|
Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Partidului Popular România Mare a votat sincer acest proiect de lege, deoarece consideră că justiţia, care este o putere egală în stat cu Parlamentul şi cu celelalte puteri, are nevoie, evident, de o anumită protecţie şi sub această formă. Este drept, că fiind unul din cei puţini care mai suntem din 1992 în această aulă, cunoaştem că s-au făcut eforturi în timp ca magistraţii şi, respectiv, reprezentanţii lor de la Curţile Supreme să ajungă la salariile parlamentarilor, pentru că, fiind puteri egale, şi salarizarea trebuia să fie egală. Nu vreau să spun acum că dânşii depăşesc cu mult salariul preşedintelui sau al parlamentarilor şi nu vreau să pun o întrebare retorică, ce puteri egale în stat sunt retribuite diferit, dar, reprezintă aici, pe de altă parte, şcoala şi pe dascăli. Vreau să fac numai o precizare: după ce devine magistrat un absolvent de drept, după patru ani, şi mai face încă un an şi jumătate şi dă examen, el depăşeşte, după cinci ani şi jumătate, salariul profesorului care l-a învăţat. Mai fac încă o precizare - facultăţile de drept de stat sunt în suferinţă de cadre didactice. Este posibil ca mergând pe această linie, nu micşorând salariile magistraţilor, dar să avem în vedere să mărim salariile dascălilor, pentru că altfel ne întoarcem în Evul Mediu, când vom face breasla magistraţilor, ca să se înveţe unii pe alţii, că n-o să mai aibă cine să-i înveţe. De aceea am vrut să trag acest semnal de alarmă că trebuie să avem în vedere şi pe formatorii formatorilor pe care îi formăm dându-le bani din ce în ce mai mulţi spre a-i feri de şpăgi. Nu vreau să fiu rău, să spun că la salariu mic şpagă mică, la salariu mare şpagă mare, că nu este un adevăr, dar, pe ici pe colo, se mai întâmplă. De aceea, să fim atenţi cu aceste salarii ale magistraţilor, pentru că s-ar putea să sărim calul. Vă mulţumesc.
|