Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel Itu:

"Campusurile şcolare, şantiere veşnice"

S-au scurs trei ani de când fostul ministru al educaţiei şi cercetării, Mihail Hârdău, pe un ton triumfal, a prezentat Programul de reconstrucţie şi reabilitare a campusurilor şcolare ca obiectiv prioritar al strategiei de dezvoltare a învăţământului, aprobată de Guvern pentru perioada 2006-2008.

Iniţial, programul la nivelul întregii ţări cuprindea 84 de campusuri şcolare, dintre care 15 obiective de investiţii noi, 26 reabilitări şi 43 extinderi şi reabilitări.

Vă întreb stimaţi colegi, ce s-a ales de acest program? Câte din aceste proiecte au fost finalizate?

Întrebările sunt retorice, realitatea se vede, se ştie. Astăzi după trei ani, ne putem mândri cu o idee, cu o intenţie, cu proiecte începute şi nefinalizate, cu bani aruncaţi pe apa sâmbetei.

Pot spune că din entuziasmul de început s-a ales praful şi pulberea. Unele campusuri au rămas în stadiu de proiect, altele, într-o situaţie şi mai gravă, au ajuns nişte şantiere abandonate, adevărate ruine, pentru care s-au făcut cheltuieli uriaşe fără nicio finalitate. Aceste veşnice şantiere întregesc imaginea declinului economic în care ne zbatem şi pentru care actualul guvern n-are nicio soluţie.

În aceste condiţii, mă întreb dacă într-o ţară cu o industrie precară, cu o agricultură de subzistenţă, cu o infrastructură învechită, distrusă de vreme, mai poate fi vorba de investiţii în domeniul social, în învăţământ, în sănătate?

Răspunsul oficial este arhicunoscutul laitmotiv: lipsa banilor.

În realitate este vorba, în primul rând, de elaborarea unor proiecte care prin anvergura lor, depăşesc posibilităţile noastre reale, precum şi de cheltuirea ineficientă, necontrolată şi părtinitoare a banului public de către autorităţile teritoriale.

Astfel, multe dintre firmele angajate în executarea lucrărilor, de teamă să nu rămână fără bani, executând o parte din lucrări, au cerut recepţie parţială, au luat banii şi pe-aci ţi-e drumul. Un exemplu concret îl oferă situaţia campusurilor şcolare din judeţul Cluj.

La Dej şi Huedin au început lucrări de reabilitare şi extindere a campusurilor proiectate, apoi din lipsa banilor lucrările au fost sistate, iar ce s-a construit se deteriorează pe zi ce trece. Prin grija ministerului, ne-am procopsit cu nişte şantiere în ruină, cu nişte şantiere veşnice, în locul campusurilor şcolare visate.