Dezbateri parlamentare

Domnul Ionel Palăr:

"Presă încătuşată - naţiune subjugată"

Săptămâna trecută, România a luat o serie de note proaste din partea unor instituţii de monitorizare de prestigiu. Printre ele, raportul asociaţiei «Reporteri fără frontiere» plasează România pe un ruşinos loc 70 în lume, la libertatea presei. Aceste confirmări sunt de ordin tehnic, menite pentru a ne putea raporta la celelalte ţări ale lumii, în funcţie de anumite criterii.

Dar orice român de bun simţ poate observa, studiind presa şi canalele audio-video, că în spatele mult clamatei agende publice, se află interese economice diferite şi, mai rău, diverse culori politice. Este aproape un truism să spui că astfel de constatări sunt extrem de grave pentru o şară care se află în pragul aderării la Uniunea Europeană - un organism în care presa, cu mai multe sau mai puţine alunecări de la o ţară la alta, este recunoscută ca fiind liberă.

Unii dintre mai marii lumii consideră că dezvoltarea economică este o condiţie necesară pentru o presă liberă. Constatările celor de la "Reporteri fără frontiere" contrazic însă această ipoteză: ţări ca Mongolia şi Nigeria, care se află pe locurile 53, respectiv 57, la libertatea presei în lume, nu stau, după cum ştim prea bine, cu economia. În privinşa libertăţii presei, noi ne aflăm pe acelaşi loc cu Paraguay, Congo şi Guineea-Bissau.

În România, presa a crescut considerabil în ultimii ani. Din păcate însă, pluralismul punctelor de vedere este asigurat de elementele care se află în spatele redacţiilor emitente de opinii.

Raportul despre situaţia televiziunilor din România emis de "EU Monitoring Advocacy Program" şi Network Media Program confirmă faptul că televiziunile româneşti sunt folosite pentru exercitarea influenşei şi mai puţin pentru informare. Se observă, totodată, un fenomen de tabloidizare şi trivializare a programelor de ştiri, lucru semnalat şi de experţi. Instituţiile care au realizat acest raport au făcut mai multe recomandări, pentru eliberarea presei din chingile influenţelor politice şi economice. Printre acestea, o recomandare este îndreptată către Parlamentul României - amendarea Legii 187/1999, prin care televiziunile să facă publice numele angajaţilor care au colaborat cu fosta Securitate. Ar fi bine să alocăm timp acestei chestiuni, extrem de importante pentru o societate mediatică sănătoasă şi pentru mai multă transparenşă.

O presă liberă este garanţia maturităţii unei societăţi. Ar fi foarte bine dacă am reuşi să înşelegem că media au o pondere considerabilă în contextul societăţii civile, despre împlinirea căreia prea mult se vorbeşte, care pare a fi dezideratul suprem al ţării noastre, dar care se dovedeşte a fi mult prea dificil de atins. Totodată, ar fi bine să înşelegem că, în orice societate matură, mijloacele de comunicare în masă nu sunt instrumente de manipulare, ci de informare. De îndată ce vom înţelege aceste lucruri de bun simţ, ne vom putea numi puternici, ca naţie.