Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Mocanu:

"Moţiunea de cenzură şi reforma clasei politice au picat la vot"

Este cunoscut faptul că moţiunea de cenzură a picat la vot în Parlament, dar din acest fapt au rezultat cel puţin două lucruri importante: coaliţia de guvernământ nu mai deţine majoritatea voturilor în Parlament şi că schimbarea sistemului electoral de alegere a parlamentarilor a erodat foarte puţin puterea partidelor în raport cu proprii membri parlamentari.

Am citit şi ascultat la televizor în ultimele zile comentarii despre faptul că unii parlamentari nu au votat conform instrucţiunilor date de şefii lor de partid, şi anume au votat împotriva moţiunii de cenzură.

Se pare că am uitat foarte repede comentariile din mass-media şi zarva care s-a făcut în anul 2008 în vederea schimbării sistemului electoral pentru alegerea deputaţilor şi senatorilor în Parlamentul României.

A existat atunci un consens general pentru necesitatea înlocuirii listelor de partid pe circumscripţii cu candidaţi aleşi în colegii uninominale, tocmai în scopul de a lega cât mai mult pe parlamentari de cetăţenii din colegiul în care candidează, dar şi de problemele cu care aceştia se confruntă.

Foarte mulţi politicieni şi analişti politici sperau atunci la o reformare a clasei politice în beneficiul alegătorilor, odată cu schimbarea sistemului de vot.

La aproximativ doi ani de la adoptarea legii respective, ne facem că am uitat scopul adoptării ei. Spun asta pentru că sunt astăzi unii şefi de partide care încearcă să impună sancţiuni acelor parlamentari care au votat moţiunea, respectând voinţa celor care i-au trimis prin votul lor în Parlament.

Această moţiune a fost, în opinia mea, şi un test pentru verificarea maturităţii clasei politice în relaţia cu alegătorii. Este simplu de tras această concluzie, întrucât, dacă efectuăm un sondaj de verificare a susţinerii măsurilor de austeritate propuse de Guvern în rândul alegătorilor, constatăm că acestea nu au susţinerea majorităţii.

Mai mult decât atât, se pare că perioada invocată de Guvern, de aplicare a acestor măsuri, nu este suficientă pentru atingerea obiectivelor asumate pentru anul următor. În acest sens, au fost făcute declaraţii chiar de la Banca Naţională a României. Cu alte cuvinte, măsurile propuse de Guvern sunt nerealiste.

De la aceste afirmaţii referitoare la contextul socio-politic naţional voi trece la a explica gestul meu de a vota moţiunea, oferind astfel un răspuns celor care mai dau interpretări politicianiste acestui gest.

În primul rând, vreau să afirm că, în urma discuţiilor cu diverşi cetăţeni din colegiul în care am fost ales, n-am întâlnit nici măcar unul care să fie de acord cu măsura reducerii pensiilor şi a salariilor.

În al doilea rând, consider că adevărata reformă a clasei politice presupune o legătură mai puternică între nevoile alegătorilor şi cel care a fost ales de aceştia să-i reprezinte.

În al treilea rând, voi aduce un argument de natură juridică invocat de Asociaţia Magistraţilor Pensionari din România, şi anume că în practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pensia este considerată un drept patrimonial şi, în consecinţă, diminuarea ei printr-o lege asumată de Guvern ar leza acest drept.