Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Reforma statului român implică reformarea clasei politice"

După mai bine de 20 de ani de la redobândirea libertăţii şi democraţiei în România, după redactarea Proclamaţiei de la Timişoara, în martie 1990, după toate biruinţele şi înfrângerile democraţiei postdecembriste, reforma statului român trebuie să continue în noi dimensiuni, conturate de noile realităţi ale societăţii româneşti.

La Referendumul din 22 noiembrie 2009, 6,7 milioane de români au votat pentru Parlament unicameral şi 7,7 milioane de cetăţeni români au dat un vot pentru reducerea numărului de parlamentari. Acest vot al cetăţenilor români ne obligă, la o dezbatere amplă, susţinută de argumente solide, pe marginea revizuirii Constituţiei României. Cu sublinierea că instituirea legislativului monocameral, cu un număr de maximum 300 de parlamentari, nu mai poate intra în sfera negocierii politice, reprezentând ab initio, voinţa şi vocea poporului român. Adevărata reformă a statului român implică reformarea clasei politice şi a instituţiei Parlamentului, prin adoptarea unei paradigme decizionale menite să răspundă în mod eficient rigorilor reprezentativităţii cetăţenilor la nivel naţional. Subliniem faptul că în forma actuală, Parlamentul României are doar formal o structură bicamerală, dar în esenţă funcţionează ca un Parlament cu o singură cameră, ceea ce unii specialişti în drept constituţional şi instituţii politice numesc "bicameralism unicameral". Absenţa diferenţelor efective de atribuţii între cele două Camere se loveşte în aparenţă de principalul contraargument invocat în permanenţă pentru susţinerea bicameralismului, potrivit căruia principiul separării puterilor în stat este pe deplin asigurat de un legislativ bicameral. Dar această opinie este o falsă soluţie la o falsă problemă. Principiul separării şi echilibrului puterilor în stat se integrează în logica democraţiei constituţionale, conform art.1 alin.(4) din Constituţia revizuită a României, astfel că, prin adoptarea sistemului monocameral, relaţiile între Parlament şi Guvern, de pildă, sunt în mod clar simplificate, prin faptul că Executivul nu se mai raportează la doi interlocutori în plan parlamentar, ci la unul singur. În acest sens, se cuvine a fi subliniat faptul că existenţa unui parlament unicameral simplifică şi consolidează relaţiile cu toate instituţiile statului. Dacă admitem o realitate concretă, conform căreia doar 10% din iniţiativele legislative care au devenit legi reprezintă exclusiv opera Parlamentului, iar 90% din legile româneşti reprezintă iniţiativa Guvernului, sistemul monocameral obligă la diminuarea utilizării ordonanţelor de urgenţă de către Executiv, redând astfel Parlamentului locul şi rolul cuvenite în procesul legislativ. Acest proces va fi simplificat datorită faptului că proiectele de acte normative nu mai parcurg de două ori traseul legislativ şi dispare, astfel, necesitatea concilierii/medierii punctelor de vedere ale celor două camere.

Din perspectiva efectelor la nivelul percepţiei publice, ar fi reiterată în mod real dorinţa de reformare a clasei politice, prin adoptarea unui cadru decizional eficient şi prin gestionarea corectă şi onestă a fondurilor publice. Dacă privim în plan internaţional, 60% din statele lumii au adoptat monocameralismul, mai mult, 65% din statele europene afiliate Uniunii Interparlamentare sunt adeptele legislativului unicameral. Trebuie subliniat, în acest context, decalajul dintre numărul parlamentarilor români (471 - 334 de deputaţi şi 137 de senatori) şi numărul mediu de parlamentari din ţările Uniunii Europene (185 de parlamentari, niciun Parlament naţional nu depăşeşte numărul de 400 de parlamentari). România are un număr excesiv de senatori, chiar prin comparaţie cu ţările care sunt de partea Parlamentului bicameral. Exemple relevante vin din partea Germaniei, care are 69 de senatori la o populaţie de 82 de milioane de locuitori, a Poloniei, care are 100 de senatori la o populaţie de 38 de milioane de locuitori, şi chiar a SUA, cu 100 de senatori, la o populaţie de 302 milioane de locuitori. România are 137 de senatori la o populaţie estimată la 20-22 de milioane.

Teza susţinută de Partidul Naţional Liberal, conform căreia Parlamentul unicameral se clădeşte pe forma şi fondul Marii Adunări Naţionale, este ab initio, falsă. De altfel, modelul comunist, sovietic este bicameral. Sovietul Suprem al URSS avea două Camere, Sovietul Uniunii şi Sovietul Naţionalităţilor.

Sistemul monocameral şi reducerea numărului de parlamentari sunt realităţile asupra cărora cetăţenii României au decis prin referendumul din noiembrie 2009 şi de aceea trebuie trecute pe agenda revizuirii Constituţiei, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice. Modernizarea şi reforma statului român implică, în mod irecuzabil, reforma clasei politice româneşti, în primul rând, prin respectarea voinţei poporului pe care îl reprezintă, şi mai apoi, prin întărirea principiului constituţional privind separarea şi echilibrul puterilor în stat.