Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Dumitru Bălăeţ a formulat o interpelare pentru Ministerul Culturii şi Cultelor. Vă rog să dezvoltaţi interpelarea domnule deputat.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Avem o problemă de o importanţă capitală în dezvoltarea culturii româneşti, şi anume, noul spaţiu al Bibliotecii Naţionale.

Eu am adresat o interpelare domnului prim-ministru. Mi s-a dat un răspuns extrem de nemulţumitor. Interpelarea este cu data de 18 martie 2002; răspunsul vine din partea domnului ministru Şerban Mihăilescu. Oral, am discutat chestiunea aici, însă mi s-a dat şi un răspuns scris, de o inexactitate cutremurătoare, spunându-se că renunţarea la spaţiul acesta al Bibliotecii Naţionale ar fi solicitarea expresă a conducerii Bibliotecii.

Eu am cerut conducerii Bibliotecii actele prin care se incriminează acest lucru. Este cu totul şi cu totul altceva. Conducerea Bibliotecii Naţionale, ştiind că Guvernul României vrea să ocupe spaţiul nou construit al Bibliotecii Naţionale, a făcut o formă de protest împotriva acestei situaţii, arătând că Biblioteca Naţională a Franţei dispune de 300 de mii de metri pătraţi, iar a noastră, dacă ajunge, în forma aceasta actuală, dacă ajunge, la 80 de mii de metri pătraţi, dacă i s-ar da tot spaţiul.

În condiţiile în care spaţiul cultural al ţării se transformă în spaţiu pentru birocraţia guvernamentală, ţinând seama că există foarte multe alte soluţii pentru rezolvarea acestei chestiuni, eu îl rog pe domnul ministru Răzvan Theodorescu, care este ministrul culturii noastre şi care este un om reputat de cultură şi la care eu ţin foarte mult, să vedem problema aceasta în aspectul ei profund şi să încercăm să-i găsim o rezolvare, aflându-ne, împreună, pe aceeaşi parte a baricadei. Adică, să vedem, la întrebările puse de mine către domnia sa, aspectele acestea care privesc realitatea culturală românească, rămasă, din punctul de vedere al bibliotecilor, în urmă cu cel puţin 50 de ani, dacă nu cu un secol, faţă de realităţile ţărilor dezvoltate, pe acestă linie, şi să căutăm să clarificăm, la nivelul conducerii Guvernului şi poate chiar al Parlamentului, că mi se pare că problema va trebui discutată, şi ca problemă, să spunem, de realizare a unui centru civic al ţării, care să includă în apropiere Guvernul, Parlamentul, împreună cu Senatul şi Camera Deputaţilor, având spaţii care ni se oferă în această privinţă. Mă gândesc la clădirea aceasta, din dreapta Parlamentului, care nici măcar nu este folosită şi este adecvată pentru o asemenea situaţie, lăsând la o parte că spaţiul pentru bibliotecă, dacă se transformă în spaţiu pentru funcţionarea Guvernului, necesită nişte investiţii enorme. Depozitele actuale ale bibliotecii, terminate în proporţie de 90%, şi rămânând numai să fie folosite, trebuie remodelate, să li se pună ferestre adecvate, transformate în birouri; sălile de lectură, care nu implică o investiţie atât de mare cât s-a presupus, eu, aici, am un proiect dat recent de conducerea bibliotecii, iar obligă la transformări; sunt făcute pe câte două niveluri. Pentru un spaţiul guvernamental, trebuie fragmentat cu plafoane noi, ceea ce implică cel puţin o mie, sau, dacă nu, chiar 2.000 de miliarde de lei, pe când, darea în folosinţă parţială a bibliotecii, implică suma modică de 48 de miliarde lei, sumă prevăzută, dealtfel, de Parlament, de bugetul anului 2002. Şi întrebările sunt: dacă avem voie să încălcăm, să sistăm o investiţie aprobată prin Legea bugetului pe 2002, sau eludăm Legea bugetului şi revenim la buna, să spunem, la voinţa parţială a Guvernului actual, pentru această situaţie.

Eu îl rog pe domnul Răzvan Theodorescu să fie un luptător, cum îl ştiu, pentru apărarea spaţiului cultural, care nu poate fi transformat în altceva decât spaţiul de cultură al ţării, fiind vorba, mai ales, de un spaţiu inadaptabil altor activităţi, spaţiu construit, după toate legile biblioteconomiei internaţionale, şi unde noi putem să avem şi posibilitatea să ne mândrim faţă de oamenii care lucrează în acest domeniu pe mapamond şi care ne vizitează ţara, şi nouă ne e ruşine, la ora actuală, să nu le putem arăta nişte spaţii de bibliotecă adecvate. Pentru că, consultând cele două noi construcţii, să spunem, parţiale, de bibliotecă din Bucureşti - Biblioteca Academiei şi Biblioteca Centrală Universitară -, constatarea este că acestea nu sunt pe deplin adecvate funcţionării unei biblioteci mari şi, cu atât mai mult, avem nevoie ca lucrul acesta să se vadă cel puţin în următorii ani, la nivelul la care l-am putut realiza prin Biblioteca Naţională care este, într-adevăr, foarte bine proporţionată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul ministru Răzvan Theodorescu răspunde.

Domnul Răzvan Theodorescu:

Am să vă răspund nu numai ca ministru, dar ca şi un om, care, matematic, la un calcul, am constatat că 25 de ani din cei 63 pe care-i am, i-am petrecut lipit de masa unei biblioteci. Vă daţi seama că este o chestiune care-mi stă foarte mult la suflet.

Aţi spus dumneavoastră, domnule deputat, un lucru foarte adevărat. După estimările fireşti, biblioteca, aşa cum a fost concepută în epoca dinainte de ’89, bine concepută miniatural, aş spune, este o mică, mică parte din ce ar trebui să fie Biblioteca unei mari ţări, aţi dat dumneavoastră exemplul francez, pot să vă dau Library of Congres, sau alte biblioteci.

Pe de altă parte, aţi mai spus un lucru foarte adevărat, cele două biblioteci, cea a Academiei noastre şi cea Universitară, deşi sunt nişte realizări foarte importante, împreună, de-abia dacă ar constitui o Bibliotecă Naţională.

Suntem în situaţia, aşadar, domnilor deputaţi, în care nu avem nici o bibliotecă cum trebuie, chiar concepută, şi nu avem nici un sediu al Guvernului.

În situaţia în care Biblioteca Naţională ar continua să fie servită, aşa cum a fost în ultimii ani, cu fondurile de la buget, vreau să spun în ultimii 6-7 ani, noi nu am putea să încheiem această lucrare înainte de un deceniu, pentru a o pune, informatizată şi cu totul la punct. Pe de altă parte, studiile care s-au făcut asupra clădirii Guvernului, ne arată un grad teribil de risc seismic. De aceea, vă voi da nişte cifre şi vă voi spune soluţia la care ne-am gândit.

Prin Legea bugetului pe 2002, s-a acordat obiectivului de investiţii Biblioteca Naţională o valoare de 70 de miliarde lei. Vreau să vă spun că în anul trecut, cu circa 40 de miliarde lei, pare incredibil, dar, de-abia, domnul deputat ştie, s-a întreţinut, s-au întreţinut zidurile, ca să spun aşa, şi clădirea aceea care există.

La data de 12 martie, Ministerul Finanţelor Publice, în urma verificării situaţiei componenţei de capital ce urmează a se realiza în 2002 la obiectivul de investit "Biblioteca Naţională", a redus valoarea de finanţare la 27 de miliarde, luându-se în calcul cheltuielile strict necesare, în ipoteza continuării lucrărilor, dar, evident, se deduce într-un ritm foarte scăzut.

