Dezbateri parlamentare

Domnul Virgil Pop:

"Partidul te vrea mort"

Deşi sună extrem de cinic, aceasta este concluzia ce se desprinde din toată pleiada de măsuri de austeritate aberante adoptate de Guvernul Boc, măsuri care au şocat, practic, întreaga opinie publică şi care au generat mişcări de protest ample, care pot duce oricând la acte de violenţă nedorite.

Pentru cei aflaţi la guvernare, planul este destul de simplu: secătuirea şi umilirea tuturor categoriilor sociale dependente de statul român şi, prin urmare, îndepărtarea lor de la sursa de fonduri publice pentru a pompa bani în alte direcţii, înspre clientela politică, spre exemplu. Iar orice încercare de a zădărnici acest plan, prin propunerea unor măsuri coerente anticriză este respinsă din start, din motive lesne de înţeles, acum, însănătoşirea economiei, protecţia cetăţenilor, susţinerea sistemelor de învăţământ şi de sănătate nu se află pe lista de priorităţi a guvernului.

Doar aşa se pot explica gesturile halucinant de duplicitare şi paradoxale ale unui guvern incapabil să gestioneze angajamentul cu Fondul Monetar Internaţional şi frâiele economiei româneşti, gesturi menite, parcă, să anihileze sau, oricum, să micşoreze cu siguranţă numărul celor care sunt dependenţi, într-o măsură sau alta, de fondurile publice.

Preşedintele ne anunţă că nu mai sunt bani pentru plata pensiilor. Paradoxal, se găsesc bani, însă, pentru covoraşe de cocos, odorizante şi combustibil, toate în valoare de sute de mii de euro, chiar pentru Administraţia Prezidenţială. Ni se mai spune că nu mai avem fonduri pentru mame, pentru salariaţi, pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru preoţi, pentru profesori. Se găsesc, însă, fonduri pentru construirea de săli de sport în satele cu populaţie îmbătrânită. Se găsesc, desigur, bani pentru ridicarea de patinoare în toată ţara. Şi mai avem fonduri şi pentru cumpărarea unor utilaje extrem de scumpe, dar complet nefolositoare.

Acesta este planul. Umilirea şi sărăcirea contribuabilului român. Altfel, este complet de neînţeles felul în care Guvernul refuză de un an jumătate să pună în aplicare măsurile coerente propuse de specialiştii în economie ai Partidului Naţional Liberal, măsuri care ar revitaliza economia românească în doar câteva luni şi ar readuce ţara pe un făgaş normal. Totodată, este de neînţeles cum, dintr-o singură mişcare bruscă, guvernanţii au hotărât să impună populaţiei o serie de măsuri anticriză ce se înscriu printre cele mai austere din Europa, deşi, după spusele aceloraşi miniştri, România nu se află şi nu s-a aflat nici pe departe într-o situaţie la fel de grea ca şi Grecia, de pildă. Iată însă că, dintre ţările europene, doar Letonia a mai luat o măsură la fel de restrictivă precum reducerea cu 25% a salariilor, în vreme ce majoritatea ţărilor europene s-au limitat la reduceri de până la 5 la sută a veniturilor bugetarilor sau la îngheţarea salariilor. Şi, mai mult, niciun stat european nu a îndrăznit să se atingă de pensiile cetăţenilor săi, un drept câştigat prin zeci de ani de muncă. Guvernele altor state s-au limitat la îngheţarea veniturilor pensionarilor, în efortul de a-şi proteja, totuşi, vârstnicii.

Chiar dacă ni se pare tuturor extrem de greu de crezut şi chiar dacă e destul de dificil să spui un asemenea lucru despre conducerea propriei ţări, sunt din ce în ce mai convins de un lucru: Guvernul României şi preşedintele acestei ţări se fac vinovaţi de subminarea economiei româneşti, în detrimentul poporului român, în favoarea clientelei politice. Iar această nelegiuire nu mai poate continua şi nu trebuie să rămână nepedepsită. Toţi cei ce ne guvernează, inclusiv preşedintele, trebuie să plece urgent din funcţii şi să ceară iertare oamenilor de rând pentru toate atrocităţile fiscale la care i-au supus în ultimii ani. Pedeapsa, sunt sigur, nu va întârzia mai apoi să apară.