Dezbateri parlamentare

După pauză

În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog frumos să vă invitaţi colegii în sală, pentru a începe această şedinţă.

L-am rugat pe domnul vicepreşedinte Vlase să aibă onoarea să o aducă pe doamna preşedinte Laura Boldrini în plenul Camerei Deputaţilor, pentru a-şi transmite mesajul.

Doamnelor şi domnilor, Preşedinta Camerei Deputaţilor din Italia, doamna Laura Boldrini. (Aplauze.)

Prego!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Distinşi reprezentanţi ai corpului diplomatic,

Stimaţi invitaţi,

Continuăm lucrările de astăzi cu şedinţa consacrată vizitei în România a Excelenţei Sale, doamna Laura Boldrini, preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul Italian.

Excelenţele Voastre, avem astăzi privilegiul şi deosebita bucurie de a primi în vizită oficială, aşa cum spuneam, preşedintele Camerei Deputaţilor a Republicii Italiene.

Marcăm astăzi un moment cu semnificaţie deosebită pentru dialogul dintre forurile noastre legislative, dar şi parcursul legăturilor profunde dintre ţările şi popoarele noastre.

Este bine cunoscută tradiţia excelentelor relaţii bilaterale dintre România şi Republica Italiană care se desfăşoară, bineînţeles, sub semnul unui parteneriat strategic consolidat.

Ne mândrim cu faptul că, pe lângă strânsele legături din domeniul politic, economic, cultural şi interuman, Italia este unul dintre partenerii noştri cei mai apropiaţi în cadrul Uniunii Europene.

Plecând de la această bază solidă, ne dorim ca diplomaţia parlamentară să capete o rezonanţă cât mai puternică în susţinerea unor proiecte concrete, de impact şi cu vizibilitate pentru valorificarea vastului potenţial existent în ceea ce priveşte promovarea intereselor noastre comune la nivel bilateral şi european.

Doamnelor şi domnilor,

Distinsul nostru oaspete, doamna preşedinte Laura Boldrini, are o experienţă bogată, câştigată în cadrul instituţiilor internaţionale.

După activitatea de debut în cadrul Agenţiei pentru Alimente şi Agricultură a Naţiunilor Unite, a fost purtătorul de cuvânt al Italiei în Programul Alimentar Mondial, iar, ulterior, purtător de cuvânt pentru Europa Meridională, pe lângă Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite, concentrându-se pe fluxul emigraţiei din Mediterana.

De asemenea, a efectuat mai multe misiuni în zona de conflict, printre care se numără fosta Iugoslavie, Afganistan, Pakistan, Irak, Sudan, Caucaz, Angola şi Rwanda.

Această carieră impresionantă este continuată de la tribuna parlamentară, de unde, în prezent, promovează valorile vieţii democratice, care sunt, de fapt, valorile noastre europene.

Domnia Sa a fost aleasă deputat în 2013; în martie, acelaşi an, a fost aleasă preşedintele Camerei Deputaţilor a Republicii Italia.

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este o onoare pentru noi să audiem o persoană de rangul domniei sale. Numeroasele provocări existente la nivel european şi global, precum şi fluxurile migratorii, terorismul sau schimbările climatice necesită răspunsuri optime şi cuprinzătoare. În acest context, vom primi, cu deosebit interes, reflecţiile domniei sale asupra perspectivelor pe care le are Europa, având convingerea că o integrare europeană mai puternică este singura cale de urmat.

Doamna preşedinte, aveţi cuvântul.

Sua Eccellenza, prego. (Aplauze.)

Doamna Laura Boldrini - preşedintele Camerei Deputaţilor din Republica Italiană:

Stimate domnule preşedinte Zgonea,

Stimaţi domni deputaţi,

Reprezentanţi ai Corpului diplomatic,

Aş fi vrut să încep altfel discursul meu, dar nu pot decât să exprim deziluzia mea pentru tot ceea ce se întâmplă în acest moment la Bruxelles. Ne confruntăm cu o situaţie teribilă. Au avut loc mai multe atentate, încă nu este clar câte persoane au fost ucise, dar este clar că ne confruntăm cu o ameninţare globală, cu o ameninţare care are nevoie de un răspuns unitar şi de un răspuns care să fie puternic şi capabil să eradicheze acest terifiant rău al terorismului.

Domnule preşedinte Zgonea,

Este o onoare pentru mine să mă aflu astăzi aici şi vă mulţumesc, dragi colegi, pentru invitaţia dumneavoastră, pentru invitaţia de a fi prezentă aici şi de a mă adresa dumneavoastră la acest sediu prestigios. Acest lucru conferă putere legăturilor noastre, legăturilor care unesc ţările noastre. Italia şi România împărtăşesc, după cum ştim, rădăcini comune străvechi şi secole de schimburi culturale şi de schimburi economice.