Între timp, în şedinţa Guvernului din data de 20 septembrie, deci înainte de momentul Legii bugetului pe 2001, a fost luată în discuţie starea clădirii care adăposteşte Guvernul României - Palatul Victoria -, încadrat în gradul I de risc seismic şi, din mai multe soluţii care au fost discutate, s-a ajuns la concluzia că sediul Guvernului ar putea să încapă, totuşi, în această construcţie începută înainte de ’89 şi neterminată, având ca destinaţie Biblioteca Naţională, dar devenită neîncăpătoare din start, cum spunea şi domnul deputat.

Deşi construcţia, într-adevăr, nu a fost concepută în acest scop, din studiile de specialitate ale M.L.P.A.T. rezultă că structura putea fi adaptată la noua funcţionalitate.

Pentru asigurarea finanţării lucrărilor de proiectare şi de execuţie la imobilul destinat acestui sediu, s-a dispus suplimentarea bugetului Secretariatului General, cu suma de 43 de miliarde lei, prin diminuarea corespunzătoare a bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor pe anul 2002, şi cu o primisiune care este esenţială pentru noi şi la care voi reveni. Această promisiune este cea a obţinerii unui credit extern - aţi vorbit adineauri de ceea ce, de un spaţiu unde ar putea să fie construit - pentru realizarea noii clădiri a Bibliotecii Naţionale. Creditul acesta extern este singura posibilitate pentru a concepe ceva care să cuprindă, sigur, nu suprafaţa Bibliotecii Naţionale din Paris, dar, măcar o bibliotecă naţională decentă. Aceasta este deja veche, în felul în care a fost concepută.

În situaţia actuală, cu promisiunea acestui credit extern, suntem înaintea etapei în care s-a început o proiectare a clădirii Guvernului. Noi am luat, preventiv, măsurile necesare de limitare a ritmului de execuţie, pentru că trebuie încă să întreţinem acea clădire. Şi vreau să vă spun că încă nişte miliarde de lei se vor duce acolo, dacă nu se încep, într-un fel, lucrările pentru un obiectiv sau altul, în cazul de faţă, obiectivul Guvern.

Domnule deputat, cu toată grija pe care o am şi cu argumente pe care le-aţi dat şi dumneavoastră, noi am avut nişte discuţii, cred că singura posibilitate este conceperea la nivelul 2002-2003 a unei noi clădiri, eventual, cum spuneaţi dumneavoastră, şi în spaţiul acesta, care ştiu însă că este vizat pentru un concurs internaţional de arhitectură. Aceasta este situaţia în momentul de faţă. Ea mai poate, eventual, suferi nişte schimbări. Sigur este însă că, fără un credit extern important, noi, prin forţele noastre, o spun deschis, în momentul de faţă, nu putem construi o bibliotecă mare, informatizată, aşa cum vă doriţi, şi dumneavoastră, şi eu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă domnul deputat are de făcut comentarii?

Poftiţi. Aveţi două minute pentru comentarii.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule ministru, aveţi şi dumneavoastră dreptate, dar, să ştiţi că dreptatea este şi de partea mea şi vreau să vă spun că sunt în Parlament din 1993. De fiecare dată, în bugetul acordat Ministerului Culturii, s-au acordat sume de la 10 miliarde lei în sus. Din nenorocire, conducerea Bibliotecii Naţionale, la presiuni externe, ale unor oameni care nu cunosc legile intrării în funcţiune a bibliotecilor, au dat banii pentru finalizarea depozitelor. Ori, lucrul trebuia făcut paralel, dacă nu prioritar, pentru sălile de lectură, care au şi ele un depozit al lor în cadrul sălilor. Şi eu, când am vizitat Biblioteca Naţională din Nanteres, concepută în cadrul Universităţii din Nanteres de lângă Paris, se construiseră sălile de lectură, în suprafaţă de aproape 10 mii de metri pătraţi, depozitul era în centrul lor neterminat şi universitatea, clădirile administrative şi sălile, să spunem, de curs, nu erau nici măcar concepute, ceea ce însemna că aceşti oameni, cu aşezare concretă pe valoarea spaţiului de cultură, au dat în folosinţă prioritar, ceea ce poate fi dat în folosinţă pentru o bibliotecă. Noi am luat-o exact pe dos - şi asta este vina conducerii bibliotecii şi a fostului Minister al Culturii, care, pur şi simplu, habar n-au avut de modul cum trebuie pusă în folosinţă o asemenea bibliotecă.

De aceea, ne aflăm astăzi cu partea invizibilă a bibliotecii terminată; depozitele sunt terminate 90%, dacă nu chiar mai mult; n-au lifturi şi n-au aceste rafturi. În rest, totul este finisat şi finisat într-un mod nepermis de mult. Eu ştiu că se pot lăsa la depozite spaţiul la roşu, dar ei le-au făcut în aşa fel … până şi wc-urile sau grupurile sanitare le-au făcut şi acum trebuie păzite cu poliţia, pentru a nu fi furate de către cei care lucrează în părţile acestea.

Deci, iată, lipsa de tactică. Punându-i să lucreze după normele internaţionale şi după modul concret cum se poate lucra pentru finalizarea treptată a unei biblioteci naţionale, dânşii mi-au demonstrat - şi am aici, la mine, - cu 48 de miliarde, deci reducând o sumă de 20 şi ceva de miliarde, care este datorie pentru anul trecut în cadrul bugetului pe anul acesta, dumnealor pot intra în folosinţă parţială a bibliotecii. De ce să construim o nouă bibliotecă, când aceasta este deja construită şi când, în jurul ei, există spaţiu pentru extindere? Aceasta este o chestiune. Partea din spate a bibliotecii poate fi terminată, că este absolut cu iarbă în interiorul clădirii, acea parte care a fost a INID-ului.

Vreau să vă mai spun că, prin intermediul UNESCO şi al asociaţiilor de bibliotecari pe plan internaţional, noi putem obţine o finanţare care nu priveşte nici Guvernul, nici nimic, pentru sala centrală a bibliotecii, adică acea aulă pe care o putem transforma în sală de conferinţe bibliotecare internaţionale, şi putem merge cu această investiţie fără a forţa bugetul de stat pentru o nouă clădire.

În acelaşi timp, există cel puţin 4-5 soluţii pentru a rezolva cu spaţiile existente şi care nu sunt folosite în Bucureşti, pentru a rezolva problema Guvernului şi a mutării lui. Am citat acest Palat al Ştiinţei, al Academiei, vis-a-vis de Parlament, care este adecvat perfect pentru această chestiune şi, cu o investiţie minoră, poate fi adus Guvernul lângă noi şi facem şi o economie, să spunem, de benzină şi de mijloace de transport. Avem soluţia Radio, acea clădire destinată Radioului, care este pe malul Dâmboviţei şi care, iarăşi, este lăsată în paragină. La noi se procedează exact ca în fabula cu animalele bolnave din La Fontaine; unde este mai slabă, să spunem, susţinerea la nivel înalt a unei activităţi intelectuale şi culturale, cum este aceea a Bibliotecii Naţionale, se recurge la o soluţie care este, poate, cea mai nepotrivit dintre toate. Haideţi, să ne mai consultăm.

Eu vă ofer această strategie pentru darea în folosinţă a obiectivului de investiţii "Biblioteca Naţională", să discutăm şi să trecem pe aceeaşi parte a baricadei şi să găsim soluţii normale de împăcare şi a caprei şi a verzei, în aşa fel încât să putem trece cu bine puntea aceasta în care se află Guvernul. Într-adevăr, eventualitatea unui cutremur trebuie să ne găsească pregătiţi pentru această problemă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Mona Muscă a formulat o interpelare adresată Ministerului Informaţiilor Publice. Vă rog să dezvoltaţi interpelarea.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Domnule preşedinte, eu am adresat o interpelare domnului prim-ministru …

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aşa scrie aici: Ministerul Informaţiilor Publice. Era vorba de declanşarea unei anchete asupra conflictului dintre BRAMIRAL GRUP şi echipa redaţională a Monitorului de Vrancea. Dezvoltaţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este către primul-ministru Adrian Năstase, iar obiectul interpelării este încălcarea libertăţii de exprimare şi a independenţei presei.

