Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Mocioalcă:

Se apropie clipa când cetăţenii acestei ţări vor spune mai clar şi mai direct că Alianţa Portocalie este incompetentă, mincinoasă şi iresponsabilă, pentru că, în loc să vadă de interesul ţării şi de veniturile populaţiei, continuă să se preocupe numai de ceartă, scandal şi vrajbă.

Românii sunt bucuroşi că intrăm la 1 ianuarie 2007 în Europa, dar vor realiza că în România nu se mai poate cu veniturile şi salariile actuale. Există în această ţară pensionari care nu mai pot trăi de pe o lună pe cealaltă. Astăzi, 70% dintre pensionarii României au o pensie sub venitul minim pe economie. Profesorii au ajuns în situaţia de a supravieţui de la o lună la alta, avem şcoli în care se învaţă ca în evul mediu, funcţionarii publici sunt în permanenţă prost plătiţi şi acuzaţi de corupţie.

Partidul Social Democrat consideră că a venit clipa să le spună pensionarilor în mod clar şi direct că au fost minţiţi de către Alianţa Portocalie că le vor creşte pensiile cu 30%, că vor avea o viaţă decentă şi o putere de cumpărare stabilă şi, minciuna minciunilor, că vor beneficia de medicamente compensate. Să le spună că pensionarii au primit majorări doar de 8% şi facturi de întreţinere mai mari cu 50%, preţuri la alimente mai mari cu 20%, medicamente compensate care de abia ajung 2 zile pe săptămână.

A venit clipa să le spună adevărul şi profesorilor acestei ţări, că au fost minţiţi când li s-a promis că li se vor dubla salariile, că vor primi 6% din p.i.b. pentru învăţământ şi că fiecare profesor va primi 4 milioane de lei pentru cumpărarea de cărţi, pentru a se menţine la nivel academic, pe măsura aşteptărilor studenţilor şi elevilor.

Ce au primit în schimb? Majorări salariale reale de 2%, zero lei pentru cărţi, acuzaţii de evaziune fiscală şi jignirea supremă, că profesorii noştri sunt nişte mediocri. Tinerilor, care au votat în număr mare cu Alianţa Portocalie, li s-a promis că vor învăţa în şcoli moderne, că vor locui în cămine curate şi că vor găsi cu uşurinţă un loc de muncă. Alianţa Portocalie le-a dat, în schimb, şcoli fără lumină şi pline de mizeri, iar pentru casa la care visează orice tânăr şi orice familie tânără le trebuie 50 de ani, cu salariile de astăzi, pentru a şi-o cumpăra.

Medicilor şi asistenţilor sociali li s-a promis o reformă. Faimoasa reformă a ministrului Nicolăescu nu a realizat condiţiile de muncă şi salariile decente promise. Dar au primit salariile cele mai mici din Europa, haos în spitale, lipsă de bani pentru medicamente şi echipamente medicale, haos interminabil la farmacii, batjocură pentru bolnavii nevoiţi să împartă patul de spital, să îşi aducă mâncare de acasă şi să-şi cumpere medicamentele.

Au trecut aproape doi ani din mandatul Guvernului Tăriceanu şi nu s-a realizat aproape nimic din ceea ce s-a promis în 2004. Sistemul sanitar este în continuare măcinat de subfinanţare.

Realitatea ne arată numeroasele probleme ale proiectului de buget aprobat de Guvern şi trimis către Parlament pentru dezbatere. Guvernanţii promit mai ceva ca în campania electorală, când au demonizat noţiunile de dreptate şi adevăr, dar principiile pe care este aşezat bugetul lui 2007 sunt şubrede. Veniturile bugetare au fost umflate artificial, pentru a putea susţine cheltuielile publice record prevăzute pentru anul viitor.

Banii pe care autorităţile îi promit cu generozitate pentru educaţie, sănătate şi protecţie socială reprezintă o imensă iluzie. Bani au fost şi anul aceasta, numai că miniştrii Cabinetului Tăriceanu nu au reuşit să-i cheltuiască. În condiţiile în care aceiaşi miniştri vor gestiona şi în 2007 finanţele publice, iar reforma în administraţie şi restructurarea cheltuielilor au fost amânate, sunt slabe şanse ca banii pe care îi promite Guvernul să ajungă acolo unde trebuie.

Banii pe care Premierul Tăriceanu îi promite pensionarilor reprezintă o palidă consolare faţă de scumpirile la utilităţi stabilite pentru anul 2007. Lupta dintre talonul de pensie şi factura de la întreţinere va fi câştigată în mod categoric de cea din urmă.

Din păcate, protecţia socială cu care se laudă autorităţile reprezintă numai 10% din p.i.b., în condiţiile în care, în 2004, suma ajungea la 13% din p.i.b., iar în majoritatea ţărilor europene ea depăşeşte 17% din p.i.b.

S-a promis că agricultura românească va fi un domeniu prioritar, iar astăzi 3 milioane de ţărani au ajuns la faliment, producţia agricolă este în continuă scădere, 1 milion de ha de pământ arabil a rămas nelucrat. România, altădată "grânarul" Europei, a ajuns astăzi importatorul numărul unu de produse agricole.

Agricultorii vor fi anul viitor şi mai năpăstuiţi decât sunt în prezent. Strategia liberalilor, sprijinită de PD şi de Coaliţie în general, urmăreşte să desfiinţeze proprietăţile mici ţărăneşti şi să pună în locul lor ferme agricole de mari dimensiuni, dar fără să gândească şi să proiecteze o strategie viitoare pentru milioanele de ţărani care vor fi nevoiţi să renunţe la pământ, făcând loc fermelor. Cum vor trăi aceşti oameni a căror singură şansă de supravieţuire a fost acea bucată de pământ?

Dacă guvernanţii nu pot răspunde la această problemă, în schimb, au prevăzut în proiectul e buget pentru 2007 scăderea subvenţiilor în agricultură cu 23% faţă de nivelul acestui an. Şi aceasta, în condiţiile în care, începând cu anul viitor, intră în vigoare şi impozitul pe veniturile din agricultură. Bugetul alocat agriculturii este cu 13% mai mic decât în anul 2006, în condiţiile în are va trebui să facem faţă presiunilor de competiţie cu produsele europene după 1 ianuarie 2007.

Vicepreşedintele PSD Mihai Tănăsescu a declarat recent, într-o conferinţă de presă, că problema de buget pe anul 2007 a Guvernului Tăriceanu va creşte deficitul bugetar şi inflaţia. De asemenea, a menţionat că bugetul este construit pe valori nereale şi nu ţine cont de ceea ce se întâmplă în societatea românească.

Este complet anormal ca această guvernare de dreapta să vină să creeze Fondul "Proprietatea", care va mânca 4 miliarde de euro, 4% din p.i.b., doar pentru a putea satisface interesele grupurilor specializate în speculaţiile la bursă. Cum este posibil ca acest Guvern de dreapta, lipsit de orice sensibilitate socială, să-şi propună să dea înapoi marilor industriaşi ai acestei ţări de dinainte de comunism câteva sute de milioane de euro, numai pentru fostul industriaş Auschnit?

Nu cumva aceşti bani ar trebui să meargă către pensionarii acestei ţări, pentru o justă răsplată pentru construcţia economiei pe care acum o privatizăm?