Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma foamei"

Guvernul care, de la instalare, ocupă degeaba şi în detrimentul unei naţiuni întregi locul unor miniştri competenţi, s-a specializat doar în a se autoproclama ca fiind personalizarea responsabilităţii, dar şi a servilismului cotrocenist, marele "reformator" al societăţii româneşti, a ajuns la capitolul reformării... foamei! Cum, în accepţiunea generală, cuvântul "reformă", asociat celui de "societate", înseamnă o "transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obţine o ameliorare sau un progres", "a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepţie etc.", la mintea portocaliilor (eh, ce bine ar fi să fie mintea lor de pe urmă...) cuvântul "reformă" înseamnă doar "scoaterea din uz a"... ceva, ceva care nu încape în logica unui neuron singuratic, amărât, agonizând de inaniţie.

Gândind toţi ca şi teleghidaţi, ca şi mancurtizaţi, toţi ca Unul şi acela gândind printre sticle de whisky, băsescienii se răzbună pe întregul popor român, chiar şi cel care a căpătat culoarea morcovului turbat. Apreciem (negativ, dar apreciem ca atare...) tăcerea vinovată şi absurdă, tăcerea complice a Partidului Popular European, care se solidarizează astfel cu producătorii genocidului din România, cu cei care naţionalizează (halal reformă!) 15% din pensiile unor oameni cărora oricum nu le ajungeau banii pentru medicamente, nici măcar din vechea pensie, nejumulită în favoarea unor Blaga, Berceanu, Udrea, Videanu şi a altor "hârciogi" ai banului public.

"Reforma" foamei înseamnă luatul cu japca, mai rău ca în 1907, de către acest simulacru de guvern, de la gura copiilor, orfanilor, bolnavilor, văduvelor şi altor oameni lipsiţi de posibilitatea de a se apăra, c-aşa se pare că l-au învăţat părinţii săi pe Boc-cel-mic-da'-viteaz-mare: "Dacă tot eşti mic, răzbună-te şi tu, ca orice complexat care se respectă, pe cei neputincioşi (că ăi mari sau valizi te rup cu bătaia, cât o să fii tu de premier - a se vedea el Băse, coana Nuţi etc.!) şi să vezi ce mândri o să fim de tine şi noi, părinţii tăi, şi nevastă-ta, şi copiii tăi, şi profesorii tăi, şi toţi cei care au muncit degeaba să te educe...".

Mult amintitele curbe de sacrificiu, care au incendiat societatea pe vremea ultimului război mondial, erau împrumuturi, nu naţionalizări, ca în varianta "reformei" Boc, şi tot au scos masiv în stradă populaţia. Acum, atât de sărăciţi şi îndobitociţi au fost oamenii încât li se pare normală orice tâmpenie a acestui Guvern. S-ar fi putut spera în mintea de pe urmă a românilor ca fiind depozitată la Curtea Constituţională, însă ferocitatea cu care s-au luptat portocaliii, cu ghearele şi cu dinţii, cu spaimele morţii (a se citi "plecării de la mierea puterii") în suflet, ca să-şi impună oamenii lor în CCR, a lămurit pe oricine că şi acest ultim bastion al democraţiei a căzut preş la picioarele diabolicilor sfătuitori ai lui Băsescu, căci e foarte greu să-1 credităm pe cotrocenist cu atâta glagorie... Poate n-ar strica să reînviem nişte Gavroche, căci ei au rămas ultima speranţă a acestui popor, cât încă nu vor fi şi ei "reformaţi"... sau daţi la reformă...