Dezbateri parlamentare

Doamna Paula Maria Ivănescu:

În acest moment, lucrările de astăzi, pe discutarea propunerilor legislative, s-a încheiat. Urmează faza de răspuns la interpelări. (Domnul deputat Gheorghe Cristea insistă, în continuare)

Deci urmează faza de răspunsuri la interpelările adresate de deputaţi, în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 21 iunie 1999.

Doriţi, domnule deputat Sireţeanu, aveţi o chestiune de procedură?

Domnul Mihail Sireţeanu:

Da.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă rog.

Domnul Mihail Sireţeanu:

Mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu trei săptămâni, de la acest microfon, am lansat o interpelare ministrului muncii şi protecţiei sociale, şi vreau să pun în paranteză "protecţiei sociale", privind unele aspecte cu care se confruntă handicapaţii din România şi, în general, nevăzătorii.

Din păcate, nici acum, după trei săptămâni, nu s-a primit nici un răspuns şi nici vreo speranţă, în acest fel, nici măcar nu răspuns în scris sau să se spună: domnule, primeşti răspuns peste o lună, două, trei, patru sau aşa mai departe.

Acum două săptămâni, am solicitat, în mod expres, să se ceară ministrului muncii să trimită un reprezentant cu un astfel de răspuns. Nici la această solicitare a mea nu s-a primit nici un răspuns.

V-aş ruga, doamnă preşedinte, dacă se poate, pentru că este regulamentar şi este legal, să solicitaţi ministrului muncii să vină în Parlament şi să dea răspuns la interpelările care i-au fost adresate.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Reprezentanţii Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul să ia, în acest moment, legătura cu ministrul muncii şi protecţiei sociale, cu domnul Athanasiu, şi, dacă nu vine dumnealui, să trimită un secretar de stat, măcar, să primim răspunsul, pentru că este inadmisibil, de atât de mult timp, să i se solicite informaţii şi să nu le primească.

O să intrăm... Vă rog, nu vă dau cuvântul. (Se adresează domnului deputat Mihai Vitcu, care s-a apropiat de tribună, cu intenţia de a lua cuvântul)

Solicit amânarea, pentru a nu răspunde, bineînţeles, domnul prim-ministru Radu Vasile, la interpelarea adresată de doamna deputat Paula Ivănescu, domnii deputaţi Ioan Oltean şi Alexandru Săndulescu, domnul deputat Marin Gheorghe şi domnul deputat Petre Naidin.

De asemenea, Fondul Proprietăţii de Stat anunţă că va da un răspuns, în scris, interpelării adresate acestuia de către domnul deputat Petre Naidin. Şi Ministerul Finanţelor urmează să prezinte un răspuns, în scris, domnilor deputaţi Gheorghe Ana, Marin Gheorghe şi Petre Naidin.

Acestea sunt solicitările de amânări.

Începem procedura, în sine, şi... Nu, vă mulţumesc, pentru că mă rugaţi pentru un minut... (Se adresează domnului deputat Mihai Vitcu) Începem procedura în sine şi urmează ca, ceea ce aveţi dumneavoastră de spus, pe procedură sau pe altceva, după terminarea răspunsurilor la interpelări.

În sală, se află domnul ministru Romică Tomescu, ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, pentru a răspunde interpelării domnului deputat Alexandru Ionescu.

Domnul deputat este prezent în sală. Vă rog să vă prezentaţi interpelarea.

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Ionescu, pentru a-şi prezenta interpelarea adresată domnului ministru. Acesta este obiectul şedinţei de la această oră. Vă rog domnule deputat, aveţi cuvântul. După ce termină răspunsul domnul ministru Romică Tomescu la ambele interpelări am să vă dau cuvântul şi dumneavoastră, domnule deputat.

Domnul Alexandru Ionescu:

Doamnă preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

O să-mi permit să formulez interpelarea, aşa cum mi-o amintesc, pentru că, din păcate, am lăsat-o sus în birou.