Suntem două state unitare tinere, născute la diferenţe de câţiva ani. Statele noastre au trăit amândouă exodul a milioane şi milioane de cetăţeni care au emigrat în căutarea unei vieţi mai bune. Ambele noastre ţări sunt astăzi membri convinşi ai Uniunii Europene şi ai Alianţei Nord-Atlantice şi ambele ţări se confruntă şi duc bătălii comune şi la nivel intern: lupta împotriva corupţiei, eforturile de a pune capăt discriminărilor împotriva minorităţilor, implicarea celor care dăunează mediului, deci protejarea mediului din partea noastră şi o agricultură sustenabilă.

Astăzi, ţara mea, Italia, găzduieşte cea mai mare comunitate română din străinătate, peste 1100000 de bărbaţi, femei şi copii, bărbaţi, femei şi copii care contribuie la creşterea noastră, susţin şi uneori - trebuie să vă spun - înlocuiesc serviciile sociale prin felul în care îngrijesc şi studiază în şcolile noastre la toate nivelurile, de la şcoala gimnazială la universitate. Cam un rezident străin din patru, în Italia, este un cetăţean sau o cetăţeană din România. Sute de mii de persoane care au ştiut să depăşească neîncrederea, prejudiciile şi stereotipurile iniţiale, parcurgând un traseu individual şi colectiv care se reflectă astăzi într-o prezenţă importantă în toate -, şi ţin să subliniez - în toate sectoarele economiei. Sute de mii de persoane care, prin eforturile lor, nu numai îşi ajută propriile familii, ci contribuie la economia românească. Sute de mii de persoane, din care foarte multe femei - permiteţi-mi să reamintesc -, foarte multe femei, sunt aproape 60% din total, care, deseori, şi-au părăsit copiii aici, lăsându-i în România, pentru a avea grijă de copiii noştri sau pentru a le oferi un viitor mai bun copiilor lor, şi o fac cu un simţ al abnegaţiei şi al sacrificiului foarte mare.

Permiteţi-mi, domnule preşedinte Zgonea, ca, în acest prestigios sediu, să mulţumesc tuturor celor care trăiesc în ţara mea pentru sacrificiile pe care le fac, dar şi pentru contribuţia importantă pe care o aduc Italiei. Prin intermediul dumneavoastră, domnule preşedinte, doresc să trimit acestei comunităţi mulţumirile mele cele mai sincere. Sute de mii de persoane care, totuşi, păstrează un raport foarte puternic cu ţara de origine, şi asta am observat-o şi la ultimele alegeri prezidenţiale, în 2014, când, în faţa consulatelor şi la alte sedii electorale, românii aveau şiruri lungi la care se aşezau ca să voteze. Aceasta înseamnă atenţia pe care dânşii o acordă ţării lor.

Este o relaţie, aceea dintre România şi Italia, la care contribuie şi concetăţenii mei, prezenţi aici, la Bucureşti, şi în multe alte zone ale ţării, concetăţeni italieni, care sunt activi, care lucrează în peste 40000 de societăţi mici, medii şi mari şi care au ales să producă aici. Cred că această investiţie este cu atât mai profitabilă cu cât reuşeşte să contribuie la o dezvoltare sustenabilă a acestei ţări atât în plan social, cât şi în cel al mediului.

Există şi alţi italieni care se află în această ţară şi care se ocupă, în schimb, prin diferite proiecte, care lucrează la asociaţii şi se ocupă de categoriile cele mai slabe ale populaţiei.

Italia, dragi colegi şi dragi colege, a fost alături de România în drumul său de apropiere de Uniunea Europeană.

Uitaţi-vă la mine, că o spun cu o anumită mândrie, pentru că predecesorii mei, preşedinţi ai Camerei Deputaţilor, au decis, cu mult înainte de 2007, să încheie un acord bilateral pentru a facilita colaborarea şi schimburile dintre adunările noastre, asta şi în optica de a susţine instituţiile române. Un protocol căruia, astăzi, domnule preşedinte, cred că trebuie să-i dăm o altă substanţă şi trebuie să-l reînnoim.

În 2012, după cum se ştie, am fost printre primele ţări care au eliminat restricţiile temporare impuse mobilităţii lucrătorilor români. Şi astăzi, Italia reafirmă faptul că România a îndeplinit criteriile prevăzute şi ar trebui să facă parte din spaţiul Schengen. Noi susţinem această poziţie şi eu, astăzi, o reafirm.

