Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică în domeniul cercetării agricole "Staţiunile - ignorate şi nefinanţate; terenurile tot mai restrânse"

În legătură cu domeniul cercetării agricole, două categorii de probleme tind să devină cronice: a) staţiunile - altădată mândria cercetării româneşti, cu un inestimabil patrimoniu material şi intelectual - se constată că sunt tot mai neajutorate, slab finanţate şi oarecum abandonate de specialişti şi guvernanţi: b) proiectul de lege care asigură cadrul activităţii de cercetare se prezintă spre dezbatere în Parlament în mod periodic, în momentele electorale, dar aprobarea lui se amână nejustificat, în timp ce legile retrocedării terenurilor se aplică cu patos şi în mod frecvent de pe suprafeţele acestor staţiuni, văduvindu-le de principala lor bază de cercetare.

Trebuie arătat de la început că terenurile în cauză n-au aparţinut, de regulă, celor care le revendică. Ele sunt însă amplasamente ideale pentru traficanţii de terenuri, care, folosindu-se de permisivitatea actului normativ, de posibilitatea oferită de lege în baza căreia se pot acorda restituiri în natură şi pentru alte localităţi, primesc titluri pe pământurile unităţilor de cercetare, indiferent unde au avut terenurile (sau dacă le-au avut vreodată ...)

Regretabil este faptul că aceste terenuri nu sunt protejate de astfel de practici, că nu se reuşeşte interzicerea prin lege a diminuării suprafeţelor agricole a unităţilor de cercetare, că - fapt şi mai grav - aplicarea frenetică a legii retrocedărilor le aduce în situaţia de a nu mai avea obiect de activitate şi fondul funciar necesar.

Sunt sugestive în acest sens situaţiile create în partea de nord a Capitalei, unde deja s-a pierdut un mare patrimoniu pomicol, dar şi în teritoriu, în toate judeţele, de fapt, pierderile materiale de terenuri, clădiri şi alte dotări afectează zestrea tehnico-ştiinţifică a cercetării agricole, lăsând staţiunile de profil în voia sorţii.

Soarta lor însă este tot mai grea, iar efectele asupra sectorului agricol tot mai evidente: nu mai avem soiuri şi hibrizi autohtoni, nu mai avem toată baza genetică creată în ţară în decursul timpului, nu mai putem experimenta creaţiile noastre proprii. Produsele alimentare, în stare naturală sau procesate, sunt în proporţie nejustificat de mare aduse din import. În consecinţă - nu mai sunt necesare nici unităţile de cercetare agricolă, s-ar putea spune.

Şi, totuşi, nu trebuie abandonat acest sector. Degradarea activităţii de cercetare agricolă este o nesăbuinţă care trebuie oprită. Iată de ce măsurile preconizate de P.S.D. pentru stoparea declinului şi revitalizarea unităţilor de profil - pe centre de cercetare şi staţiuni de cercetare-dezvoltare - constituie o măsură salutară şi absolut necesară. Actele normative pregătite în acest sens, care prevăd reorganizarea unităţilor pe domenii, specialităţi şi în teritoriu, precum şi sprijinul financiar preconizat - toate sunt demersuri la care se impune a subscrie şi celelalte grupuri parlamentare, precum şi Guvernul României.