Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Rogin:

"Un gând pentru geniştii români"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În decursul existenţei noastre există momente în care ne simţim mândri de ceea ce înaintaşii noştri s-au străduit să realizeze. Aceste momente se cuvin a fi cinstite de către noi, cei care azi le datorăm atât de multe. Unul dintre momentele pe care doresc să le evoc în faţa dumneavoastră, este şi cel legat de ziua de 31 mai, zi în care sărbătorim "Ziua Geniştilor". Pentru mine, ca moldovean în primul rând, dar şi ca oricare alt român, aceasta este o zi peste care nu pot să trec fără a cinsti memoria celor care au făcut parte din această categorie a armatei române.

Momentul este cu atât mai important pentru mine, cu cât la 31 mai 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, militar şi el de carieră, "se încuviinţează" pe raportul nr. 1902 înaintat de Guvernul Moldovei, prin care se cerea aprobarea înfiinţării şi întreţinerii unui batalion de geniu, necesar pentru "înaintarea lucrărilor publice". Este de fapt data "naşterii" primei unităţi de geniu din armata română.

Trupele de geniu, independent sau în cooperare cu celelalte arme, realizează asigurarea genistică a operaţiilor şi coordonează protecţia genistică a forţelor. După constituirea acestui prim batalion de geniu, un an mai târziu, printr-un alt decret al aceluiaşi domnitor, "corpul de geniu instituit printr-o ordonanţă, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion, de data aceasta în Ţara Românească, care împreună cu cel din Moldova va constitui întâiul regiment de geniu".

Primele batalioane de geniu ale oştirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în 4 companii. Căpitan al acestor subunităţi a fost numit căpitanul ing. Panait Donici, fost ministru al lucrărilor publice şi membru marcant al elitei intelectuale din acea vreme. Nu pot să nu evoc momentul 1877-1878, când trupele de geniu şi-au adus contribuţia prin lucrările executate, dar şi prin jertfa de sânge la obţinerea unei atât de importante victorii pentru independenţa ţării, în luptele de la Plevna împotriva imperiului otoman.

În anul 1882, prin Decretul nr. 960 a fost creat primul regiment de geniu, iar în 1881 a luat fiinţă Şcoala de artilerie şi geniu, la iniţiativa colonelului de geniu, George Slaniceanu, ministru de război în acel an. Geniştii români au contribuit şi ei, alături de ceilalţi ostaşi ai armatei române, atât prin misiunile executate, cât şi prin jertfa de sânge, la împlinirea dezideratului unităţii naţionale. Printre misiunile îndeplinite se numără amplele lucrări de fortificaţie a graniţelor ţării, lucrările executate pe comunicaţii, în special în zonele de munte, care au uşurat deplasările acestora.

După primul război mondial, pe baza învăţămintelor reieşite şi ţinând seama de realizările tehnicii militare pe plan european, au fost luate o serie de măsuri vizând înzestrarea trupelor de geniu cu tehnică nouă şi dezvoltarea armei în general.

Printre activităţile mai importante pe care trupele de geniu le-au executat în perioada interbelică stau la loc de cinste: lucrările ample de refacere naţională după război, edificarea sistemului de fortificaţii de graniţa de vest a ţării, executarea unor lucrări şi servicii pentru Regia Autonomă CFR, de prevenire şi combatere a urmărilor nefaste de inundaţii, fortificaţiile de pe zonele de est şi nord a ţării, iar în sud pe principalele direcţii probabile de pătrundere. În concordanţă cu situaţia întregii armate, arma geniu a cunoscut în evoluţia ei mai multe etape şi modificări în ceea ce priveşte organizarea, pregătirea cadrelor, înzestrarea armei, misiunile şi lucrările ce le aveau de executat pe timp de pace.

Procesul de reorganizare a armatei române, început după 1990, nu putea să ocolească trupele de geniu. Astfel, în ultimul deceniu s-au regândit obiectivele şi structurile armei, precum şi pregătirea de specialitate a militarilor genişti, care trebuie să corespundă noilor cerinţe interne şi internaţionale.

Opţiunea României de a adera la structurile euroatlantice, necesitatea realizării interoperabilităţii cu armatele ţărilor membre NATO şi participarea armatei române la unele misiuni internaţionale în Angola, Somalia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Afganistan sau Irak, au condus la apariţia unor noi tipuri de misiuni de geniu şi, implicit, la responsabilităţi mai mari pentru militarii care activează în arma de geniu. Nu pot să trec mai departe fără a preciza un lucru cât se poate de real: în toate misiunile la care au participat, geniştii români şi-au făcut datoria cu prisosinţă, au dus la îndeplinire misiunile ce le-au fost încredinţate, primind cu cinste recunoaşterea şi mulţumirile celorlalte state participante.

În fiecare an, ziua de 31 mai mai constituie un bun prilej pentru toţi geniştii din armata română de a strânge rândurile şi a rememora aşa cum se cuvine pe camarazii lor care deseori au dat pe câmpul de bătălie supremul sacrificiu al datoriei ostăşeşti.

Haideţi ca în această zi să ne amintim câteva cuvinte pline de istorie şi care sunt incluse pe soclul Monumentului Geniului din Bucureşti: "Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jerfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului". Este una dintre datoriile pe care le avem fiecare dintre noi. Haideţi s-o ducem la îndeplinire, pentru ca şi cei care vor veni după noi să o poată duce mai departe.

Vă mulţumesc.