Chiar dacă libertatea de exprimare este un principiu şi un drept consfinţit de Constituţia României, chiar dacă există un acord formal cu privire la necesitatea independenţei presei, semnalele cu privire la hărţuirea presei independente sunt tot mai numeroase, iar cel mai recent vine de la Focşani.

La data de 30 martie a.c., echipei care a lansat şi a evitat, timp de 5 ani, Monitorul de Vrancea, i s-a retras dreptul de utilizare a titlului de către proprietarul acestuia, BRAMIRAL GRUP, reprezentat prin controversatul om de afaceri Mihai Iacob, implicat în scandalul legat de devalizarea Băncii Române de Scont.

În consecinţă, echipa în cauză a început editarea unui alt cotidian "Ziarul de Vrancea", în timp ce o altă firmă a preluat Monitorul de Vrancea.

Simultan cu aceste evenimente, întreaga conducere a judeţului a declanşat un val de presiuni economice, în justiţie, prin forţele de ordine, toate menite a scoate cu totul de pe piaţă Ziarul de Vrancea.

Astfel, a fost ignorată o decizie judecătorească, şi, în deplinul dispreţ al legii, o adevărată armată de jandarmi, poliţişti şi funcţionari ai primăriei au ridicat chioşcurile cu tot cu redactorii care încercau, cu disperare, să apere singurele puncte prin care mai puteau să-şi vândă gazeta.

În plus, după ce în mare grabă şi pe motivaţii neconvingătoare, Consiliul Local Vrancea a anulat contractul de asociere pentru chioşcurile de difuzare amplasate de firma care editează Ziarul de Vrancea, o altă firmă, aparţinând fiul doamnei Fevronia Stoica, senator PSD de Vrancea, a primit aproape simultan dreptul de a amplasa în Focşani 40 puncte de difuzare. La acestea, se adaugă o întreagă serie de abuzuri. Reporterii Ziarului de Vrancea au fost înştiinţaţi de mai mulţi şefi de instituţii publice că nu vor mai fi primiţi ca reprezentanţi ai cotidianului şi nu li se vor mai furniza informaţii cu caracter public, ceea ce încalcă flagrant Legea liberului acces la informaţiile de interes public, cu specificaţii pentru aceste chestiuni, lege în vigoare.

Începând cu 1 aprilie 2002, au fost demarate concomitent, controale la societatea în cauză. Dar nu controalele sunt problema aici, ci utilizarea lor ca armă de presiune politică.

Cu o grabă suspectă, pe care am dori s-o vedem mai ales în cazul marilor scandaluri de corupţie din ţară, ofiţeri din Poliţia Vrancea au declanşat, la 20 aprilie 2002, urmărirea penală împotriva directorului şi a redactorului-şef al ziarului pentru folosirea abuzivă a mărcii, deşi, la dosarul cauzei există suficiente dovezi care să susţină ilegalitatea măsurii.

Analizând cele relatate mai sus, vă rog, domnule prim-ministru, să luaţi act de gravitatea unor astfel de fapte, care constituie un atentat la libertatea de exprimare şi independenţa presei.

Cred că toate cele de mai sus constituie argumente suficiente pentru declanşarea unei anchete privind lucrurile grave care se petrec la Focşani şi care indică maniera incalificabilă în care instituţii locale ale statului, la comanda politică a celor mai importante oficialităţi din judeţ, acţionează ca factor de presiune împotriva unui canal mass-media local independent. Adaug, între timp, la acest abuz, unul similar împotriva aceleiaşi firme, aceluiaşi cotidian - de data aceasta, în Buzău.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

O să răspundă domnul ministru al informaţiilor publice. Şi, apropo, de presă: eu ştiam că patronul Firmei BRAMIRAL - aşa am citit eu prin toate ziarele - este membru PD şi mare susţinător al PD-ului. Dar, mă rog … Spun: aşa am citit în ziare.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Peste tot, scrie altceva …

Domnul Vasile Dâncu:

Domnule preşedinte,

Stimată doamnă deputat,

Eu am primit, probabil, datorită interpelării pe care aţi făcut-o premierului, am primit, din partea Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, misiunea de a răspunde şi de a face ancheta respectivă, aşa, încât, vă rog să acceptaţi să răspund eu la această interpelare.

Stimate domnule preşedinte,

Onoraţi deputaţi,

Stimată doamnă deputat Mona Muscă,

Libertatea presei şi dreptul la exprimare a opiniei sunt valori democratice mult prea importante, pentru a fi trecute cu vederea.

Din dorinţa firească de a ne consolida regimul politic pe care încercăm să-l reînvăţăm după 50 de ani de dictatură, sensibilităţile noastre faţă de acest subiect sunt deosebit de mari. Este normal să se întâmple aşa; astfel, după decenii de cenzură şi de vorbit în şoaptă, mereu cu omniprezenta frică de ochii şi urechile pereţilor.

Din respect pentru libertatea presei, dar şi din ceea ce îmi dictează îndatoririle profesionale şi convingerile personale, am considerat că ar fi util să vă răspund şi să vă prezint un punct de vedere în care voi încerca să plasez evenimentele de la Focşani, în raport cu principiile demoncratice sus pomenite.

O sarcină care, mărturisesc că nu-mi displace deloc, pentru că ea face parte din dezbaterea de idei, un instrument atât de necesar construcţiei democratice. Mai mult, interpelarea dumneavoastră, doamnă deputat Mona Muscă, îmi va ajuta la exprimarea punctuală şi sistematică a răspunsurilor la întrebările care preocupă astăzi o parte a societăţii civile.

Ţin să precizez totuşi că nu mă aflu aici pentru a emite verdicte şi judecăţi de valoare definitive, sarcina pe care mi-am propus s-o îndeplinesc este aceea de a prezenta o perspectivă naţională şi de a invita la o analiză lucidă a cazului, pe baza faptelor pe care le-am cercetat chiar şi personal.

Înainte de orice, simt nevoia să-mi exprim îndoiala faţă de afirmaţia potrivit căreia hărţuirea şi piedicile puse de instituţiile politice presei independente ar fi o tendinţă care prinde contur tot mai pronunţat. Istoria postdecembristă arată, mai degrabă, că avem o avem o presă liberă aflată în plin proces de evoluţie şi emancipare, o presă care devine din ce în ce mai puternică şi mai profesionistă. Mass-media reprezintă unul din sectoarele în care România s-a adaptat perfect standardelor occidentale, în modul cel mai rapid, în special în ultimii ani. Atât puterea presei, cât şi libertatea ei se reflectă din nenumărate cazuri în care ziarele şi posturile de televiziune au demascat cu succes corupţia politică, traficul de influenţă, marile ilegalităţi din lumea afacerilor sau infracţiunile din lumea interlopă.

În ciuda mizei imense a unora din aceste cazuri, nu au existat închideri de ziare, nici răpiri sau agresiuni comandate, nici privarea de libertate a unor jurnalişti. Chiar dacă nu au lipsit cu desăvârşire cazurile de abuzuri împotriva presei, au fost rare şi acest fapt este recunoscut de organizaţiile neguvernamentale care monitorizează respectarea drepturilor omului în România.

În Raportul de ţară de anul trecut, România este una din puţinele ţări din Europa centrală şi de est care nu are nici o menţiune legată de o încălcare a drepturilor de exprimare sau de încălcare a libertăţii presei.

În acest context, mi se pare pripit să intrăm în alertă şi să privim conflictul de la Focşani care pe o verigă dintr-un lung şir de fărădelegi şi încălcări ale libertăţii presei.

