Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: «Monica Macovei reînvie obiceiul pârâtului la "Înalta Poartă».

Întrebată în urmă cu puţină vreme de către oficialii europeni de ce nu s-au finalizat unele acte normative referitoare la reforma în domeniul justiţiei, doamna Monica Macovei, ministrul de resort, a spus fără nicio reţinere că nu a putut coopera în acest sens cu Guvernul şi Parlamentul. Declaraţia stupefiantă era desigur menită să o scoată din încurcătură, să-i menajeze imaginea, chiar dacă asta o făcea cu preţul unei delaţiuni către "Înalta Poartă" (europeană, de data aceasta), delaţiune pe care a mai practicat-o şi în alte momente ale mandatului ministerial.

Un asemenea moment este şi cel care s-a consumat recent, la finalul (sperăm) propriului mandat, când s-a votat cu o largă majoritate împotriva ministrului, în urma unei moţiuni din Senatul României, pe seama dezordinii din justiţie, a lipsei de preocupare pentru continuarea reformei şi mai ales pentru unele măsuri care au dus la o involuţie evidentă în sistem. Moţiunea cerea, fără echivoc, cu votul reprezentanţilor tuturor formaţiunilor politice din Parlament, demisia (demiterea) doamnei Macovei din postul pe care l-a dezonorat tot timpul.

Cum a răspuns doamna ministru la această cerere? Desigur, cu refuz total, cu dispreţul obişnuit, dar mai ales cu reluarea obiceiului pârei la susţinătorii europeni. În mod regretabil, au venit pentru ea ecouri favorabile de la un comisar european (în mod cert, indus în eroare de unele declaraţii demagogice privitoare la "calităţile" de justiţiar ale ministrului român), precum şi de la un parlamentar german (de altfel, un prieten al României, care a avut tot timpul bune intenţii în procesul nostru de integrare europeană).

Sunt convins că poziţiile celor doi oficiali europeni se vor putea schimba, în legătură cu demersul parlamentarilor români, fiind necesară în acest scop prezentarea explicită a motivelor care au stat la baza înaintării moţiunii, comunicarea directă cu toţi cei care, din necunoaştere sau dintr-o prejudecată neexplicabilă, sunt dispuşi să-i acorde încredere.

Vor afla astfel, toţi aceşti oficiali, că votul preponderent împotriva ministrului nu este întâmplător şi nici determinat de unele interese. Se va şti atunci că Monica Macovei este cel dintâi ministru de justiţie al unei ţări membre a U.E. care a cerut şi a obţinut revenirea la subordonarea parchetelor, lezând astfel caracterul independent al procurorilor. Eventualii sprijinitori vor afla că doamna ministru a oprit intrarea în vigoare a unui nou Cod penal, elaborat în spirit european, menţinând în sistemul judiciar vechiul cod din anii '60. Se va mai afla despre aroganţa dovedită în (ne)colaborarea cu cele două Camere ale Parlamentului, despre neparticiparea sa atunci când se promovează în Guvern acte normative din propriul domeniu de activitate sau atunci când se dezbat în forul legislativ proiecte din sfera justiţiei.

Aş spune, în încheiere, că se va afla realitatea despre rolul negativ al doamnei Macovei în Guvernul din care face parte, dar pe care-l blamează adeseori către fruntaşii săi politici, cum este domnul Boc, preşedintele P.D., care îi încurajează atitudinea sfidătoare de a nu se conforma hotărârii Senatului, de a nu accepta demisia cerută. Să nu fie această "agăţare" de post gestul disperatului în pericol de a se îneca, ce trage după el la fund tot angrenajul.