Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Popeangă:

"De la România reformată la România ciuruită"

A curs multă cerneală tipografică şi multă apă pe Dâmboviţa, multă vorbărie s-a bulucit la băsescienele guri despre aşa-zisa, mult lăudata, mult trâmbiţata reformă totală a României, care ar fi trebuit, dacă ne-am fi uitat cu mai puţină luare-aminte la pomenitorii ei, să aducă laptele şi mierea, Raiul pe pământ, nu alta, în casele românilor, de la "ăl cu barba sură pân' la ăl cu ţâţa-n gură"!

Din păcate, "ăl cu ţâţa-n gură" are doar vina că s-a născut p-aci, prin "Românica", pentru că n-are drept de vot, însă bărbi sure, în a căror înţelepciune şi-a pus mai mereu speranţa acest neam, de-a lungul veacurilor, s-au uitat mai degrabă la o găleată portocalie, cu oleacă de zahăr pe fund, curgând dintr-o punguţă spartă şi amestecându-se cu "kilul" de făină vrac şi uleiul scurs dintr-o sticlă prost capsată (amestecul ideal pentru gogoşile electorale!), decât la cei care-i îmbiau pe oameni să repună în fruntea ţării pe cineva care se dovedise, de atâta ori în doar cinci ani de zile, nedemn de cinstea respectivă!

Aşa că, odată repus în jilţul de la Cotroceni, respectivul "personagiu" s-a considerat îndreptăţit să înceapă o reformă după chipul şi asemănarea sa! Ce mai conta că reforma era, în fond, un lanţ neîntrerupt de jafuri şi strâmbătăţi nelegiuite? Îl avea de-a dreapta lui pe faimosul Boc, vajnicul profesor de drept anticonstituţional, de-a stânga pe vestita Nuţi - "Spaima constituţii", marea amatoare (vorba vine!)... de dictatură cu feştilă la desşuviţare, precum şi în toate părţile pe rozaliul Videanu, pe Berceanu, pe buldogul Blaga, pe asfaltagii, pe... da' pe cine nu avea împrejur locuitorul cotrocenist? Cum se caţără careva de o funcţie mai înaltă, cum se trezeşte cumătru cu jumătate de Românie! Şi dă-i reforme, teteo! Un fleac: o Românie ciuruită!

Ca orice marinel care se respectă, mai întâi fiind, ca pe oricare coajă de nucă, grija corsarului cu bătrânii, femeile şi copiii, atât a reformat problema veniturilor celor mai săraci şi fără de putere, încât i-a scăpat de grija lor, lăsându-le prin buzunare taman banii de-un colac şi-o lumânare şi împingându-i, în marş forţat da' vioi, de pe scândură peste bordul societăţii româneşti!

Apoi, ca oricare altă tentativă palidă de dictator nereuşit, a trecut la portocalizarea ţării mai dihai decât dacă ar fi adus-o din ograda mămiţichii personale! Deh, dacă nu s-a milostivit niciun părinte-al său de-ai da cu oul în cap la vremea potrivită, ia uitaţi ce a putut produce şcoala marinărească românească! Da, ştim, or să ne judece colegii lui, Morgan şi Barbă Neagră...

Dar, până atunci, scape cine poate, că se întrevede deja o reformă nouă: spânzurarea fără săpunirea frânghiei! Să vedeţi abia atunci economii la bugetu' statului!... Dă, Doamne, mintea de pe urmă a românului!