Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind sprijinirea producătorilor români din domeniul acvaculturii.

Dezvoltarea acvaculturii presupune modernizarea activităţii de acvacultură, dezvoltarea acvaculturii marine, implementarea de tehnologii noi de creştere a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice în sisteme intensive, introducerea de specii cu valoare economică ridicată, înfiinţarea de ferme familiale piscicole în vederea valorificării terenului pe care sunt amplasate acestea şi promovarea activităţilor de turism piscicol, creşterea producţiei pentru acoperirea necesităţilor pieţei, promovarea formării profesionale a personalului din domeniul pescăresc.

În România, se înregistrează în prezent 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole, 60 de crescătorii salmonicole cu o suprafaţă de 24 ha. Acest potenţial trebuie susţinut de o serie de măsuri care să vină în sprijinul producătorilor din acvacultura românească, mai ales că, după aderarea la Uniunea Europeană, competiţia va fi una acerbă. Producătorii români sunt dezavantajaţi ca urmare a unor categorii de costuri de producţie care grevează costurile totale de producţie dar care nu se întâlnesc în costurile de producţie ale producătorilor din acvacultura ţărilor membre ale UE. Aceste costuri se referă la plata apei utilizate în acvacultură şi plata redevenţei pentru terenul din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole.

Referitor la apa utilizată în acvacultură se menţionează că producătorii din UE sunt scutiţi de plata acesteia tocmai ca măsură indirectă a guvernelor ţărilor membre ale UE pentru încurajarea dezvoltării acvaculturii, în situaţia în care stocurile de peşti din mări şi oceane înregistrează o scădere drastică care impune măsuri speciale de protecţie şi acces la resursele pescăreşti. Trebuie să avem în vedere şi aportul producătorilor din acvacultură la protecţia mediului, deoarece prin natura profesiei sunt primii care au de suferit dacă apare o poluare şi primii care monitorizează mediul prin supravegherea calităţii apei pe care o folosesc.

Costurile cu plata redevenţei pentru terenul pe care sunt construite amenajările piscicole nu se regăsesc la producătorii din ţările UE pentru simplu motiv că proprietarul unei amenajări piscicole este şi proprietarul terenului pe care a fost construită respectiva amenajare piscicolă, situaţie diferită în România, iar faptul că proprietarul amenajării piscicole nu este şi proprietarul terenului poate fi un factor de constrângere a dezvoltării acestui sector. Amenajarea piscicolă şi terenul pe care aceasta a fost construită reprezintă elemente inseparabile ale proprietăţii.

La Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor am înregistrat o propunere legislativă care prevede furnizarea gratuită a apei pentru activităţi de acvacultură, indiferent de sursă şi administratorul statului şi posibilitatea vânzării terenurilor proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole către proprietarii acestor amenajări piscicole, în vederea reducerii costurilor de producţie, urmărindu-se astfel asigurarea condiţiilor de compatibilitate în privinţa costurilor de producţie între producătorii din acvacultura românească şi producătorii din ţările membre ale Uniunii Europene.

Considerăm că adoptarea acestor prevederi va contribui esenţial la creşterea investiţiilor, alinierea costurilor de producţie în acvacultura românească cu costurile producătorilor din ţările membre ale Uniunii Europene, la asigurarea unui mediu economic şi concurenţial echitabil şi, în final, la creşterea investiţiilor, a productivităţii şi a profitului în domeniu.