În primul rând, nimeni nu poate fi încă sigur că în reşedinţa judeţului Vrancea avem de-a face, cu adevărat, cu o prigoană a presei şi o încălcare a drepturilor la liberă exprimare. Nici chiar doamna deputat Mona Muscă nu are certitudinea unui delict, de vreme ce însuşi scopul interpelării dumneaei este de a cere demararea unei anchete pentru a vedea mai bine despre ce este vorba. Or, în aceste circumstanţe, este hazardat să ne grăbim cu declaraţii incendiare şi acuze la adresa autorităţilor locale şi centrale. În momentele în care există cel mai mic potenţial de ameninţare la adresa libertăţii sale, presa română a ştiut să se apere cu promptitudine. Solidaritatea de breaslă a acţionat eficient în astfel de cazuri, liderii de opinie unindu-se dincolo de animozităţi şi conflicte personale pentru a proteja interesele comune. Ceea ce mi se pare destul de bizar în cazul divergenţei de la Focşani este tocmai lipsa unei astfel de solidarităţi profesionale. Nu s-au înregistrat semnale de alăturare a altor jurnalişti la protestele colegilor de la Business Monitor - ziarul de Vrancea.

Mai mult decât atât, mă aflu în posesia unui comunicat semnat de 12 publicaţii, posturi de radio şi televiziune din judeţul Vrancea ai căror angajaţi se arată indignaţi de acţiunile şi atitutinea necolegială a protestatarilor care i-au acuzat de aservire politică. La drept vorbind pare exagerat să se susţină că toată mass-media din judeţ ar fi manipulată politic cu excepţia acestui ziar protestatar.

Stimaţi deputaţi,

Analizând numărul mare de documente care mi-au parvenit pe marginea evenimentelor de la Focşani am reuşit să stabilesc, dacă nu complet, atunci măcar în mare parte, anumite realităţi care îl preced. Una din acestea este tocmai lipsa de fundament a acuzaţiei de persecuţie instituţionalizată a ziarului Business Monitor - ziarul de Vrancea. Ceea ce unii din parlamentarii Opoziţiei se grăbesc să înfiereze ca instrumentaţie politică, ţine mai degrabă de dreptul comercial şi pare să se contureze în jurul unuia din multiplele cazuri de evaziune fiscală care distrug economia naţională şi încrederea noastră în societatea şi economia de piaţă. Controalele autorităţilor locale la sediul publicaţiei în cauză nu erau atât de lipsite de fundament, cum se susţine în interpelarea doamnei deputat. Se pare că societăţile S.C.Nord Est pres - SRL Focşani, respectiv Societatea Comercială Nord Est SRL erau folosite pentru a evita plata taxelor şi a datoriilor prevăzute în contractul de asociere semnat cu autorităţile locale. S-a evidenţiat că la cele 17 chioşcuri care făceau obiectul contractului, activitatea a înregistrat pierderi de 10 milioane de lei per chioşc, pe când în chioşcurile administrate exclusiv de S.C.Nord Est SRL se înregitra un profit de sute de milioane.

De altfel, această societate a avut în 2000 şi 2001 o cifră de afaceri de 32 de miliarde de lei, cu un profit declarat de doar 280 de milioane de lei, adică aproape 0,9% din cifra de afaceri, deci un procent sub 1% din cifra de afaceri.

Mai mult, în timpul controlului s-a constatat că nu s-au respectat clauzele contractuale privind activitatea de difuzare a presei şi că în cele 17 chioşcuri au fost comercializate diverse alte produse: alcool, ţigări, rechizite, prezervative ş.a.

În aceste condiţii, este evident că intervenţia fermă a autorităţilor locale nu mai poate fi etichetată ca un abuz, mai ales că transformarea chioşcurilor în mercerii nu are nimic în comun cu libertatea presei. Revocarea Hotărârii Consiliului local nr.26 din 24.02.2000, privind asocierea cu societatea menţionată mai sus, a avut, prin prisma infracţiunilor amintite, un temei legal suficient. Acuzaţia de revanşă politică a PSD plănuită minuţios de la centru şi executată cu acurateţe în plan local nu are suport. Poate ar trebui amintit că hotărârea respectivă care este declanşatoare a conflictului, adoptată de consiliul local pe timpul când actualul partid de guvernământ se afla în Opoziţie a fost votată în acest an, în unanimitate de toţi consilierii locali. Şi atunci când a fost aprobată această asociere, PDSR votase tot în unanimitate alături de consilierii PNTCD, PNL, PRM, APR şi toţi ceilalţi care erau atunci în consiliul local. Chiar dacă în punctele de desfacere controlate nu s-ar fi vândut altceva decât ziare, declararea unor pierderi şi plasarea întregului profit la firma cu care primăria nu avea contract reprezintă deja o ilegalitate flagrantă. Şi, totuşi revocarea hotărârii nu a fost un act de deces pentru ziarul Monitorul de Vrancea editat de S.C.Nord Est Pres SRL. Publicaţia se tipăreşte încă şi continuă să se vândă prin punctele proprii de desfacere, prin chioşcurile Rodipet şi prin poştă. Toate acestea au fost stabilite în urma unei documentări realizate la faţa locului de un expert al Ministerului Informaţiilor Publice care s-a documentat la sediile ambelor părţi şi chiar în urma unui memoriu şi a unei întrevederi pe care am avut-o cu domnul director Condurache la sediul ministerului. Am verificat toate capetele de acuzare aduse autorităţilor locale şi am aflat că ele nu se confirmă. Vă reamintesc faptul că printre acuze, dintr-un memoriu pe care ni l-a remis domnul director Condurache era şi aceea că unor jurnalişti li s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică la propriile locuinţe, deşi aveau facturile plătite la zi. Vă puteţi închipui cât de fondată poate fi o asemenea acuză în România anului 2002.

În ceea ce priveşte acuzaţia adusă de unele ziare în legătură cu modul în care forţele de ordine au participat la acţiunile Primăriei Focşani, cred că presupusa brutalitate a jandarmilor a fost mai degrabă povestită şi exagerată decât dovedită. Există înregistrări video care infirmă aceste speculaţii şi demonstrează că nu au avut loc incidente semnificative între forţele de ordine şi protestatare. Am văzut şi eu o filmare pe care mi-a pus-o la dispoziţie ziarul şi nu am observat violenţe, în afară de, sigur, circul public nedorit la care s-au dedat cele două părţi.

După cum se observă din această succintă analiză, controalele autorităţilor publice efectuate asupra activităţii Societăţii Nord Est Pres SRL s-au bazat pe argumente reale şi nu pe ipotetice comenzi politice. Libera exprimare şi integritatea presei sunt valori ale transparenţei, valori ale unei culturi civice deschise către dialog şi informare. Tocmai în sprijinul acestei idei ele nu trebuie degradate şi transformate într-un scut sub care se eludează legea şi se aduc prejudicii bugetului public.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimată doamnă deputat,

