comitetele şi consiliile care erau alcătuite din şefi de instituţii şi departamente, din directori de centrale şi mari unităţi economice, din alte cadre cu răspunderi în domeniul sindical, social-cultural şi chiar edilitar).

Întrebarea este: aceştia vor rămâne în afara sferi de aplicare a legii? Vor veni iar "justiţiarii" să deplângă faptul că se face "demascarea" unor mici activişti în dauna "greilor", care vor fi cu siguranţă identificaţi în partaidul care de obicei nu este în zona lor de opţiuni politice?

2) În mod similar se poate raţiona şi în cazul celor care au constituit aparatul de propagandă al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste de la nivelul central, regional, raional şi judeţean, îndeosebi conducerile fostelor instituţii de presă. Şi aici ne putem întreba: dar redactorii care au scris laudativ la adresa regimului comunist şi conducătorilor săi? Dar cei care realizau emisiuni şi rosteau elogii depsre conducătorii iubiţi şi care au devenit, după 1989, mari opozanţi, aşa-zişi reprezentanţi ai societăţii civile, critici acerbi ai Guvernului PSD şi umili slujitori ai guvernului actual? Ei vor fi excepţii scuzabile şi scuzate de către "elitiştii" noştri, care acum se tânguiesc pentru faptul că sunt deconspiraţi "oameni de calitate, cu prestaţii excelente" (în acţiuni anti-PSD, se înţelege), dar care sunt sacrificaţi şi demascaţi în dauna altora, "cei răi şi cu adevărat colaboratori ai poliţiei politice".

3) În mod firesc, se poate formula întrebarea în legătură cu această problemă: cine declară calitatea de persoană lustrabilă? Cine face încadrările şi cine aplică sancţiunile? Un posibil răspuns ar fi că cei care doresc să-şi elimine adversarii incomozi din competiţia electorală viitoare. Dar dacă nu vor avea succes nici în absenţa acestor competitori?

Sunt, toate acestea, probleme care în procesul adoptării legii trebuie clarificate, astfel încât viitorul act normativ să fie o lege dreaptă şi egală pentru toţi cei cărora trebuie aplicate prevederile ei.