Vasile-Silviu Prigoană
Vasile-Silviu Prigoană

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 7 iunie 2011

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.75/2011
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 7 iunie 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.65 Vasile-Silviu Prigoană - declaraţie politică cu tema: "Defrişările ilegale - plagă a societăţii contemporane";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Defrişările ilegale - plagă a societăţii contemporane"

celebrarea Zilei Mondiale a Mediului, organizată în fiecare an pe 5 iunie, este una dintre numeroasele modalităţi prin care Organizaţia Naţiunilor Unite atrage atenţia asupra problemelor de mediu.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un bine-venit semnal şi un îndemn de a acţiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare.

Naţiunile Unite au proclamat anul 2011 drept Anul Internaţional al Pădurilor, în contextul în care oameni de ştiinţă din întreaga lume sunt îngrijoraţi de dispariţia accelerată a zonelor împădurite, în fiecare an, circa 18 milioane de hectare de pădure fiind distruse (cam cât suprafaţa Portugaliei).

Defrişările necontrolate şi ilegale reprezintă o problemă şi în România. Cazurile mediatizate de la Harghita, Maramureş, Suceava, Neamţ, Bacău şi Prahova, judeţe care au cel mai mare procentaj de defrişări ilegale, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi.

Potrivit datelor furnizate de Ministerului Mediului, volumul materialului lemnos tăiat ilegal în primele patru luni ale acestui an se ridică undeva la 12.000 metri cubi, ceea ce reprezintă cam 0,2% suprafaţa împădurită, un procent destul de mare, dacă ne gândim că suprafaţa terenurilor replantate este mult mai mică.

A doua problemă ridicată de aceste defrişări este cea a implicării unor funcţionari ai statului sau chiar angajaţi sau foşti angajaţi ai Ministerului de Interne. Comportamentul acestor oameni, desigur, nu are legătură cu instituţiile din care fac parte şi nu trebuie generalizat, însă deşi la nivel public se cunosc nume, iar munţi întregi arată deplorabil, reacţia instituţiilor statului este palidă, dacă nu inexistentă.

Opinez că este de datoria noastră, ca locuitori ai acestei ţări şi ca persoane mandatate de popor să facem legi, să găsim soluţii pentru stoparea tăierilor ilegale de pădure şi pentru reîmpădurirea locurilor pustiite de unii semeni prea lacomi pentru prezent şi inconştienţi pentru viitor.