Domnule ministru, interpelarea mea s-a adresat dumneavoastră cu rugămintea de a face tot ce este posibil să puneţi frâu braconajului din păduri şi, de asemenea, tăierilor ilegale care se mai petrec acolo, pentru că filialele noastre ne-au semnalat multe astfel de cazuri. Şi partea principală a interpelării se referea, domnule ministru, la faptul că dumneavoastră ar fi bine dacă aţi putea să studiaţi introducerea unei reglementări, a unor regulamente sau a unei reguli, prin care să se interzică ca toate gaterele să mai folosească ceaprazuri mai mari de 3 mm, pentru că pe această cale se pierde o foarte importantă cantitate de material lemnos.

Acestea erau, domnule ministru, întrebările şi în total ele alcătuiau interpelarea pe care v-am făcut-o şi la care veţi avea bunăvoinţa să-mi răspundeţi.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul ministru Romică Tomescu, aveţi cuvântul. Vă rog să vă limitaţi la 2 minute. Dacă aveţi un răspuns mai extins, îi daţi domnului deputat o copie.

Domnul Romică Tomescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Controlul instalaţiilor de transformat lemn rotund în cherestea este reglementat de Instrucţiunile cu privire la circulaţia şi controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi ale instalaţiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.735/1998. Acestea prevăd, la art.19, şi măsura anulării autorizaţiei de funcţionare în situaţia în care se constată nereguli cu privire la înregistrarea exactă a intrărilor-ieşirilor de materiale lemnoase în documentele din care rezultă provenienţa acestora. Pentru reglementarea măsurii de retragere a autorizaţiilor de funcţionare în situaţia neîndeplinirii unor criterii tehnice, este necesară emiterea unui act legislativ distinct, iniţiat împreună cu autoritatea publică centrală de resort, respectiv Ministerul Industriilor şi Comerţului, care să avizeze criterii tehnice minimale, alături de criteriile specifice ministerului nostru, pentru aviz de mediu şi capacitate de debitare, conform resursei disponibile.

În ceea ce priveşte liberalizarea exportului principalelor produse lemnoase, concretizată în desfiinţarea interdicţiilor şi contingentelor la export, inclusiv pentru sortimentul buştean, aceasta este una din măsurile menite să contribuie la reuşita procesului de restructurare a întreprinderilor prevăzute în Programul economic şi social al Guvernului, fiind, de asemenea, conformă cu prevederile Acordului european de realizare a unei zone de comerţ liber cu bunuri materiale, pe care Ministerul Industriei şi Comerţului a trebuit să le accepte.

Realizările la exportul de buştean sunt nesemnificative şi nu influenţează exportul de mobilă şi produse finite din lemn. Lipsa de performanţă a întreprinderilor româneşti din industria forestieră de prelucrare a lemnului se datorează altor cauze, cum ar fi management necorespunzător, în special la cele aflate în proprietatea statului, blocaj financiar, resurse financiare insuficiente sau greşit administrate, costuri de producţie ridicate, nivel tehnologic scăzut, valorificare insuficientă a cererilor existente pe anumite pieţe şi altele.

Trebuie subliniat că faţă de un preţ al resursei de lemn sub o pătrime din cel mondial, marii consumatori de lemn din România, cu capacităţi excedentare, realizează o cincime din productivitatea industriei de profil vest-europene.

Măsurile luate de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, împreună cu adoptarea unui set legislativ articulat, în curs de definitivare, urmăresc inclusiv diminuarea fenomenului tăierilor ilegale de arbori din fondul forestier naţional şi din afara acestuia.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, mai doriţi să interveniţi?

Domnul Alexandru Ionescu (din bancă):

Nu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, domnule ministru, să-i daţi domnului deputat o copie scrisă. Domnul deputat Marian Ianculescu a adresat o interpelare. După ce termină domnul ministru de răspuns la ambii deputaţi o să vă dau cuvântul.