Libera circulaţie este unul din principiile fondatoare ale Uniunii Europene şi este de neconceput că ar putea exista categorii diferite de cetăţeni europeni, şi anume că cetăţenii europeni nu sunt la fel, că există cei care pot călători liber şi cei care, făcând-o, în schimb, încă se întâlnesc cu obstacole suplimentare, de aceea sunt convinsă că acest acord, acordul care a fost încheiat între Uniunea Europeană şi Regatul Unit al Marii Britanii, este unul care subminează egalitatea dintre lucrătorii unei anumite ţări şi cei ai unui alt stat al Uniunii. În schimb, egalitatea între lucrători - a tuturor cetăţenilor europeni - deci a lucrătorilor... cetăţenilor este, practic, un punct de plecare al Uniunii Europene, un punct de plecare al pieţei interne, de la care s-a făcut o derogare o singură dată, şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că cei care au plătit preţul au fost chiar cetăţenii români şi cei bulgari.

Pe mine mă preocupă faptul că astăzi acest principiu este din nou pus în discuţie prin Acordul cu Marea Britanie.

Peste mai puţin de un an se vor sărbători zece ani de la intrarea României în Uniunea Europeană.

Au fost, dragi colegi, zece ani importanţi, foarte importanţi pentru ţările noastre, ani ai creşterii şi ai speranţei, aici, în România, ani ai unei lungi crize economice în Italia, ani importanţi şi pentru continentul nostru, care s-a confruntat cu o succesiune de provocări globale, provocări care par să nu găsească un răspuns adecvat şi riscă să tulbure întregul proiect european.

Criza economică prelungită în multe ţări, schimbarea climatică, ale cărei efecte se resimt în mod tot mai pregnant, terorismul de sorginte jihadistă care a lovit în mod repetat inima Europei şi, nu în ultimul rând, conflictele şi instabilitatea crescândă la graniţele noastre, în Siria, în Libia, în Ucraina şi asta numai pentru a cita unele din marile provocări cu care ne confruntăm.

Aş dori să mă opresc asupra conflictelor, conflicte care sunt apropiate şi îndepărtate de noi, după cum am spus, conflicte, persecuţii, care se află la baza mutării a cel puţin unui număr de 60 de milioane de persoane în lume. Sunt 60 de milioane de persoane, număr egal cu cel al cetăţenilor ţării mele. 60 de milioane de persoane în mişcare. Un fluviu de bărbaţi, de femei, de copii care ar vrea să rămână acasă la ei, dar care nu au privilegiul de a o putea face, şi din care, o mică parte, mai puţin de 2% a venit în Europa. Imaginaţi-vă! Mai puţin de 2% a venit în Europa, iar Europa nu reuşeşte să găsească o soluţie comună în interiorul său.

Uniunea noastră pare astăzi incapabilă să dea un răspuns în faţa acestei crize, un răspuns coerent, în concordanţă cu valorile sale. Nu este suficient să dăm un răspuns, răspunsul trebuie să fie coerent, în concordanţă cu valorile sale. O criză care nu ar trebui să fie atât de mare, nu ar trebui să fie o criză!

Ar trebui să fie posibil să gestionăm 1 milion de refugiaţi împărţiţi la 28 de ţări membre, cu o populaţie totală de 500 de milioane de locuitori.

Cum ar trebui să definim atunci situaţia din Liban, unde un locuitor din patru a devenit refugiat, sau situaţia din Turcia, unde se află circa 3 milioane de refugiaţi, 3 milioane într-o singură ţară. Europa a intrat în criză pentru că anul trecut a primit 1 milion de refugiaţi care ar trebui împărţiţi la 28 de ţări. Şi atunci, vedeţi, dragi colegi, vă spun un lucru: identitatea noastră, identitatea europeană nu este ameninţată de refugiaţi. Identitatea noastră este ameninţată de cei care ne distrug valorile, printre care se remarcă dreptul la azil, care este un drept vechi ca şi umanitatea.

Este greu să vorbeşti despre un drept la azil înainte de Hristos, iar noi, pentru prima dată, astăzi, blocăm acest drept, îl punem în discuţie şi îl delocalizăm, îl externalizăm.

Şi atunci, dragi colegi, spun că Europa, vedeţi dumneavoastră, dacă vrea să continue să fie călăuza morală a lumii, ori îşi respectă propriile valori, ori, pur şi simplu, nu este această călăuză, pentru că acesta este patrimoniul său cel mai important.

