Dezbateri parlamentare

Domnul Emil Radu Moldovan:

Proiectul de buget pentru anul 2006 este dovada falimentului cotei unice şi a incompetenţei celor care ne conduc astăzi.

Cine a beneficiat de 16%? "Gulerele albe" din economie care, oricum, câştigau cel puţin 10 salarii minime pe economie şi firmele de servicii financiare. Din păcate, firmele de producţie au resimţit şocul negativ al cotei unice. Vorbind cu managerul unei fabrici de textile care îşi plăteşte cu ceva peste media sectorului salariaţii, a declarat că, în urma introducerii cotei unice, fondul de salarii şi cheltuiala cu resursa umană i-a crescut cu 2-2,5 %, lucru care nu l-a ajutat.

În plus, este îngrijorat că anul viitor va aduce noi taxe pe care nu le va putea plăti. În condiţiile în care impozitul la casă sau maşină între 2000-2004 a fost actualizat cu rata inflaţiei este inacceptabil ca după un singur an de guvernare portocalie, o parte din impozite să se mărească de opt ori.

Încasările la bugetul naţional mai mari cu 20 % din primele luni ale anului 2005 sunt consecinţa creşterii economice din 2001-2004. Faptul că aceste încasări descresc acum este rezultatul deciziilor proaste luate în acest an. În semestrul I s-a plătit impozitul pe profit şi pe dividende conform vechiului cod fiscal, iar creşterea înregistrată vine din creşterea economică din 2004.

Nu înţeleg de ce nu a fost continuată o politică economică care s-a dovedit eficientă şi apreciată atât în ţară cât şi peste hotare. Orice om neutru politic se poate întreba: de ce a fost nevoie să schimbăm un sistem fiscal, cu toate convulsiile asociate, pentru ca rezultatele bugetare şi economice să fie cam aceleaşi? Lipsa strategiei fiscale a condus la un dezastru greu de reparat acum, când România avea cea mai mare nevoie de stabilitate şi continuitate.

Bugetul propus pentru anul 2006 este cel mai sărac buget propus în ultimii ani şi este încă un semn al neputinţei factorilor politici de decizie ai României.

Un buget care nu oferă şanse dezvoltării şi educaţiei este un buget al subzistenţei ruşinos pentru o ţară ce îşi pregăteşte intrarea în Europa.

Degeaba ne cere preşedintele Băsescu să intrăm cu aroganţă în Europa dacă suntem umiliţi tocmai de cei care ar trebui şi au promis demnitate României. Nu cred că proiectul de buget al unei ţări trebuie făcut cu atâta grabă fără stabilirea unei strategii şi a priorităţilor.

Nu este normal ca la capitolul venituri să vă bazaţi majorarea pe cifrele venite din impozitele şi taxele pregătite cu sârguinţă şi precizie pentru următorul an.

Ultimele date statistice arată o încetinire îngrijorătoare a ritmului de creştere, pusă în primul rând pe seama instabilităţii fiscale, care frânează planurile de dezvoltare a afacerilor din România.

"Că într-o familie, ai un anumit venit, pe care trebuie să ţi-l gospodăreşti astfel încât să poţi face cheltuielile" este explicaţia premierului Tăriceanu care nu mai mulţumeşte pe nimeni în condiţiile în care familia se îndreaptă spre colaps economic tocmai datorită celor aleşi să o gospodărească. Poate mâine veţi veni cu alte soluţii salvatoare prin care să ne cereţi să renunţăm la electricitate şi apă caldă pentru a ne putea gospodări banii de mâncare.

Ceea ce era gândit a fi o revoluţie fiscală s-a transformat într-un război pierdut în cauza incompetenţei specialiştilor angajaţi în a găsi o strategie fiscală.

În aceste condiţii, ar fi normal să ieşiţi în faţa opiniei publice şi să vă asumaţi gafa introducerii cotei unice, venind cu strategie care să liniştească şi să ofere din nou încredere mediului de afaceri în deciziile Guvernului.

Este singura cale spre o reformă reală şi o revoluţie fiscală câştigată.