Domnule Marian Ianculescu, vă rog să vă prezentaţi interpelarea adreastă aceluiaşi ministru Romică Tomescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Obiectul interpelării se referă la modul de aplicare a unor prevederi din Legea nr.26/1996 Codul Silvic. Se referă la următoarele prevederi: art.63 din Legea nr.26/1996 Codul Silvic prevede constituirea la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor a unui fond de conservare şi regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, constituit din mai multe surse şi anume: contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier, contravaloarea pierderilor de creştere, determinate de exploatarea arborilor înainte de vârsta exploatabilităţii stabilită prin amenajamentele silvice pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier, despăgubirile pentru daune aduse fondului forestier, tarifele pentru efectele favorabile determinate de funcţiile de protecţie ale pădurilor, 20-25% din încasările realizate din valorificarea masei lemnoase pe picior, provenite din produse principale şi secundare, şi alocaţii de la bugetul de stat.

Acest fond este destinat pentru împădurirea unor terenuri goale, pentru regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, gospodărirea cu prioritate a unor păduri cu funcţii speciale de protecţie, acoperirea cheltuielilor ocazionate de eventualele calamităţi asupra pădurilor şi, în sfârşit, pentru cumpărarea de terenuri, potrivit prevederilor art.51 şi 53 din aceeaşi lege.

Cealaltă prevedere care face obiectul interpelării este art.67, care prevede obligativitatea proprietarilor de păduri să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure permanenţa pădurii. În acest sens, după tăierea pădurii, proprietarii sunt obligaţi să realizeze regenerarea acesteia în cel mult doi ani, Regiei Naţionale a Pădurilor revenindu-i sarcina să acorde, la cerere, sprijin tehnic. În caz că proprietarul nu-şi îndeplineşte obligaţia de regenerare a pădurii, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după somarea proprietarului, va dispune Regiei Naţionale a Pădurilor executarea, prin Ocolul silvic, pe contul proprietarului, a lucrărilor de împădurire şi de întreţinere, până la regenerarea definitivă.

Faţă de cele prezentate, vă rog, domnule ministru, să ne precizaţi modul de constituire şi de utilizare pe surse şi categorii de destinaţie a Fondului de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit potrivit Legii nr.26/1996 Codul Silvic şi, totodată, modul în care au fost realizate până în prezent prevederile art.67 din aceeaşi lege, referitor la obligativitatea regenerării pădurilor proprietate privată după tăierea acestora, fie de către proprietari, fie de către Regia Naţională a Pădurilor, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor efectuate, de la respectivii proprietari.

De asemenea, vă rugăm să ne precizaţi ce suprafaţă s-a plantat în pădurile proprietate privată după exploatarea legală sau în delict a masei lemnoase, mai ales că se ştie faptul că din cele 381.000 de ha care au fost retrocedate foştilor proprietari, circa 50.000 de hectare au fost defrişate, marea lor majoritate având rol de protecţie deosebit. Oare câte din acestea au mai fost împădurite în loc?

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule ministru, vă rog, dacă vreţi să răspundeţi.

Domnul Romică Tomescu:

La 30 aprilie 1999, situaţia Fondului de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit la Regia Naţională a Pădurilor, în conformitate cu prevederile art.63 din Legea nr.26/1996, era următoarea: sold neutilizat din anul 1998 – 35, 9 miliarde lei; fond constituit în anul 1999 – 41 de miliarde lei; total – 76,9 miliarde lei.

În anul 1999, Fondul de conservare şi regenerare s-a utilizat astfel: împădurirea unor terenuri goale şi regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri – 9.636 de hectare împăduriri integrale, în valoare de 38,5 miliarde lei; acoperirea unor cheltuieli ocazionate de calamităţi naturale – 2,3 miliarde lei; total fond utilizat - 40,8 miliarde lei; sold la finele lunii aprilie 1999 – 36,1 miliarde lei.