Din ţările noastre au plecat milioane de persoane, subliniez acest lucru. Noi avem 1 milion de italieni în lume. Au plecat în condiţii de sărăcie extremă. S-au dus să muncească, au fost trataţi ca nişte animale. S-au integrat în ţările respective, şi-au găsit calea, iar astăzi, mulţi dintre ei fac parte din clasele conducătoare ale ţărilor respective.

Cred că istoria noastră comună ar trebui să ne împingă astăzi să acţionăm împreună, împreună, repet, pentru a împiedica Europa să întoarcă spatele celor care au nevoie, pierzând credibilitate şi pierzând această capacitate de a gestiona.

Efortul nostru trebuie să meargă mai departe. Nu e suficient. Trebuie să-şi propună obiectivul de a face Europa mai puternică. Noi toţi, dragi colegi, trebuie să ne facem rolul nostru. Noi toţi trebuie să ne îndeplinim rolul să facem Europa mai puternică, pentru că, dacă Europa este mai puternică, noi toţi suntem mai puternici, pentru că Europa este casa noastră comună. Dacă slăbeşte Europa, slăbim şi noi, slăbeşte şi puterea cetăţenilor noştri.

Şi de aceea, cu opt luni în urmă, când, văzând acea criză a datoriei Greciei, a apărut la orizont soluţia de expulzare a Greciei din zona euro, şi atunci când în Marea Mediterană continuau să moară sute, mii de persoane - anul trecut au murit 3500, cu un an înainte 3200, cu încă un an mai înainte 3200, acesta este un război - şi în tot acest timp, când se întâmplau toate acestea, Europa nu şi-a dat seama ce se întâmplă, şi atunci eu am decis să fac ceva, să iau o iniţiativă. Nu puteam să stau şi să mă uit, în timp ce totul părea că ia o cale greşită.

Şi atunci, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor italiene am gândit că trebuie să-mi implic colegii, omologii şi am început să-l sun pe preşedintele Camerei Deputaţilor de la Luxemburg, pentru că el, atunci, se afla la preşedinţia Consiliului European, l-am sunat şi pe colegul francez de la Adunarea parlamentară franceză şi i-am întrebat dacă vor să facă o iniţiativă comună cu mine, dacă vor să se alăture unei Carte a principiilor de apărare a Europei. Mi-au spus că nu puteam să fac asta fără Germania şi nu credeam că va fi un telefon, un apel uşor, şi totuşi, colegul meu, Norbert, a înţeles foarte bine sensul acestei iniţiative. Şi astfel, pe 14 septembrie, la Roma, am semnat această declaraţie, o declaraţie care spune, în opinia mea, ceva foarte important.

"Noi, preşedinţii Parlamentelor, vrem o Europă mai unită, şi nu una dezbinată.

Noi, preşedinţii Parlamentelor, suntem dispuşi să împărtăşim suveranitatea.

Noi, preşedinţii Parlamentelor, nu vrem să mai existe măsuri economice fără a evalua impactul social al acelor măsuri.

Noi vrem să facem în aşa fel încât să se continue către o Uniune federală a statelor."

Acesta este textul pe care, acum câteva minute, şi domnul preşedinte Zgonea l-a semnat şi sunt foarte bucuroasă că a făcut-o şi că a făcut-o cu convingere. Avem 12 semnături pe acest document.

Şi atunci, îmi face plăcere, dragi colegi şi dragi colege, să vă informez asupra unei iniţiative pe care am vrut să o am la Roma, la Camera Deputaţilor. Am vrut să mă consult cu cetăţenii - da, cu cetăţenii - şi este prima oară când Camera Deputaţilor le cere cetăţenilor să se exprime asupra unui document interparlamentar, pentru că declaraţia noastră a fost postată online şi am adresat şapte întrebări cetăţenilor, care să ne spună: Ce Europă vreţi? Ce aşteptaţi de la Europa? Pentru că cetăţenii trebuie să fie ascultaţi în această perioadă în care în multe ţări europene, practic, există o antipolitică, există un populism şi este important ca cetăţenii noştri să fie parte integrantă din procesele decizionale. Iar rezultatele acestei consultări vor fi făcute publice.

Şi atunci, cred că de o Europă mai puternică este nevoie în ambele ţări, aici, la graniţele estice ale Europei, ca şi în Italia, unde insulele noastre sunt foarte aproape de ţările nord-africane. Ţările noastre cred cu putere în forţa de atragere a Europei şi în capacităţile sale stabilizatoare. Avem nevoie de o Europă care să nu atenueze propriile valori care au alcătuit-o, o Europă care să nu schimbe - aşa cum spuneam anterior - aceste valori, o Europă care să ofere răspunsuri propriilor cetăţeni, răspunsuri concrete cu un minim câştig de demnitate.

