Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Un preambul necesar pentru un raport guvernamental - Starea României 2010"

Asistăm sau chiar participăm la evenimentele agitate ale ultimelor zile; măsurile fiind luate - după cum ni se spune -, pentru asigurarea normalităţii, normalitatea fiind însă foarte departe de noi. În situaţia dată, a nemulţumirilor generale legate de restricţiile salariale, de nerespectarea procedurilor parlamentare şi de perspectiva neacoperirii unor servicii publice esenţiale, România se află într-o situaţie dificilă, iar dificultatea este transformată în suportul unor bătălii politice, uitându-se esenţialul, acela al construirii statutului european, de care avem nevoie pentru a depăşi cu adevărat criza şi consecinţele dramatice ale acesteia asupra românilor.

Ca ţară membră a Uniunii Europene, România ar trebui să trateze cu maximă responsabilitate problemele momentului şi să gândească cu profesionalism şi seriozitate procesul anevoios al construcţiei dezvoltării durabile, unde, la nivel conceptual general, sunt necesare trei direcţii de acţiune: dezvoltarea capacităţilor novative în utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităţilor de producţie competitivă şi stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional, naţional şi european. Pentru aceasta este nevoie de definirea interesului general, de o strategie reală, de programe de acţiune, de parteneriate corecte, de atragerea resurselor financiare şi de împărţirea corectă a plusvalorii, capabilă să mulţumească atât pe deţinătorul de capital, cât şi pe angajat. Starea prezentă este agravată şi de situaţia Europei, care, după părerea specialiştilor, deşi unificată din punct de vedere economic, pierde totuşi teren, în timp ce competitivitatea sa este în scădere, dinamismul ei se încetineşte, iar populaţia îmbătrâneşte.

Din reacţia diverselor instituţii, astăzi, la aproape trei săptămâni de la prezentarea raportului Preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cu privire la "Starea Uniunii 2010", constat că acesta nu a constituit baza unei dezbateri politice importante cu privire la poziţionările României în contextul dezvoltărilor preconizate la nivel european, cu atât mai mult cu cât deciziile care vor fi luate în acest an vor avea implicaţii pe termen lung, într-o Europă definită ca fiind a oportunităţilor, în care cei cu aspiraţii sunt promovaţi, iar cei cu nevoi sunt neglijaţi, dacă nu se creează coeziunea economică, socială şi teritorială de care avem nevoie.

În ce categorie ne situăm? Răspunsul nostru este dificil deoarece, din păcate, reforma este doar definită, aceasta vizează mai mult aspecte de structurare administrativă şi de calibrare socială la o stare economică care nu poate persista natural, având în vedere standardele de competitivitate economică funcţionale la nivelul Uniunii Europene. În cadrul Raportului, Preşedintele Comisiei abordează perspectiva economică a UE, bazele de la care Europa îşi modernizează economiile, faptul că redresarea îşi intensifică structurarea economiilor, anumite incertitudini şi riscuri, accelerarea reformei europene, momentul modernizării economiei europene sociale de piaţă, astfel încât aceasta să poată concura la nivel mondial şi să răspundă provocării pe care o reprezintă demografia. Pentru anul viitor, Jose Manuel Barroso prezintă cinci provocări: abordarea crizei şi guvernanţei economice; reabilitarea creşterii economice pentru crearea de locuri de muncă, prin accelerarea programului de reforme Europa 2020; clădirea unui spaţiu de libertate, justiţie şi securitate; deschiderea negocierilor pentru un buget UE modern şi exercitarea unei influenţe europene pe scena mondială. Se subliniază măsurile pentru ca uniunea monetară să fie însoţită de o adevărată uniune economică, de importanţa existenţei unui sector financiar solid şi viabil, aflat în slujba economiei reale, de impunerea unui sistem de supraveghere european eficace şi de structurarea finanţelor publice într-un mijloc pentru atingerea unei creşteri economice ce permite crearea de locuri de muncă. Această creştere trebuie să fie durabilă şi favorabilă incluziunii.

Liderul european afirmă că pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o concentrare pe trei priorităţi: asigurarea de locuri de muncă pentru mai mulţi oameni, impulsionarea competitivităţii companiilor noastre şi adâncirea pieţei unice. În cadrul acestora, este necesară îmbunătăţirea rezultatelor Europei în materie de inovare nu numai la nivelul universităţilor, ci şi la nivelul fiecărei verigi a lanţului, de la cercetare la vânzarea cu amănuntul, în special prin intermediul inovării; practic avem nevoie de o Uniune a inovării.

De asemenea, energia este vectorul-cheie al creşterii şi una dintre principalele priorităţi de acţiune: trebuie să finalizăm piaţa internă a energiei, să construim şi să interconectăm reţelele energetice şi să asigurăm securitatea şi solidaritatea energetică. Astfel, vom avea o adevărată comunitate a energiei în Europa. În acelaşi timp, un sector agricol orientat spre viitor va juca un rol important în cadrul măsurilor europene întreprinse ca răspuns la cele mai mari provocări ale viitorului, cum ar fi: securitatea alimentară la nivel mondial, reducerea biodiversităţii şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Un alt element considerat important la nivelul Uniunii Europene este dat de modul în care se asigură echilibrul utilizării resurselor financiare, prin analiza de ansamblu a bugetului european şi a bugetelor naţionale. În acest context, prosperitatea europeană depinde de relaţiile pe care le dezvoltăm cu partenerii strategici, pentru că avem nevoie la scară internaţională de cuvântul greu pe care îl are de spus Uniunea Europeană.

De ce această trecere în revistă? Pentru că aş dori o asemenea abordare din partea responsabililor guvernamentali, o înţelegere a momentului, a fenomenelor şi perspicacitate în găsirea rapidă a soluţiilor profesioniste. Nu sunt naiv, să cred că dezbaterile sterile şi facile pot fi înlocuite la nivelul partidelor politice, dar cred că a sosit, după unii chiar a trecut, momentul structurării unei construcţii politice a dialogului între putere şi opoziţie, de includere a responsabilităţilor economice în susţinerile tuturora: patronat, sindicate, administraţie, autoritate şi instituţiile statului, mediul universitar şi diplomaţia activă. Consider că la nivel guvernamental este nevoie de această abordare, de modificarea comportamentelor la nivelul asigurării guvernanţei economice. Acest lucru trebuie asigurat şi din perspectiva corelării şi avizării bugetului naţional la nivelul Comisiei. Obţinerea consensului la nivel european este discutată în acest moment şi el se va exprima în pachetul de propuneri legislative ce va fi comunicat în 29 septembrie 2010.

Consider, în perspectiva prezentării bugetului pentru anul 2011 la nivelul Parlamentului, că primul-ministru al Guvernului României ar trebui să prezinte un raport privind "Starea României 2010". Beneficiile ar fi multiple, conducând la o mai bună construcţie a bugetului de stat şi la realizarea, pe baze tehnice şi concrete, a unei conlucrări mai bune între putere şi opoziţie, existând posibilitatea de a selecţiona pe criterii obiective profesioniştii de care România are nevoie în momentul de faţă.

Cred că obiectivul momentului actual este acela de a cheltui mai inteligent, şi nu mai mult sau mai puţin, după cum ne îndemna şi Preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso.