Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică intitulată "Reforma clasei politice sau revenirea la Marea Adunare Naţională".

Preşedintele României, Traian Băsescu - susţinut necondiţionat de către partidul care l-a propulsat, PDL - se referă aproape în orice apariţie publică la necesitatea reformării clasei politice. Numai că, întotdeauna când şeful statului atinge acest subiect se referă doar la Parlament şi la parlamentari. Clasa politică nu se reduce doar la Parlament şi parlamentari. Primarii, consilierii locali, consilierii judeţeni, miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, directorii generali din ministere şi din diverse alte instituţii, toţi membri activi (cu carnet) care deţin funcţii în organizaţiile partidelor politice şi, nu în ultimă instanţă, Preşedintele României, şi aceştia, toţi fac parte din clasa politică. Nimeni nu s-a întrebat însă de ce preşedintele Traian Băsescu nu face niciodată referire şi la toate aceste categorii de oameni politici atunci când vorbeşte de reformarea clasei politice.

Răspunsul este foarte simplu. Pentru că în acest caz s-ar putea observa - şi vă rog să ţineţi cont că nu pledez în favoarea colegilor mei senatori şi deputaţi - că nu Parlamentul şi parlamentarii sunt primii pe lista celor care trebuie să fie supuşi reformei.

Am să vă dau doar câteva exemple. Presa a descoperit că Paul Diaconu, directorul celui mai mare complex sportiv din ţară, (fostul "23 August") a acordat fără licitaţie un contract pe bani publici fostei sale firme; fostul primar general al Capitalei, Adriean Videanu, a cheltuit 5,5 milioane de euro pentru reabilitarea pasajului Bucur-Obor, licitaţia fiind câştigată - conform presei - de o firmă abonată la contractele membrilor PDL din administraţia locală bucureşteană; un secretar general din Autoritatea Naţională pentru Sport este reclamat pentru că în campania pentru prezidenţiale a intrat în incinta locuinţei unui primar şi l-a ameninţat cu bătaia; Cristina Trăilă, preşedintele ANRMAP, nu a găsit nici cea mai mică neregulă în controlul efectuat la MTS-ul condus de ministrul Monica-Iacob Ridzi; primarul din Odobeşti şi-a lovit casierul care nu mai voia sa-i scoată bani din casierie pentru nevoi personale.

Şi Paul Diaconu, şi Cristina Trăilă, şi Adriean Videanu, şi primarul din Odobeşti şi, foarte, foarte, foarte mulţi alţii de la aceste nivele sunt şi ei tot oameni politici. Am dat exemplele lor pentru că sunt notorii, în urma mediatizării. Dar fapte similare sunt cu sutele, dacă nu cu miile. Pentru astfel de fapte şi apucături care niciodată nu vor fi întâlnite la parlamentari, totuşi, şeful statului nu consideră necesar să propună şi reformarea acestor categorii de politicieni. Pentru că dacă ar propune, ar trebui ca domnia sa să prezinte şi argumente, să atace aceste categorii de politicieni, ceea ce ar fi total în dezavantajul principalului partid aflat la guvernare. Pentru că aici este cel mai mult de reformat.

Ar mai fi un motiv pentru care şeful statului a luat la ţintă doar Parlamentul şi parlamentarii. Preşedintele Traian Băsescu îşi doreşte, sub masca reformei politice, un parlament redus ca dimensiune, format în proporţie de 70-75% din reprezentanţii partidului său favorit, pe care să-l dirijeze din postura de premier. Practic, Traian Băsescu îşi doreşte un fel de Mare Adunare Naţională pe stil nou. Nu sunt eu primul care afirmă acest lucru.

Nu am crezut că în anul 2010, un guvern din Uniunea Europeană să dea vina - pentru a doua oară în decurs de o lună - pe nişte simpli contabili pentru faptul că un grup numeros de bugetari au primit salariile micşorate. Mă refer la declaraţiile ministrului Daniel Funeriu, care prin această explicaţie a încercat să calmeze situaţia explozivă de la Buzău. Cred că reformarea clasei politice trebuie să-l vizeze şi pe domnul Funeriu şi pe toţi ceilalţi care gândesc ca el.