Dezbateri parlamentare

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: «Guvernul Boc "lucrează" pentru România... mică»

În marea sa grabă de a-i face pe plac şefului suprem, domnul Boc dă cu coasa... unde vede cu ochii!

După ce a terminat de retezat pensii, salarii, posturi şi indemnizaţii de şomaj, harrrrrrrşşt! şi indemnizaţiile pentru creştere copil!

Măsura, din câte am aflat neinclusă, iniţial, pe lista curbelor de sacrificiu, a fost preluată din zbor de lăudacii de serviciu ai guvernului, care au şi început să se vaite ba că suma (85% din venitul mediu pe ultimele 12 luni) e prea mare, ba că durata de acordare (2 ani) este mai mare ca oriunde în Europa, ba că aducerea pe lume a copiilor a devenit o afacere, sute de familii - mai ales cu probleme sociale - văzând în aceasta o cale de câştig fără muncă...

Din nefericire, eu nu am putut să am copii şi nu pot "măsura" în bani ce înseamnă să îi ai. Ştiu doar atât: că aş da orice, şi anii de viaţă pe care îi mai am, pentru o singură zi ca mamă.

Cum nu am, însă, această calitate, îi transmit public domnului încă prim-ministru câteva dintre informaţiile şi întrebările sosite din partea tinerelor mămici şi a mămicilor în devenire din colegiul meu, ale căror experienţă, onestitate şi bună-credinţă nu îi permit să le pună la îndoială:

1. Cuantumul indemnizaţiei este unul corect: cu cât salariul mamei a fost mai mare, cu atât şi contribuţia la buget a acesteia a fost mai substanţială. De regulă, femeile cu salarii mari şi foarte mari au muncit enorm pentru a ajunge în posturile lor şi nu au niciun interes să şi le piardă. În consecinţă, vor scurta la maximum concediul postnatal şi îşi vor relua job-ul... dacă acesta mai există şi, între timp, firma nu a dat faliment, ca multe alte sute de mii...
2. Orice diminuare a sumei alocate este în detrimentul copilului: marea majoritate aindemnizaţiilor acordate persoanelor active (nu vorbim despre cazurile sociale!) se află în jurul a 7-8 sute de lei, deci, a le reduce cu 25%, ar însemna să le... trimiţi sub limita sărăciei. Pentru informarea domnului încă prim-ministru, nu am să aduc în discuţie preţul pamperşilor, care îl stresează pe domnul Băsescu - deci şi pe dumnealui - ci al vaccinurilor, care, de mult... nu mai sunt gratis! Costă cam 300 de lei unul! Şi sunt luni în care se fac şi două vaccinuri, care costă... cam cât ar fi dispus domnul Boc să plătească lunar pentru un bebeluş.
3. În condiţiile în care se ştie că ponderea mamelor care îşi cresc singure copiii este destul de importantă şi că, previzibil!, aceasta va creşte ca urmare a stagnării suportului guvernamental pentru întemeierea familiilor şi a condiţiilor economice în general, orice diminuare a sumei sau duratei de alocare a indemnizaţiei ar putea avea efecte extrem de grave.
4. Reducerea duratei de alocare a indemnizaţie nu poate fi făcută acum, în condiţii de criză, când, practic, nu mai există locuri de muncă.
5. Reducerea duratei de alocare a indemnizaţie nu poate fi făcută acum, în România, ţara în care trebuie să te baţi pentru locuri în grădiniţe, în care creşele nu prea mai există şi în care personalul medical şi administrativ al acestora are încă un statut neclar, generator de conflicte de muncă.
6. Ideea, apărută probabil în momentul impactului frunţii premierului cu oul roşu, de Paşti, este poate cea mai proastă dintre multele - toate proaste şi neconstituţionale avute de acesta. Dacă s-ar pune în practică, o astfel de decizie ar afecta grav calitatea vieţii lehuzelor şi nou-născuţilor, precum şi starea de sănătate şi confort psihic a femeilor însărcinate, care s-ar vedea în situaţia surprinzătoare ca, la momentul când vor naşte, să nu aibă din ce trăi. Mai mult decât atât, ar putea conduce nu numai la scăderea natalităţii, ci şi la alterarea materialului genetic al acestui popor - căci se ştie cât de mult contează ca, în primii 2-3 ani, nou-născutul să aibă un regim de viaţă sănătos, alăptare la sân, căldură, vaccinuri etc.
7. Schimbarea regulilor în timpul jocului, modificarea legii, retroactiv nu sunt constituţionale. Orice decizie legată de soarta mamei şi nou-născutului ar trebui să intre în vigoare la cel puţin 10 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, pentru ca familiile, mamele să decidă responsabil, în deplină cunoştinţă de cauză.

Îi sugerez domnului încă prim-ministru Boc să îşi pună o compresă rece pe frunte şi să îşi revină.

Iar dacă nu crede că doamnele din Colegiul nr.3 Prahova au dreptate, să îl roage pe domnul Băsescu să organizeze un referendum şi pe această temă!