Un singur lucru mi se pare cert în acest moment, este prematur să arătăm cu degetul şi să aducem acuze grave înainte de cunoaşterea completă a cazurilor. Fără îndoială, doamna deputat Mona Muscă are meritul de a fi consecventă cu spiritul filozofiei politice liberale care spune că "niciodată nu va fi prea multă critică adusă statului", dacă este vorba despre apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi despre libertatea societăţii civile. Este un punct de vedere pe care îl accept ca atare şi îl respect, cu toate acestea, cred că ar fi mult mai constructiv să fim atenţi la nuanţe, să nu atacăm atât de uşor autoritatea statală, mai ales în cazurile în care nu există nici o dovadă care să confirme o eventuală tendinţă de raportare negativă a autorităţilor statale la adresa autorităţilor civile şi principiilor democratice. Cred că este bine să rămânem atenţi la problemele care produc polemici, să fim atenţi la protejarea libertăţii presei, dar pentru a emite judecăţi trebuie să ne documentăm suficient.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă doamna deputată Mona Muscă doreşte să comenteze?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Îi mulţumesc domnului ministru Dâncu, îi doresc să ajungă prim-ministru, aşa cum a fost astăzi pentru câteva clipe răspunzând în locul domnului prim-ministru. Sunt nemulţumită de răspuns, pentru că a fost un răspuns politic, pe de altă parte, îi mulţumesc domnului ministru că s-a ocupat de acest caz, ştiu şi eu că a vorbit cu cei din Vrancea şi mă bucur că a făcut cercetări în acest domeniu printr-o persoană trimisă de domnia-sa din minister, ceea ce înseamnă că îl preocupă asemenea semnale. Din nefericire, însă, atât cercetarea, cât şi interpretarea rezultatelor acestor cercetări este strict politică. Or, aici nu era vorba de politică, era vorba, cred eu, în primul şi în primul rând, politicul de-abia în al doilea rând putea să intre în cauză, de ceea se întâmplă cu presa la ora actuală în România, în diferite situaţii, pe cazul specific Vrancea, care iată că se repetă şi la Buzău. A încerca să tratezi un asemenea caz numai şi numai din perspectiva membrului PSD, atunci când acuzaţi sunt tot membrii PSD, cei care conduc oraşul şi judeţul, a încerca să interpretezi aceste chestiuni pe motive comerciale, sigur că nu mă poate mulţumi şi mă gândeam în timp ce dumneavoastră vorbeaţi, domnule ministru, că tot răspunsul acesta seamănă cu ceea ce mi-a spus în final doctorul, după ce mi-a pus această cizmă de ghips, mi-a spus: "Ei, doamna Muscă, acum zburaţi, vă rog."

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Ioan Miclea a formulat o interpelare privind modul în care au fost remuneraţi recenzorii din Cluj Napoca.

Vă rog să dezvoltaţi interpelarea. N-o mai dezvoltaţi, bine, deci răspunde domnul Fleşariu, secretar de stat.

Domnul Ionel Fleşariu:

În legătură cu interpelarea formulată de domnul deputat, referitoare la plata şi impozitarea indemnizaţiei pentru recenzorii care au participat la recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2002, precizăm următoarele.

La nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate s-a dispus, printr-o interpretare proprie autorităţile publice locale, reţinerea şi virarea sumelor reprezentând contribuţia pentru asigurări de sănătate în cotă de 7% prevăzută de Legea nr.145 din 1997. Această cotă de 7% urma să se aplice asupra indemnizaţiei brute, deşi această precizare contravenea unui ordin emis în anul 2000, este vorba de Ordinul nr.74 al preşedintelui Casei de Asigurări de Sănătate - ordin potrivit căruia cota de 7% se aplică numai asupra veniturilor salariale brute sau asupra veniturilor realizate din convenţii civile. În cazul indemnizaţiei la care ne referim, nu ne găseam în nici una din aceste situaţii.

În consecinţă, primul ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase a dispus să se procedeze la actualizarea Ordinului nr.74/2000 şi la aplicarea corectă a prevederilor acestuia. Autorităţile administraţiei publice locale care au tergiversat efectuarea plăţii indemnizaţiilor, după data de 19 aprilie 2002, sub pretextul necunoaşterii modului de impozitare, poartă întreaga responsabilitate a acestor întârzieri. În teritoriu au fost transmise precizările necesare pentru îndreptarea lucrurilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă domnul deputat vrea să comenteze? Da.

Poftiţi.

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Acest răspuns are menirea să satisfacă parţial nemulţumirile recenzorilor care au pierdut 2 sâmbete pentru a-şi încasa drepturile şi şi dacă s-a recunoscut că s-a greşit, a greşi e omeneşte, a ierta e dumnezeieşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Adrian Moisoiu a formulat o interpelare privind aplicarea art.90 alin.4 al Legii nr.215 pentru realizarea recensământului şi revine şi la o altă interpelare.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, în Legea nr.215 a administraţiei publice locale la art.90 se spune alin.4 că: "Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, în condiţiile prevăzute la alin.2", adică acolo unde populaţia din localitatea respectivă conţine o minoritate de peste 20% din numărul locuitorilor.

Faţă de această prevedere ştim că deja a avut loc un nou recensământ. Acest recensământ, practic, încă nu a fost oficializat sau în sensul că nu a fost publicat, dar la nivelul localităţilor recensământul s-a încheiat, datele au fost înaintate la institutele de statistică judeţene, institutele de statistică judeţene în clipa de faţă lucrează în continuare la prelucrarea acestor date, dar efectiv nu pentru ca să mai determine cu exactitate câţi cetăţeni din comuna respectivă sau din localitatea respectivă sunt de o etnie sau alta, ci respectiv alte prelucrări suplimentare de ordinul: pe sexe, pe studii, pe vârstă etc.

Din punct de vedere al corectitudinii, se mai admite sau, discutând cu persoane care sunt incluse în această activitate spun că mai pot să mai existe, la nivelul unei localităţi, una-două greşeli în care un cetăţean a fost, poate, înscris într-o parte sau în alta, deci practic la nivel de o sutime de procent sau poate chiar şi o miime de procent, aceste rezultate nu mai pot să fie influenţate. Totuşi există localităţi unde, sub presiunea UDMR-ului, aşa cum de altfel şi pe Antena 1 s-a văzut de către domnul senator Eckstein, la Cluj Napoca se fac presiuni asupra primăriilor şi consiliilor locale pentru ca să se realizeze o inscripţionare bilingvă, deci în limba unei minorităţi a cărui procent nu mai justifică acest 20%. Cazul tipic poate să fie şi la Cluj Napoca, dar eu cunosc cazul altor localităţi din judeţul Mureş, unde procentele în clipa de faţă sunt net sub acest 20%. Deci întrebarea pe care o puneam domnului ministru Octav Cozmâncă era cum vom face ca să intrăm în legalitate, adică în realitatea de astăzi, fără, bineînţeles, a leza confortul minorităţilor, aşa cum este atât de frumos exprimat acest aspect. Pentru ca să intrăm exact în situaţia în care ne găsim în clipa de faţă, vom mai aştepta încă un an de zile până când se vor publica ultimele prelucrări ale recensământului?

În al doilea rând, cea de-a doua interpelare era legată de nemulţumirea în legătură cu modul cum a fost numit noul secretar general al judeţului Mureş. De ce? Pentru că în legătură cu aceasta există tot în Legea administraţiei publice locale, art.120, care spune aşa la alin.1: "Secretarul general nu poate fi membru al vreunui partid politic sau formaţiuni politice sub sancţiunea eliberării din funcţie."

La alin.2 spune: "Numirea secretarului general al judeţului se face de către Ministerul Administraţiei Publice la propunerea preşedintelui Consiliului judeţean, potrivit legii".

La alin.3 spune: "Numirea se face pe bază de concurs sau examen, după caz. Concursul va fi organizat în condiţiile legii de către preşedintele consiliului judeţean în termen de 45 de zile de la data la care postul a devenit vacant". Şi, pe urmă, se arată cum este compusă comisia de concurs.

Ei bine, la nivelul judeţului Mureş fostul prefect, faţă de care eu nu am absolut nici un fel de reţinere, deci vă rog să reţineţi acest aspect, a fost numit secretar general al judeţului de astăzi pe mâine. Adică calitatea domniei sale până astăzi a fost preşedinte al Consiliului judeţean Mureş al PSD. A doua zi, deja dânsul a putut să fie numit în postul de secretar general. Vă rog să mă lămuriţi şi pe mine, nu înţeleg cum poate cineva să fie apolitic de pe o zi pe alta, aşa cum arată legea? Mai ales în condiţiile în care, cu 45 de zile înainte trebuie făcută o anunţare a unui concurs.

