Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Camera Deputaţilor nu trebuie să legitimeze actele de cruzime împotriva câinilor comunitari"

În data de 11 mai 2011, în padocurile aflate în administrarea Primăriei Municipiului Botoşani a fost constatată uciderea a peste 230 de câini comunitari, faptă care a scandalizat opinia publică din România şi de peste hotare. Acest caz a fost considerat drept un act de barbarism, inacceptabil pentru o societate civilizată. Reproduc mai jos câteva din opiniile exprimate de mai mulţi cetăţeni europeni în legătură cu acest caz.

Zara Benton din Marea Britanie: "Ţara voastră este plină de barbari care nu merită să respire acelaşi aer ca restul lumii."

Karin Andresson, Suedia: "Uciderea câinilor comunitari în România nu e acceptabilă din perspectiva legislaţiei europene privind cruzimea împotriva animalelor. O astfel de atitudine nu poate exista într-o ţară civilizată. (...) Aceste acţiuni dau României imaginea unei ţări primitive şi a unei societăţi crude."

Pernilla Vierela, Marea Britanie: "Chiar nu pot să cred că aşa ceva se întâmplă în anul 2011, în Uniunea Europeană. Mi se face rău. Ruşine România. Sper ca România să fie exclusă din Uniunea Europeană - nu meritaţi să fiţi membri ai Uniunii."

Nancy Dequeker, Belgia: "Niciun câine nu merită să fie omorât în acest fel! România trebuie dată afară din Uniunea Europeană. Nu trebuie să mai primească bani de la noi!"

Michele Palatella, Italia: "România, afară din Europa! Fără barbari şi criminali sadici în Europa!"

V-am citit aceste reacţii ca să înţelegeţi care ar fi efectele în cazul în care Camera Deputaţilor ar admite un proiect de lege care să permită uciderea câinilor comunitari. Eutanasierea este doar un eufemism în spatele căruia ne ascundem cruzimea şi barbarismul ce provin din zonele primitive ale fiinţei noastre, pe care ne place să o numim "umană".

Nu susţin că aceşti câini trebuie să umble nesupravegheaţi pe străzile oraşelor din România, punând în pericol siguranţa sau chiar viaţa cetăţenilor. Au fost evenimente regretabile în care cei muşcaţi de câini au suferit răni şi handicapuri cumplite sau chiar şi-au pierdut viaţa. Însă nu putem arunca vina pentru aceste fapte pe nişte animale fără discernământ. Peste tot în lume, persoanele care nu au împlinit o vârstă a discernământului şi maturităţii sunt absolvite de răspunderea legală pentru faptele lor. Aşadar, cu atât mai puţin putem pretinde răspundere legală din partea unor animale inferioare ca specie faţă de noi.

În spatele fiecărui eveniment nefericit, în care un cetăţean este muşcat de un câine comunitar, se află un om responsabil care fie a abandonat acel animal, fie în calitate de angajat al primăriei nu 1-a dus în adăposturile specializate.

Costurile legate de întreţinerea adăposturilor nu pot constitui un argument pentru uciderea animalelor. Noi, oamenii, am creat problema câinilor vagabonzi! Şi tot noi trebuie să o rezolvăm într-o manieră responsabilă. înmulţirea câinilor comunitari, acolo unde o constatăm, e o consecinţă a faptului că administraţiile locale nu şi-au făcut datoria să prindă câinii, să-i sterilizeze şi să îi supravegheze în adăposturile specializate.

În prezent, nu există un program naţional pentru promovarea adopţiei câinilor fără stăpân. Lumea nu ştie unde se află aceste adăposturi şi nu ştie ce presupune adopţia unui câine.

Mulţi dintre cei responsabili preferă varianta cea mai simplă: uciderea câinilor, care însă nu ne face cinste ca oameni şi ne descalifică din postura de membri ai Uniunii Europene.

De aceea, vă rog să aveţi în vedere toate aceste argumente şi mai ales consecinţele actelor de cruzime împotriva animalelor şi să respingeţi orice propunere legislativă care ar conţine astfel de prevederi.