Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Mentalitatea şomajului"

Confruntat cu lipsa măsurilor anticriză, fără să se poată împrumuta de la FMI, Comisia Europeană sau măcar de la băncile locale, mediul privat a făcut ce a putut să facă: a tăiat cât a putut din cheltuieli, dovadă disponibilizările masive la care asistăm de anul trecut.
Când vine vorba despre domeniile care ar putea crea noi locuri de muncă, situaţia este la fel de proastă. Conform Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, din cele 10 meserii luate în calcul de un studiu, numai două sunt cu adevărat viabile: comerţul cu ridicata, unde indicatorul privind angajarea netă este de 7%, şi agricultura, vânătoarea, silvicultura şi pescuitul, cu o valoare de 2%. La polul opus, meseriile cele mai expuse şomajului sunt construcţiile şi transporturile, ambele cu valoare de -12% a acestui indicator.

Cred că nu este nicio greşeală când se afirmă că în România postdecembristă există foarte puţine publicaţii economice care să nu trateze problematica şomajului. Este foarte adevărat că la vârsta de 25-30 de ani, acest aspect nu deranjează decât cel mult din perspectiva fiscalităţii foarte mari, pe care acest fenomen o generează. Ce te faci însă dacă spectrul şomajului apare la vârsta de 40-45 de ani? Aţi observat, cu siguranţă, că, din zece anunţuri cuprinzând oferte de muncă, nouă, deşi nu este legal, îţi induc sau dacă nu chiar specifică foarte clar condiţia privitoare la limita de vârstă.

Sfaturi pe tema aceasta s-au dat şi se tot dau. Guvernele de după 1989 au încercat să instaleze politici de reconversie profesională pentru persoanele defavorizate, la închiderea unor companii energofage. Este foarte adevărat că politicile macroeconomice de reconversie profesională au un pronunţat caracter pasiv, ele fiind de natură să sprijine - de fapt, să suporte - consumul persoanelor defavorizate, în loc să cuprindă măcar un minim de componentă activă, investiţii în reorientare profesională, catalizator - sau cel puţin, suport. Astfel, aproape orice s-ar spune pe această temă riscă să fie ori pauper, ori perimat.

Insecuritatea cu privire la evoluţia unei afaceri duce la rezerve în asumarea unor responsabilităţi pe termen lung, cum ar fi simpla angajare a unor salariaţi. Trebuie să înceteze bâjbâiala şi să vedem măsuri concrete de ajutorare a mediului privat şi stabilitate fiscală, pentru că toţi considerăm că suntem o ţară cu potenţial.