Imaginaţi-vă cum s-ar schimba percepţia cetăţenilor dacă Europa ar fi cea care ar da un minim câştig de demnitate tuturor celor care nu au mijloacele necesare. Europa ar fi percepută ca o instituţie care face diferenţa, ca o instituţie care conferă un anumit sens Europei ca patrie a drepturilor omului.

Aşadar, cred că persoanele vor înţelege astfel valoarea adăugată a Europei şi, deci, ar înţelege şi faptul că soluţiile uşoare şi soluţiile care sunt propuse de cei care vor să dezintegreze Europa nu pot fi realizabile. Şi noi ar trebui să facem în aşa fel încât tinerii noştri să revină, să viseze, ca şi generaţia noastră. Eu am crescut cu acest far al Europei. Europa era obiectivul. Toţi eram proeuropeni în Italia. Astăzi, Italia se află printre ţările care crede cel mai puţin în Europa. Ce s-a întâmplat între timp? De ce de nu mai funcţionează? Aceasta este problema. Noi trebuie să revenim la origini, să facem în aşa fel încât acest proiect să continue să fie atractiv pentru tinerii noştri.

Şi atunci, dragi colegi, încheind, aş dori să citez Manifestul de la Ventotene, documentul pe care poate unii dintre dumneavoastră îl cunoaşteţi, din care se inspiră federalismul european. Manifestul de la Ventotene a fost scris în 1941 de un grup de antifascişti care au fost deportaţi pe această insuliţă. Printre ei se afla şi Altiero Spinelli. Manifestul din 1941 vorbea despre statele unite ale Europei, în timp ce în Europa statele europene erau în război. Şi, totuşi, dragi colegi, acest proiect nu a fost caracterizat drept o utopie de nerealizat, drept un vis sau ceva ce nu va putea fi realizat. Acel proiect s-a concretizat şi proiectul acela continuă să fie obiectivul nostru, al tuturor care credem în Europa.

Peste câteva luni, pe această insulă de la Ventotene, în august, unde se află şi mormântul lui Altiero Spinelli, pe această insulă, tinerii federalişti europeni din întreaga Europă şi preşedinţii Parlamentului se vor regăsi la Ventotene în numele acelui mare proiect federalist european.

Şi atunci, manifestul se încheie cu această frază, care sper să fie de bun augur pentru noi toţi: "Drumul de parcurs nu este uşor şi nici sigur, dar el trebuie parcurs şi va fi."

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă preşedinte,

A fost un privilegiu să vă ascultăm.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Continuarea şi aprofundarea realizărilor atinse pe parcursul procesului de integrare europeană, precum şi apărarea valorilor şi principiilor care ne unesc reprezintă prioritatea noastră comună.

Obiectivul nostru este o Uniune mai puternică, mai competitivă.

Avem nevoie de soluţii incluzive, convenite în comun, de mai multă solidaritate şi cooperare pentru a face faţă provocărilor interne şi externe. Considerăm că, în acest sens, rolul parlamentelor este esenţial.

Vă asigurăm, doamnă preşedinte, de dorinţa noastră fermă de a folosi diplomaţia parlamentară pentru extinderea cooperării româno-italiene şi pentru consolidarea proiectului european, a procesului de integrare ca răspuns la provocările cu care Uniunea noastră europeană se confruntă.

Vreau să mulţumesc delegaţiei italiene şi doamnei preşedinte pentru prezenţa de astăzi din plenul Camerei Deputaţilor şi am speranţa că rezultatele acestei vizite vor avea ecouri directe asupra legăturilor dintre cele două state, dintre cele două ţări, dar şi la nivel european.

Sua Eccellenza, vi grazie molto. (Aplauze.)

Doamnelor şi domnilor,

Daţi-mi voie să îmi exprim, în numele dumneavoastră, un punct de vedere cu privire la veştile triste pe care le-am aflat de la Bruxelles, capitala noastră europeană, şi, încă o dată, suntem puşi în faţa consecinţelor unor astfel de acte teroriste, să condamnăm cu fermitate, ca cetăţeni europeni, atacurile soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Suntem alături, în numele cetăţenilor români, de autorităţile şi cetăţenii belgieni.

Îmi exprim, alături de dumneavoastră, solidaritatea cu familiile afectate de această grea încercare.

O să-l rog pe domnul vicepreşedinte Iordache să preia conducerea lucrărilor.

La ora 12,00 ne vedem în şedinţa de plen reunit.

Vă mulţumesc foarte mult.