Pe de altă parte, se spune în răspunsul primit de la dumneavoastră că această numire s-a făcut prin transfer. Eu am citit adineauri din art.120 alin.3 că numirea se face numai pe bază de concurs sau examen. O fi avut dânsul cândva, de acum vreo 5, 6, 7 ani, postul reţinut în calitate de secretar al Primăriei Tg.Mureş, Municipiului Tg.Mureş. Şi atunci, de la Primăria Tg.Mureş la judeţul Tg.Mureş, deci în calitate de secretar general, aici categoric se impunea problema ca să aibă loc acest concurs la care mă refer. Iată că nu s-a respectat nici această treabă. Şi, în sfârşit, era vorba despre eliberarea din funcţie pentru postul de secretar general, că şi până la domnia-sa cineva a stat pe scaunul de secretar general al judeţului şi tot Legea nr.215 din 2001, bat-o vina, la alin.5 spune că eliberarea din funcţie a secretarului general se face de către Ministerul Administraţiei Publice numai la propunerea consiliului judeţean, aprobată cu votul a cel puţin 2/3 din numărul consilierilor în funcţie, ca urmare a iniţiativei preşedintelui acestuia sau a unei treimi din numărul consilierilor, pe baza concluziilor reieşite din desfăşurarea unei cercetări administrative. Păi, la nivelul judeţului Mureş, în ultimele 2 luni n-a avut loc nici o şedinţă de consiliu judeţean. Şi atunci întrebarea este cam cum a putut să aprobe propunerea unui preşedinte al consiliului judeţean care n-a avut astfel posibilitatea să-şi expună propunerea şi 2/3 dintre consilierii judeţeni care nu au avut astfel posibilitatea să fie sau să nu fie de acord cu această numire.

Acestea sunt aspectele şi din acest motiv am ridicat această problemă, pentru că mie mi s-a părut că este o ilegalitate foarte mare. O ilegalitate care, la rândul ei, poate să genereze alte ilegalităţi în teritoriu. E simplu, când se vede că asemenea ilegalităţi se comit la nivelul Ministerului Administraţiei Publice, deci la nivelul central, atunci cei din teritoriu spun, domnule, şi eu pot să-mi permit ca să fac alte ilegalităţi când nimeni nu ia nici o măsură.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi vă mulţumesc, însă am o rugăminte, stimaţi colegi, dezvoltarea interpelării înseamnă totuşi 2 minute. Dacă fiecare vorbim cât dorim, eu nu v-am întrerupt, dar ceilalţi colegi care şi dânşii vor să adreseze interpelări, să dezvolte interpelări, să aştepte nişte răspunsuri, nu o să mai aibă timp, pentru că la orele 20 eu suspend şedinţa. Deci răspunde domnul Ionel Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

La prima întrebare pe care aţi pus-o referitor la faptul că ar trebui să mai aşteptăm încă un an de zile până la publicarea rezultatelor oficiale ale recensământului, vă afirm categoric: evident, vom aştepta până la publicarea oficială a rezultatelor recensământului. Până atunci nu avem nişte date pe baza cărora să putem lucra.

Interpelarea domnului deputat, de fapt, se referă la două aspecte deosebite: inscripţiile bilingve şi nemulţumirea faţă de răspunsul la interpelarea pe care a formulat-o cu 2 săpătmâni înainte privitoare la numirea şi eliberarea din funcţie a secretarului judeţului Mureş. Privitor la prima problemă enunţată, precizăm faptul că stabilirea localităţilor a căror denumire trebuie inscripţionată bilingv, potrivit prevederilor art.90 din Legea nr.215/2001 s-a făcut prin anexa la Hotărârea Guvernului nr.1206/2002. La stabilirea acestor localităţi au fost luate în considerare datele recensământului populaţiei şi al locuinţelor din anul 1992. Denumirirle concrete au fost stabilite cu sprijinul forumului ştiinţific suprem al României - Academia Română. S-a procedat astfel tocmai pentru a înlătura diletantismul şi subiectivismul într-o chestiune suficient de sensibilă pentru o parte dintre cetăţenii localităţilor în cauză. În total, a fost vorba de 1521 de localităţi, din cele peste 13 000 de localităţi existente în România. Vă precizăm că nu am reuşit să înţelegem sensul întrebării formulate în finalul enunţului acestei probleme şi anume cum şi când se va reintra în legalitate, fără a se face referire la confortul minorităţilor. Apreciem că întrebarea nu ţine seama de reglementările legale în vigoare din această materie.

V-am fi recunoscători, stimate domnule deputat, dacă aţi fromula unele precizări suplimentare. până atunci vă precizăm faptul că nu se pune în nici un fel problema reintrării în legalitate, întrucât suntem în deplină legalitate.

Cât priveşte nemulţumrea faţă de faptul că nu vi s-a dat răspuns la interpelarea înregistrată 377-B din 2002, vă precizăm că reprezentantul ministerului nostru a fost prezent în sală preşedintele Camerei Deputaţilor care conducea şedinţa, v-a rugat să nu plecaţi în ziua respectivă pentru a vi se da răspunsul oral, însă aţi refuzat şi aţi părăsit sala.

În această situaţie, fireşte, s-a dat răspunsul în scris.

Revenim, totuşi, şi vă precizăm şi oral că ne menţinem răspunsul comunicat. Dacă doriţi, îi putem da citire. În plus, precizăm următoarele: secretarul judeţului este funcţionar public de conducere, acestuia i se aplică, prin urmare, statutul aprobat prin Legea nr.188 din 1999 care este o lege organică.

Potrivit art.49 alin.2 din acest act normativ, concursul se organizează numai în limita posturilor rămase vacante în urma aplicării prevederilor legale referitoare la transferuri. În cazul la care vă referiţi, nu ne mai aflam în faţa unui post vacant, întrucât acesta a fost ocupat prin transfer de către persoana care a îndeplinit ani de zile funcţia de secretar al municipiului Târgu-Mureş, pe cea de preşedinte al Consiliului judeţean al judeţului Mureş şi pe cea de prefect al aceluiaşi judeţ.

Referitor la faptul că nu s-ar fi respectat cerinţele privind eliberarea din funcţie a fostului secretar general, vă precizăm, stimate domnule deputat, că eliberarea s-a făcut pe baza cererii acestuia adresată autorităţii care a făcut numirea în funcţie, şi anume Ministerului Administraţiei Publice.

În asemenea situaţie, când am avut o cerere de eliberare din funcţie, evident, nu se mai putea pune problema aprobării acesteia de căre Consiliul judeţean sau, eventual, a neaprobării ei. Nu realizăm deci în ce anume constă ilegalitatea eliberării din funcţie a secretarului.

Cu stimă, semnează domnul ministru Octav Cosmâncă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă doriţi să comentaţi. Aveţi două minute.

Domnul Adrian Moisoiu:

Numai câteva secunde, domnule preşedinte, şi vă mulţumesc.

Eu îmi cer scuze că am pus întrebarea pe baza Legii 215 iar răspunsul, efectiv, nu are nici o tangenţă cu legalitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Dorin Popescu, P.N.L. este? Nu este.

Domnul deputat Octavian Sadici a formulat o interpelare privind ridicarea ilegală a acreditării pentru eliberarea de medicamente compensate şi gratuite.

Poftiţi!

Domnul Octavian Sadici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea se adresează doamnei ministru al sănătăţii, Daniela Bartoş, şi domnului preşedinte al C.N.A.S. şi se referă la ridicarea ilegală a acreditărilor farmaciilor din judeţul Vaslui de a elibera medicamente compensate şi gratuite.

La sfârşitul lunii aprilie 2002, evaluatorul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a acordat creditare permanentă pentru eliberare de medicamente compensate şi gratuite numai la două farmacii din judeţul Vaslui, ambele proprietate a I.A.S. Farm Iaşi, al cărui patron este un cetăţean cipriot. Din cele 36 de farmacii din judeţul Vaslui, un număr de 9 farmacii au primit acreditare provizorie, valabilă o lună de zile. Medicul care a făcut evaluarea a dat dovadă de superficialitate şi partizanat, invocând motive de-a dreptul puerile, pentru a ridica acreditarea farmaciilor din judeţul Vaslui, precum: inexistenţa creionului lângă condică, farmaciile nu sunt membre ale Colegiului Farmaciştilor, nu există dovezi că farmaciştii nu lucrează şi în altă parte.

