Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Dumitru:

"Criza actuală şi perspectivele depăşirii ei în evidenţa amenajistică şi cadastrală a fondului forestier"

Încep declaraţia politică atrăgând atenţia că în prezent, la noi, cele două sisteme de evidenţă amintite în titlu sunt în suferinţă şi se găsesc într-o situaţie precară.

Efectiv ne lipseşte de mult o situaţie clară a acestora, deşi gospodărirea raţională şi durabilă a pădurilor şi, în general, un regim democratic cu o economie de piaţă nu pot fi concepute fără evidenţe imobiliare, cadastrale şi amenajistice.

Cadastrul general, în sensul actual al noţiunii, a fost în trecut şi este în prezent inexistent. Paradoxal, înainte de 1989 s-au executat planuri corespunzătoare pe întreg teritoriul ţării, prin tehnologii riguroase. Evidenţa realizată atunci a fost incompletă şi fără valoare juridică. Interesul scăzut pentru introducerea cadastrului sub regimul comunist a fost justificat atâta vreme cât pământul era considerat "bun al întregului popor", iar pădurile erau deja trecute în proprietatea statului.

Amenajamentele silvice, în schimb, s-au constituit ca evidenţe de o valoare deosebită, fiind întocmite în mod unitar, însă, restituirea pădurilor vechilor proprietari a accentuat dezordinea în evidenţa fondului forestier.

După schimbările din 1989, cadastrul a beneficiat de o structură organizatorică solidă, reprezentată de Agenţia Naţională (ANCPI), oficiile teritoriale judeţene şi de legi şi acte normative pentru introducerea cadastrului în România. Din păcate, de aproape două decenii, atenţia s-a îndreptat cu precădere spre documentaţiile de restituire a proprietăţilor. Problemele de cadastru propriu-zis au trenat şi trenează în lipsa reţelei geodezice moderne.

Evidenţa amenajistică, la rândul ei, este incompletă şi depăşită întrucât, timp de câteva decenii, activitatea s-a redus doar la întocmirea unor studii sumare, fără o bază ştiinţifică şi cu date incorecte. Repercusiunile au fost nefaste atât în administrare şi gospodărire, cât şi în menţinerea integrităţii fondului forestier, atacat pe căile obscure ale tranziţiei.

În concluzie, ambele evidenţe funciare ale fondului forestier se găsesc la răscruce, sunt inexistente sau ineficiente prin calitatea lor mai mult decât îndoielnică. Remedierea situaţiei devine astfel imperativă atât pentru sectorul silvic, cât şi pentru cadastrul general, din raţiunii naţionale, dar şi ca obligaţii comunitare.

Perspectivele depăşirii crizei sunt, în prezent, încurajatoare, având în vedere prevederile legale iniţiate de ani buni.

Momentul nu trebuie ratat, aşa cum s-a întâmplat în trecutul apropiat.