Dezbateri parlamentare

Domnul Sorin Marian Paveliu:

"De ce sunt împotriva unei legi a lustraţiei"

Partidul Naţional Liberal şi-a făcut datoria de onoare de a promova în Parlamentul României un proiect de Lege a Lustraţiei, subiect înăbuşit 15 ani, cu deosebită eficienţă, de cei care au văzut o ameninţare personală într-un asemenea act normativ.

Susţinător în anul 1990 al unui asemenea demers, sunt astăzi, în anul 2005, într-un ferm dezacord faţă de o asemenea lege.

Există numeroase motive pentru a promova o astfel de lege. Cei care au aparţinut maşinii politice represive a Partidului Comunist au contribuit prin propria lor voinţă, dacă nu din convingere, din interes personal, la înfometarea deliberată, la exterminarea fizică a opozanţilor şi a familiilor lor, la îngenunchierea spiritului unei naţiuni transformată într-o masă de apaludaci de nevoie, au malformat conştiinţa a zeci de generaţii de copii, îndoctrinaţi spre iubirea conducătorului şi a partidului.

Mecanismul de partid şi mâna sa - armata, poliţia politică, securitatea, s-au bazat pe zeci de mii de membri de partid care, în mână cu carnetul roşu, au găsit calea spre fericirea şi bunăstarea personală prin cultul minciunii, prin delaţiune şi teroare.

Partidul Comunist, cu sprijinul primordial provenit din şcoala KGB-ului sovietic, a ştiut să dea dovadă de un spirit organizatoric ridicat la nivel de artă. Obedienţa faţă de şefi, delaţiunea îndreptată împotriva oricărui individ care ar putea reprezenta un potenţial pericol, cultivarea atitudinii de satrap, de adevărat torţionar faţă de ceea ce înseamnă subalterni, ipocrizia fără limite, au reprezentat adevărate chei ale succesului în lupta de a urca pe scara ierarhică a societăţii comuniste.

Astăzi se mai află în activitate doar cei care în decembrie 1989 aveau 40-45 de ani. Cei mai tineri nu ajunseseră la pârghiile puterii, cei mai în vârstă s-au apropiat azi de vârsta pensionării, dacă nu cumva s-au retras deja din viaţa politică activă.

Cred cu tărie însă că avem datoria să privim întotdeauna spre viitor. Cei care trebuie "purificaţi" printr-o lege a lustraţiei sunt prea puţini. Pentru aceştia, preţul pe care trebuie să-l plătim, noi, cei care ar trebui să le interzicem accesul vârfurilor Partidului Comunist către funcţii publice, este prea mare. Ar trebui să ne dezicem de principii ale legii fundamentale, să negam prevederi ale Constituţiei actuale, ceea ce ne-ar scoate din drumul nostru spre o Europă modernă şi unită.

Ne rămîne însă posibilitatea de a ne exprima scârba noastră individuală faţă de toţi acei pe care-i ştim că au sprijinit un regim antinaţional. Dincolo de repulsia organică a fiecăruia, dincolo de frica pe care unii dintre ei o mai inspiră, dispreţul nostru nu se poate şi nu trebuie să se manifeste decât prin votul democratic de respingere, a lor, ca indivizi, sau a partidelor care-i tolerează.

Aşa cum am mai spus sunt împotriva unei legi a lustraţiei.

Sunt însă pentru un proces al comunismului, adus în faţa unei instanţe morale.

Sunt însă pentru adoptarea oricăror măsuri care să permită populaţiei şi istoricilor să acceadă la toate dovezile materiale ale odiosului regim comunist, pentru că astfel să avem şansa de a nu mai repeta greşelile trecutului. O asemenea atitudine reprezintă o şansă pe care suntem datori să o acordăm celor care în 1989 au fost prea tineri pentru a înţelege drama naţională trăită de români timp de aproape 50 de ani. O astfel de datorie avem faţă de cei peste 1000 de tineri care au murit pentru ca tranziţia noastră de la comunism la capitalismul condus o vreme de aceeaşi comunişti să aibă o faţă credibilă.