Dezbateri parlamentare

Domnul Emil Strungă:

Imixtiuni prezidenţiale

În ultima perioadă de timp, atenţia mass-media şi a întregii clase politice româneşti a fost îndreptată către aşa-numitul divorţ al celor două partide, liberal şi democrat, componente ale Alianţei D.A. capul de afiş l-a ţinut controversata alegere a democratului Corneliu Turianu în funcţia de preşedinte al CNSAS. Cu toate acestea, ochiul vigilent al presei nu a scăpat din vedere, după cum era normal, nici tensiunile apărute în urma refuzului preşedintelui Traian Băsescu de a-l confirma în funcţia de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul pe colegul nostru liberal, domnul Victor Paul Dobre. Acesta este şi rămâne persoana cea mai potrivită pentru mandatul în cauză care înseamnă o misiune realmente grea şi anume aceea de a menţine echilibrul în cadrul acordului din Parlament, cu atât mai mult cu cât majoritatea puterii nu este una confortabilă.

Motivele invocate de domnul preşedinte Băsescu pentru a motiva acest gest sunt, la prima vedere raţionale, dar în realitate lipsite de substanţă. Faptul că: "domnul Dobre îndeplineşte o funcţie extraordinar de importantă în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, având în coordonare Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi că ar putea fi util şi în 2006, mai ales că apele au început să se reverse din nou", nu ascunde decât adevăratul motiv al nemulţumirii şi anume acela că nu a fost consultat de către premierul Călin Popescu Tăriceanu, aşa cum prevede Constituţia. Potrivit acesteia însă, art. 85 alin. 2 precizează că "preşedintele numeşte şi revocă miniştri la propunerea primului ministru", fără a se preciza nimic, în amintitul articol, de consultări prealabile. "Să găsească un om nou", aceasta a fost recomandarea pe care a făcut-o, cu nonşalanţă, preşedintele României, primului ministru. Chestiunea în cauză nu reprezintă nimic altceva decât amestecul domnului preşedinte Traian Băsescu în chestiunile interne ale unuia dintre cele mai importante partide şi în activitatea Guvernului. Conform Constituţiei, preşedintele trebuie să joace rolul de arbitru şi să exercite funcţia de mediere între puterile statului or, în cazul de faţă, acţiunea preşedintelui reprezintă o depăşire a acestor atribuţii, astfel că se face vinovat şi pentru eventualele disfuncţionalităţi ale Guvernului.

Domnul Victor Paul Dobre este şi rămâne în continuare o persoană capabilă şi cu experienţă reală, atât în activitatea parlamentară cât şi în cea de la Guvern, ceea ce provoacă PNL să susţină în continuare un astfel de om pentru funcţia de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul.

Dar, exceptând întreaga chestiune care nu este deloc un incident minor, nu e vorba de soarta lui Victor Paul Dobre sau de cea a ministrului pentru relaţia cu Parlamentul. Ceea ce trebuie consemnat şi semnalat în întreaga sa gravitate este faptul că se creează un precedent periculos prin amestecul preşedintelui Traian Băsescu în problemele Guvernului şi în cele ale PNL. Acest fapt determină riscul ca, pe viitor, în România, funcţia primului ministru şi cea a preşedintelui să fie deţinute de o singură persoană.