Acreditarea discriminatorie faţă de farmaciile din judeţul Vaslui, a farmaciilor proprietate a municipiului, cu sediul în Iaşi, are şi consecinţe economice. Toate vărsămintele aferente bugetului de stat se fac în judeţul Iaşi, iar profitul în loc să rămână în ţară, se repatriază în Cipru. Consecinţele cele mai grave ale abuzurilor comise de către CNAS le suportă bolnavii din judeţul Vaslui, cotizanţi ai Casei de asigurări de sănătate, care stau la cozi interminabile la cele două farmacii acreditate, exact ca pe vremurile de tristă amintire pe care le credeau revolute.Ce măsuri se preconizează pentru intrarea în normalitate a farmaciilor din judeţul Vaslui?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Răspunde doamna secretar de stat Luminiţa Gheorghiu.

Doamna Luminiţa Gheorghiu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii şi Familiei.):

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat Octavian Sadici,

Într-adevăr, sesizara dumneavoastră este reală. Potrivit prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, cu modificările aferente, criteriile de acreditare a unităţilor farmaceutice în vederea încheierii contractelor de furnizare de servicii farmaceutice sunt elaborate de Casa Naţională împreună cu Colegiul medicilor.

Vreau să vă precizăm că Ministerul Sănătăţii şi Familiei nu a fost consultat la elaborarea criteriilor de acreditare. Sigur, aici, nu s-au respectat prevederile Legii nr. 81/1997 privind exercitarea profesiei de farmacist, potrivit căreia toţi farmaciştii sunt membri ai Colegiului Farmaciştilor din România şi posedă avizul şi autorizaţiile de liberă practică. De asemenea, faptul că farmaciştii mai lucrează în altă unitate, aici intervine acea declaraţie. Absenţa creionului de lângă condică era o chestiune minoră care se putea remedia.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei a sesizat Casa Naţională, în repetate rânduri, pentru a se remedia situaţia ridicată şi de domnia voastră. Vreau să vă precizez că, personal, ca secretar de stat cu relaţia cu Parlamentul, am solicitat o armonizare a prevederilor Ordonanţei 152 cu prevederile Legii 81/1997 privind exercitarea profesiei de farmacist şi a Legii 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic, în ceea ce priveşte armonizarea termenului "autorizare", deci eliminarea sintagmei "aviz" şi folosirea termenului de "autorizare", tocmai pentru a se evita aceste interpretări. Această situaţie este în proces de elaborare tocmai pentru a răspunde doleanţelor din teritoriu şi a se evita nemulţumirile pe această linie. De altfel, şi zilele trecute am sesizat că la comisiile de specialitate, la comisia de specialitate, pe fond, la Comisia de sănătate, s-a trecut la o armonizare realmente a legislaţiei privind farmaciile, profesia de farmacist şi a celei de medic la legislaţia europeană.

Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Puteţi transmite că absolut toţi, din toate partidele, suntem profund nemulţumiţi de activitatea Casei de asigurări de sănătate.

Domnul Octavian Sadici:

Doamna ministru, eu vă mulţumesc pentru răspunsul care l-aţi dat. Vă mulţumesc în numele bolnavilor din judeţul Vaslui. Prin cele ilustrate v-am adus la cunoştinţă rândurile interminabile la care stau aceşti oameni şi sper ca să se reglementeze această problemă cât mai repede pentru că boala nu aşteaptă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Mircea Ifrim a formulat o interpelare privind utilizarea banului public în procesul de privatizare.

Vă rog să dezvoltaţi, domnule profesor!

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu foarte scurt, timpul fiind foarte avansat. Este vorba de confuzia permanentă care se face între banul privat şi banul public. În esenţă, întreb de ce se absolvă de datorii o unitate care a trecut deja în proprietatea unei persoane private, precum este SIDEX-ul Galaţi, care a fost absolvit de datorii la fondul de asigurări de sănătate şi, în acest context, pot fi exemple nenumărate, printre care plata salariilor la "Noble Vencers", care este o instituţie privată şi, în aceste condiţii, banul public nu are ce căuta acolo. Fac această interpelare deoarece sănătatea se află în criză şi banii pentru sănătate sunt foarte prost gestionaţi prin modul în care Casa de asigurări de sănătate fiinţează, dar nu este vina casei, ci este vina legislaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Răspunde domnul Iacob Zelenco, secretar de stat. Poftiţi, domnule secretar de stat!

Domnul Iacob Zelenco:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat Mircea Ifrim,

Referitor la întrebara dumneavoastră, facem următoarele precizări şi în primul rând în legătură cu Reşiţa, vă rog să-mi permiteţi să vă asigur că APAPS şi celelalte instituţii ale statului vor să găsească împreună sau fiecare, separat, acolo unde nu este necesară intervenţia instituţiei noastre, cea mai bună soluţie atât pentru statul român, cât şi pentru rezolvarea cât mai ugentă a situaţiei economico-sociale creată la Reşiţa.

Astfel, abordarea acestui subiect intens mediatizat nu a făcut decât să înrăutăţească viziunea Băncii Comerciale Române în ceea ce priveşte acordarea creditului solicitat de conducerea Societăţii Reşiţa, în valoare de circa 15 milioane de dolari, întrucât nici o bancă de renume din lume nu acordă împrumuturi în cazul în care se constată că societatea care solicită creditul este confruntată cu probleme de ordin social şi economic şi, desigur, induce premisa unor greutăţi în recuperarea creditului.

Sprijinul pe care l-a acordat Guvernul României, în valoare de 15 miliarde de lei, la care faceţi referire, a avut drept scop tocmai ajutorarea muncitorilor de la combinat, în sensul îmbunătăţirii condiţiilor sociale ale acestora şi creearea premiselor şi posibilităţii relansării activităţii combinatului prin reluarea procesului de producţie.

În ceea ce priveşte problema garantării de către statul român a creditului socilitat, vă asigurăm că nu s-a pus problema nici un moment că acest credit ar putea fi garantat de statul român, obiectul garanţiilor aferente creditului reprezentându-l bunurile mobile şi imobile aparţinând combinatului în exclusivitate.

Guvernul României, prin APAPS, nu a încercat nici un moment să inducă ideea posibilităţii garantării de către stat a împrumutului solicitat, ci, din contră, a depus eforturi susţinute pentru majorarea capitalului social cu valoarea aferentă a terenurilor, obţinerii certificatului de sarcini aferente garanţiilor reale în scopul ca acestea să fie folosite pentru garantarea împrumutului în cauză.

În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la absolvirea proprietarilor de datoriile pe care unitatea preluată le are la fondul de asigurări sociale de sănătate, de exemplu, SIDEX Galaţi, vă putem informa următoarele: denumirea actuală a societăţii este ISPAT SIDEX Galaţi. Contractul de privatizare a fost structurat pe prevederile Ordonanţei de urgenţă 110 din 2001. În acest sens, noii proprietari nu au fost absolviţi de datoriile faţă de fondurile de asigurări de sănătate, acestea fiind convertite în acţiuni şi vândute investitorului strategic.

În ceea ce priveşte datoriile acumulate după data privatizării către Fondul de asigurări sociale de sănătate, acestea sunte eşalonate la plată, conform art.15 din Ordonanţa nr.119.

A treia întrebare care ne-aţi adresat-o, în scris, se referă la Societatea Naţională "Tutunul Românesc", despre care nu vă putem furniza informaţii, întrucât nu se află în portofoliul APAPS, ci în portofoliul Ministerului Agriculturii şi Pădurilor.

Vă mulţumesc. Semnează, ministru, Ovidiu Tiberiu Muşetescu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă doriţi să comentaţi. Poftiţi, domnule profesor!

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru răspunsul pe care ni l-aţi dat. Este real şi confirmă întrebările mele. Rezultă foarte clar că statul face eforturi ca să amelioreze nişte situaţii de criză, ca să potolească nişte stări sociale, dar dacă noi mergem ferm pe linia privatizării, aceste lucruri nu îşi au locul. Banul public este ban public, banul privat este ban privat.

