Dezbateri parlamentare

Domnul Neculai Răţoi:

"Încă o dezamăgire portocalie... Noroc că nu-i prima!"

S-a dus şi Convenţia PDL...! De multă vreme n-am mai fost atât de dezamăgit! Însă eu sunt de vină, pentru că aşteptam, deşi ştiam despre cine este vorba, să se întâmple ceva care să dea un imbold mersului speranţei naţiei române către ziua de mâine. Aşteptam ca, în discursurile celor trei candidaţi, să se regăsească, pe undeva, şi cetăţeanul de rând, plătitorul de taxe şi impozite. Mea culpa: am cerut lână de la broască şi micşunele de la răchită...

Aşa cum recunoştea până şi Blaga, în guvernele PDL-iste nu s-a găsit vreun ministru care să aibă pregătirea necesară funcţiei nici să dai cu puşca, fie că este vorba despre Videanu, Elena Udrea sau Igaş... Principala trăsătură a unui ministru trebuie să fie vizionarismul său, iar vizionarismul ori lipseşte cu desăvârşire în actualul guvern, ori e limitat doar la conturi bancare, Vuittoane, vile, maşini de lux, excursii în locuri exotice şi alte avantaje materiale directe, imediate şi fără număr. Chiar dacă se laudă că face reforme peste reforme şi modernizarea României, a-i acuza pe un Funeriu ori pe un Attila Cseke de vizionarism e futil! Iar ca să spui că Igaş e străbătut de idei vizionare în ce priveşte ministerul pe care cică-1 conduce, în afară de "vizionarismul" (mai mult vedenial) dării afară a încă vreo câteva mii de bugetari, într-o perioadă în care infracţionalitatea e în creştere, deja este o "jignire impardonabilă", ceva de gen "ieşi afară, fiinţă extraordinară!".

Am aşteptat ca mortu' colacu' să văd o luptă ideologică în desfăşurarea Convenţiei, cică "de dreapta", dacă tot se-adunaseră pe-acolo o mie şi ceva sute de oameni în ditamai sala. Am aşteptat să spună vreo moţiune din cele trei că nu e de acord cu închiderea spitalelor, şcolilor sau cu curba de sacrificiu pe care o suportă populaţia. Aiurea! în afară de laude deşănţate şi miştocăreli de trei parale, pe care nu le mai "fumează" nici măcar puştii dintr-a IV-a G, n-au răzbătut prea multe idei din respectiva întrunire! Şi totuşi unica idee exprimată cu claritate a fost aceea că musai trebuie să fie îndeplinit ordinul lui Băsescu, adică să fim trecuţi strada spre trotuarul celălalt, unde e cimitirul... Că acum, în fruntea celor ce ne trec strada ar fi fost Blaga sau c-a rămas Boc, singura constantă care interesează e cimitirul de la capătul drumului!

Am asistat însă şi la răbufniri precum cea a lui Cezar Preda, care a lăsat o pregnantă trenă de demagogie! Acesta a prezentat însă un discurs pe care puteai să-l bănuieşti că-i scris de un partizan fanatic al opoziţiei, pentru vreo moţiune de cenzură! Am apreciat faptul că a confirmat astfel cam tot ce spunem noi de doi ani încoace, iar portocaliii au negat vehement, însă singura imagine ce-mi defila prin faţa ochilor când îl auzeam pe Cezar Preda era cea a unui vulpoi care nu mai ajungea la struguri şi mustăcea că-s acri...

Tardivă şi inutilă a fost şi ieşirea revoltată a lui Vasile Blaga, de gen urs căruia i se ia de sub mustăţi borcanul cu miere, ca să nu mai spunem că discursul său a fost sub cel al lui Emil Boc, din punct de vedere al mobilizării celor de faţă. Blaga e un tehnician bunicel, dar fără veleităţi oratorice, aşa că a fost mai greu să-i facă faţă unui Boc într-o formă de zile mari şi cu repetiţiile la zi, după ce-a aflat de la INS că a ieşit din recesiune... Se pare că Blaga nu înţelege nimic din filmele americane cu nunţi, unde se spune clar şi la momentul care trebuie: "Dacă are cineva ceva de spus, să spună acum sau să tacă pentru totdeauna!" - iată că "Mister Bulldog" s-a specializat în pierdut momentul potrivit, din prea multă aşteptare...

Singura aşteptată ne-dezamăgire la această convenţie au fost doar lacrimile crocodilo-telenovelistico-manipulatorii ale lui Băsescu! Aşteptam cu toată nerăbdarea de care sunt capabil, cu sufletul la gură, ca să văd ce motive de dat apă la şoareci va mai găsi de data asta specializatul în plâns la comandă! Acum cauza a fost Petre Roman, care s-a cărat la PNL, neacceptând să mai fie călcat în picioare şi tras la răspundere pe post de ţap ispăşitor de unul ca Băsescu...

În rest... nu s-a discutat nimic, niciun program, cetăţeanul de rând n-a existat în preocupările convenţiei PDL-iste, ci s-a discutat doar realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al PDL, prin reprezentantul său, Milică Boacănă, s-au reorganizat nişte găşti, au mai câştigat teren nişte băsişti, au pierdut multe oamenii care l-au susţinut pe Blaga şi a fost rătăcită pe traseu Raluca Turcan... S-a risipit o ocazie grozavă de a se demonstra că PDL-iştii pot pune România mai presus de partid, ca să fie credibili când strigă-n toate zările că-s preocupaţi doar de interesul naţional. Dacă "interesul naţional" e transformarea PDL-ului în partidul-stat unic, continuatorul celui de dinainte de 1989, cred că băsiştii şi-au ales bine culoarea steagului, portocaliul lor provenind astfel din îngălbeniri rapide, libertine, în doar două decenii, a roşului comunist...

Trebuie să mulţumim, totuşi, băsiştilor: fiecare zi în care mai stau la putere ne apropie mai mult de victoria USL-ului la viitoarele alegeri, iar ajungerea PDL în situaţia de a nu mai intra în parlamentul viitor este un lucru pe care oamenii lui Băsescu îl fac tot mai realizabil, aşa că, fie ei chiar şi adversari politici, când te ajută din răsputeri, e civilizat să le mulţumeşti - uneori, civilitatea poate deveni molipsitoare...