Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Stan:

Mai acum câteva zile, dispreţuitor cum încă îl mai ştim, domnul Tăriceanu declara că încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional ar certifica incompetenţa guvernării actuale. Sigur că patetica declaraţie venea de la înălţimea deficitului bugetar lăsat nouă moştenire.

Este, de asemenea, adevărat că toată lumea are o opinie despre Fondul Monetar Internaţional - televiziuni, economişti, ziarişti, politicieni. Dacă în spatele preocupării, mai mult sau mai puţin mediatizate a unora dintre aceştia, ar sta cu adevărat interesul pentru soarta şi viitorul românilor, mai treacă-meargă! Dar, când singura legătură a unora dintre aceşti emiţători de păreri cu criza, care pe alţii chiar ne strânge în spate, sunt migrenele provocate de transformarea în roni a sutelor de mii de euro aflaţi în conturi, parcă nu-ţi prea vine să rabzi a-i împroşca cu etichetări veninoase.

Sigur că n-a căzut bine nimănui să-l audă pe preşedintele ţării afirmând, la interval de cca 30 de zile, ba că avem bani, ba că nu avem bani suficienţi pentru suportarea crizei şi susţinerea programului de guvernare.

Sigur că nu ne-a entuziasmat modul în care a trebuit să aflăm din ziare că, la adăpostul majorităţii asigurate de alianţa pe care noi chiar o onorăm, s-a omis să ni se ceară părerea înainte de demararea unor demersuri atât de importante ca cel al unui acord financiar de mare anvergură.

Ne-am afirmat nedezminţit convingerea că este obligatoriu să avem conturat cu acurateţe planului nostru, al celor care ne-am aliat pentru România, trecând peste tot ceea ce ne separa, pentru depăşirea efectelor crizei.

Numai dacă urmare a unui program guvernamental anticriză se va demonstra necesitatea unui atare demers, credem că el trebuie făcut. Nu oricum! Nu în orice condiţii! Ci în aşa fel încât cel care ne împrumută să aibă, pe de o parte, garanţia unei bune investiţii, iar noi, pe de altă parte, să folosim banii acolo unde cei care vor returna datoria au mai multă nevoie. La fel de important ni se pare să cunoaştem foarte clar la ce preţ şi cu ce costuri vor fi folosiţi banii, ca să nu mai vorbim de condiţiile rambursării unui astfel de împrumut.

Este în practica social-democrată să ne cântărim şi faptele şi vorbele nu din dorinţa respectării restrictive a unor principii, ci din respect pentru cei pe care îi reprezentăm. Niciodată nu am respins un demers numai de dragul unei poziţii singulare. Categoric nu o facem nici acum. La fel de categoric dorim însă a ne face perfect înţeleşi de toţi cei care vor cu adevărat să ne înţeleagă poziţia.

Acesta este motivul elaborării unui plan social democrat anticriză. Acesta este motivul precizării ferme a condiţiilor în care vom accepta să girăm cu votul nostru un împrumut de la Fondul Monetar Internaţional.

Altfel, banii aceştia vor servi, în fapt, unei campanii electorale a cărei declanşare oficială, orice ar crede cel ce se doreşte singurul ei beneficiar, nu s-a declarat încă.

Cu alte cuvinte şi îndrăznind să-mi amintesc în faţa dumneavoastră de un articol citit săptămâna trecută, nu vrem să ajungem în situaţia celui care, dorind să organizeze o nuntă care să "rupă gura târgului", a împrumutat o sumă atât de mare de bani, încât a fost nevoit să gireze împrumutul cu toată averea lui. Nunta s-a făcut, darul a ieşit, dar banii n-au fost returnaţi, căci organizatorul de nunţi a ţinut-o într-o petrecere personală până când a rămas falit.

Aşa încât, nu pentru nuntă şi chiolhan prezidenţial-electoral am putea fi de acord cu un împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, care nici nuntaş nu ne vine la masă şi nici daruri nu s-a îngrămădit vreodată să ne facă.