În ce priveşte SIDEX-ul, această convertire în acţiuni nu a făcut decât să ne distrugă şi mai mult sistemul de sănătate, pentru că sunt mii de miliarde care până astăzi nu sunt în sistemul de sănătate dar, în schimb, sănătatea a prestat serviciile, a dat medicamentele, a asigurat asistenţa bonavilor şi ne întrebăm atunci de ce merge prost sistemul, de ce suntem printre ultemele ţări din lume în materie de sănătate.

Vă mulţumesc şi aş dori să reflecte adânc asupra acestui amestec a banului public cu banul privat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Miclea solicită precizări privind demersul APAPS în cazul privatizării de la S.C. "Cimentul" Turda S.A.

Dacă doriţi să dezvoltaţi. Da. Nu doriţi să dezvoltaţi. Vă dă un răspuns domnul secretar de stat Iacob Zelenco.

Domnul Iacob Zelenco:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat Ioan Miclea,

În legătură cu întrebarea dumneavoastră, sunt de menţionat următoarele:

Firma cumpărătoare s-a obligat să investească în "Cimentul" Turda, respectiv Holderbank Financiere Glaris Ltd. în perioada 1997-2001, suma de 11,5 milioame de dolari direct de către aceasta şi 4 milioane de dolari prin firma "Carpatian Invest B.V." Deci, un total de investiţii de circa 15,5 milioane de dolari.

În anul 1998, "Cimentul" Turda a înfiinţat o altă societate S.C. "Gypsum" Turda S.R.L. în care aceasta are calitatea de acţionar unic, capitalul social fiind constituit prin aportul în natură, constând din Secţia de producere şi desfacere a gipsului, aparţinând societăţii respective. Această societate nouă "Gypsum" Turda S.R.L. a fost înfiinţată pe baza Hotărârii AGA şi cu avizul fostului F.P.S., în conformitate cu Legea 31.

Ca efect al înfiinţării societăţii în cauză, firma Holderbank acţionarul majoritar al S,C. Cimentul, solicită Fondului Proprietăţii de Stat, deducerea din totalul volumului de investiţii angajat, a unei sume de 4 milioane de dolari care, în fapt, reprezenta tocmai angajamentul său de a investi în secţia ce a făcut obiectul aportului în societatea nou creat, solicitare care a fost aprobată de F.P.S. printr-un act adiţional.

Suma de 4 milioane de dolari a fost totuşi virată în contul societăţii nou create de către firma "Carpatian Invest B.V." în contul obligaţiei iniţiale prevăzute în contractul de privatizare, aşa cum arătat mai înainte, astfel că S.C. "Gipsum" SRL dvine o societate cu capital mixt.

Referitor la obligaţia cumpărătorului "Holdenbank" de a efectua investiţii în Societatea comercială "Cimentum" Turda, este de menţionat faptul că aceasta, în mod eronat, a considerat ca fiind făcute investiţiile dintr-un credit de 12 milioane de dolari primit de la "Holcim" România, din care, prin fuziune, face parte şi Combinatul Turda. Ca urmare, APAPS a notificat cumpărătorul pentru plata de penalităţi.

Totodată, APAPS a formulat acţiunea arbitrală legal înregistrată prin care a învestit Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, cu soluţionarea litigiului având ca obiect obligarea pârâtului Holderbank la efectuarea investiţiilor, conform clauzei din contract, şi la plata de penalităţi de întârziere prevăzute în acelaşi contract. Dosarul are numărul 533 din 2001, urmând să fie constituit tribunalul arbitral potrivit reglementărilor în vigoare, pe lîngă Camera de Comerţ.

Menţionăm că până în prezent nu a fost fixat termen de către instanţa arbitrală.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, raportarea este la cele sesizate. Domnule deputat, vă asigurăm că vom urmări în continuare derularea contractului coroborat cu actele adiţionale şi vom acţiona pe căile legale pentru respectarea de către cumpărător a obligaţiilor contractuale.

Semnează, ministru, Ovidiu Muşetescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă doriţi să comentaţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dat fiind că în jurul acestei probleme vis-a-vis de care chiar şi presa a sesizat, voi încerca să urmăresc până la rezultatul final, pînă când APAPS şi când Direcţia juridică va recupera sumele datorate. Suntem datori să conducem această acţiune până la capăt.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Radan a formulat două interpelări, una referitoare la nerespectarea Codului silvic, alta, cu privire la nerespectarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 219/1998.

Eu v-aş propune să le dezvoltaţi pe amândouă şi domnul Predilă, secretarul de stat, să vă răspundă la ambele.

Domnul Mihai Radan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să încerc. Eu n-aş vrea să spun mai mult decât am scris în cele două interpelări, doar că aş vrea să mai adaug la cea privind circumscripţiile sanitar-veterinare vis-a-vis de răspunsul care-l am deja. Nu mă pot declara în totalitate nemulţumit de acest răspuns, dar mi se pare că răspunsul referitor la circumscripţiile sanitar-veterinare a ocolit puţin obiectul interpelării. De ce? Nu ştiu. Şi încep cu acesta.

În urma concesionării circumscripţiilor sanitar-veterinare, s-a ajuns la o situaţie foarte deplorabilă în mediul rural, şi anume: unii medici veterinari au concesionat, chiar acel pe care-l ştiu eu, 7 circumscripţii, şi el este singurul medic pe aceste 7 circumscripţii, a angajat personal ajutător tehnic medical, dar cu timpul s-a dovedit incapabil de a gestiona acest spaţiu imens şi i-a disponibilizat.

La ora actuală, circumscripţiile sunt totalmente lipsite de personal, consecinţă, aşa cum am spus aici, scăderea efectivelor şi a interesului pentru creşterea animalelor.

În răspuns, mi se spune că…, eu n-aş vrea deja de-acum să comentez răspunsul, dar se arată că primăriile au avut posibilitatea să se implice până la concesionare. Tocmai aici este nodul gordian.

După concesionare, primăriile au pierdut orice posibilitate de a urmări acest proces. Adică, primăriile, consiliile locale nu mai aveau instrumentul cu care să asigure sănătatea animalelor şi, mă rog, să protejeze animalele, prin crescătorii lor, fiindcă le-au fost luate în primul rând instrumentarul cu care se face acest lucru. Vorbesc de clădire şi de tot instrumentarul sanitar-veterinar. Acestea au intrat în posesia medicilor concesionari, iar aceştia şi-au văzut de alte treburi, încât aceste spaţii stau moarte acolo, nefolosite de nimeni. Iar oamenii aleargă în alte părţi, la distanţe foarte mari să caute sprijin şi asistenţa sanitar-veterinară.

Aici, lucrurile se agravează foarte mult, zic eu, fiindcă pe lângă scăderea efectivelor şi a lipsei de interes, se face şi o scădere a posibilităţii de a-şi câştiga oamenii existenţa.

Eu vă mulţumesc.

La a doua, cred că acolo şi răspunsul este mai limpede, în ceea ce priveşte Codul Silvic. Doar eu cred că este bine şi ministerul să intervină ca acele suprafaţe la care m-am referit aici şi care nu intră sub incidenţa Codului silvic, respectiv a regimului silvic, să fie dată o hotărâre de Guvernu, să fie lăsată aşa cum specifică legea, respectiv Codul Silvic, art.68, art.2 şi 6 din Codul silvic.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Răspunde domnul secretar de stat Predilă, dar este ultimul vorbitor, pentru că încheiem după domnul Predilă.

Aţi predat răspunsusurile? Da.

Domnul Mihai Radan:

Domnule preşedinte, cu cea de-a doua, privind justiţia, când o prezint? Altă dată?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu mai putem continua. Îmi pare rău! Lunea viitoare!

Suspendăm aici şedinţa pentru că este ora 20,00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 20,00.