Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Movilă:

"P.D. şi lustraţia"

După scandalul CNSAS, dezamorsat de preşedintele Traian Băsescu, iată că o nouă temă agită apele politicii româneşti, aşa numita Lege a lustraţiei care, deocamdată, se află în stadiul de proiect.

Au început deja să zboare săgeţi otrăvite în aproape toate direcţiile, spre toate partidele, inclusiv în interiorul Alianţei. Acuzaţia cea mai frecventă este că unii sau alţii nu ar dori, de fapt, să fie adoptată această lege sau să fie adoptată într-o formă practic inofensivă pentru foştii susţinători ai regimului comunist.

După ce PD a fost acuzat că l-a impus pe domnul Turianu preşedintele CNSAS pentru ca, chipurile, el să ascundă dosarele compromiţătoare ale celor care l-au promovat, acum unii încearcă să acrediteze ideea că PD ar avea ezitări şi în legătură cu adoptarea Legii lustraţiei, din aceleaşi motive ca şi în cazul CNSAS.

De aceea vreau azi, în această declaraţie politică, să afirm răspicat că PD, grupul său parlamentar din această Cameră, sprijină pe deplin adoptarea acestei legi, în forma sa cea mai severă, cu excepţia, bineînţeles, a acelor amendamente hilare care trimit la persoane sau categorii profesionale.

Mai mult decât atât, pentru ca legea să intre în vigoare cât mai repede, PD, prin vocea preşedintelui său, domnul Emil Boc, a propus ca ea să fie adoptată prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Este adevărat că o lege a lustraţiei ar fi fost extrem de necesară în anii imediat următori lui decembrie '89; sunt convins că o asemenea lege, adoptată prin '91-'92, ar fi grăbit tranziţia, ar fi contribuit mult la asanarea morală a societăţii româneşti şi ne-ar fi scutit de multe scandaluri şi hopuri care au marcat evoluţia democraţiei româneşti în ultimii 16 ani.

Dar mai bine mai târziu decât niciodată; şi nici nu este târziu de fapt. Să ne gândim că mulţi dintre cei aflaţi în intervalul de vârstă 45-65 de ani, care ocupă azi funcţii importante şi care ne dau lecţii de democraţie, aveau atunci 30-45 de ani şi puneau umărul cu elan şi spirit partinic la construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ce să mai spunem de foştii angajaţi ai Securităţii?

Experienţa istorică, atât a României, cât şi a altor ţări, ne arată că o societate ieşită din dictatură, mai ales una foarte dură cum a fost cea comunistă, nu poate deveni autentic democratică fără o înnoire a mentalităţilor, fără o percepţie de alt tip asupra oamenilor şi a relaţiilor dintre ei, fără ceea ce se numeşte revoluţie morală.

Dar cum putem noi construi o democraţie de timp modern, european, cu oameni care au fost convinşi că societatea comunistă este forma ultimă, superioară de organizare umană şi au dat din coate pentru a ocupa un loc de frunte în acea societate? De aceea este necesară această Lege a lustraţiei care nu este una a răzbunării, a eliminării unor oameni din viaţa socială. Nu este vorba de pedepse penale, ci doar de un simplu pas înapoi al celor care au sprijinit, la un nivel semnificativ, comunismul. Este o măsură necesară dacă vrem ca România să se integreze cu demnitate în Uniunea Europeană şi, în general, în civilizaţia Europei de azi.