Dezbateri parlamentare

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Despre lideri providenţiali"

România încă aşteaptă soluţii de la lideri providenţiali. Ca popor întotdeauna am fost vrăjiţi de discursurile şi apariţiile conducătorului însetat de sânge, care căsăpea boierii prea lacomi şi nedrepţi şi lua hotărâri, care (chipurile) făptuiau izbăvirea provizorie a poporului de relele care-l bântuiau şi de durerile care-l secătuiau.

Fiecare dintre aceşti lideri infailibili, care ne-au bântuit istoria, au fost întâmpinaţi la învestirea lor cu lungi pomelnice, chiar şi atunci când îşi depăşeau atribuţiile constituţionale. Evident, pentru că Dumnezeu a lăsat sarcini precise fiecăruia, cei mai mulţi să se supună şi doar unul să fie unsul Domnului.

Aşa am învăţat la şcoală, aşa acţionăm şi în practică, după principiul responsabilităţii personale limitate. Întotdeauna, delegarea de sarcini personale către aceşti lideri providenţiali ne-a scutit de efort şi de asumarea unui eventual eşec personal. Dar timpurile se schimbă şi odată cu ele ar trebui şi noi. Comunităţile moderne s-au dezbărat de această nevoie. Ele, spre deosebire de noi, au învăţat din propriile greşeli.

Istoria trăită ne obligă să constatăm că omul providenţial are defecte şi lipsuri, iar esenţa sa demiurgică s-a mai diluat cu timpul. El nu este un candidat la nemurire şi niciodată nu este de neînlocuit. Când avem toate aceste semnalmente şi noi perseverăm pe calea greşită, dar atât de comodă, daţi-mi voie să cred că este adevărat ce spunea un înţelept, că "fiecare popor are conducătorii pe care şi-i merită".

Asta e problema. Atâta vreme cât cei mai mulţi încă aşteaptă lideri providenţiali, consideraţi de neînlocuit, care nu acceptă să li se pună niciodată în discuţie eventualele greşeli, rămânem captivi acestei adulări continue. Alungarea omului providenţial din minţile noastre ar fi şansa pentru a construi ceva solid. Pentru a face faţă provocărilor actuale şi pentru a se apăra, naţiunile moderne au exorcizat strigoiul liderului providenţial din corpul naţiunii şi l-au înlocuit cu o abordare lucidă a viitorului.

Într-o lume care se schimbă dramatic şi rapid, noi, ca popor, am înţeles destul de târziu acest lucru. Am lăsat să treacă prin istoria noastră un Carol al II-lea, care ne-a costat pierderi teritoriale, au trecut peste noi 50 de ani de comunism, marcaţi de un cult exacerbat al personalităţii, iar ultimii 16 ani au stat, într-un fel, tot sub semnul omului providenţial.

Eu văd o singură idee care a ţinut şi ţine România în loc. Omul sfinţeşte locul, idee provenită dintr-o mentalitate orientală, care îi hipnotizează pe români, consecinţa sa practică fiind neimplicarea cetăţenilor în treburile societăţii, pe principiul liderul hotărăşte, subalternul execută.