În acest an, Regia Naţională a Pădurilor a sprijinit proprietarii de păduri particulare în acţiunea de regenerare a 93 hectare, asigurând materialul de plantat şi asistenţa tehnică, după cum urmează: în judeţul Covasna, Asociaţia de gospodărire a pădurilor particulare a împădurit 50 de hectare, plantând 200.000 de puieţi de molid în suprafeţele de pădure afectate de doborâturile de vânt, în perioada 1995-1998. Lucrările s-au executat cu sprijinul Direcţiei silvice Sfântul Gheorghe. În judeţul Suceava, pe raza comunelor Găzvana şi Vama s-au împădurit 20 de hectare, plantându-se 85.000 de puieţi în suprafeţe de pădure defrişate după punerea în posesie, conform Legii nr.18/1991. Lucrările s-au executat cu sprijinul Direcţiei silvice Suceava. În judeţul Vaslui, pe raza comunei Murgeni s-au împădurit 5 hectare, plantându-se 25.000 de puieţi. Lucrările s-au executat cu sprijinul Direcţiei silvice Bacău. Şi în fine, în judeţul Giurgiu, pe raza comunei Gogoşari, satul Izvoru, s-au împădurit 9 hectare în terenuri particulare, la solicitarea proprietarilor acestora, 45.000 de puieţi plantaţi, iar pe raza comunei Vânătorul Mic, satul Izvor, s-au împădurit 8 hectare, 40.000 de puieţi plantaţi. Lucrarea s-a executat cu sprijinul Direcţiei silvice Târgovişte. Pentru executarea lucrărilor de împăduriri realizate pe raza comunelor Găzvana, judeţul Suceava, Gogoşari, judeţul Giurgiu, şi în judeţul Giurgiu în total, Regia Naţională a Pădurilor a pus la dispoziţie gratuit 295.000 de puieţi forestieri.

Considerăm că prin înfiinţarea structurilor silvice teritoriale din subordinea autorităţii publice centrale pentru silvicultură, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.96/1998, se creează premisele unei gospodăriri durabile a pădurilor, inclusiv prin utilizarea corespunzătoare a Fondului de conservare şi regenerare a pădurilor.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, mai doriţi să interveniţi, da?

Domnul Marian Ianculescu:

Mulţumesc domnului ministru pentru răspuns şi apreciez totuşi grija care o poartă corpul silvic pentru regenerarea pădurilor, însă cred că s-ar impune un ritm mai alert, mai ales că există o suprafaţă foarte mare defrişată din fondul forestier proprietate privată şi trebuie antrenată atât regia, cât şi proprietarii de păduri pentru a se împăduri, pentru că termenul de 2 ani care decade conform legii, deja este depăşit.

De asemenea, aş mai face o recomandare domnului ministru, ca Regia Naţională a Pădurilor să-şi orienteze atenţia ca din fondul de conservare, potrivit legii, cum este el constituit, să poată să treacă deja la cumpărarea de păduri, pentru că există foarte mulţi proprietari de păduri care doresc să-şi vândă suprafeţele respective de pădure, şi atunci Regia Naţională a Pădurilor, prin Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, există cadrul legal să se treacă serios la această acţiune deosebit de importantă pentru întregirea fondului forestier din domeniul public al statului.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule ministru, mai doriţi să interveniţi?

Domnul Romică Tomescu (din loja ministerială):

Nu, am reţinut.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, bine. Vă mulţumim pentru participare. Domnul deputat Gheorghe Ana pentru procedură, vă rog.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Distinsă doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc pentru posbilitatea ce mi-o daţi să îmi manifest indignarea, în primul rând, şi totodată protestul în legătură cu colaborarea dintre cele două puteri ale statului, respectiv între Executiv şi Legislativ. Este a doua oară când sunt anunţat în sală că se solicită amânarea la un răspuns public, la o interpelare care privea probleme de politică internă a Guvernului României.

Consider că este lipsă de curaj şi de răspundere să vină să prezinte public răspuns la ceea ce noi, în speţă eu am venit să solicit ceea ce mi-au cerut cetăţenii pe care-i reprezint.

Prima interpelare la care am fost amânat a fost adresată Guvernului României în legătură cu aplicarea legislaţiei pe care aici am votat-o privind zonele defavorizate, legislaţie care nu se aplică. În Valea Jiului, punctual, am arătat că au fost proiecte care au fost respinse subiectiv. Ministrul industriei, care a fost solicitat să răspundă concret, nu a binevoit să vină aici să răspundă la acea chestiune punctuală.

În prezent, aşteptam să mi se răspundă tot punctual de către Guvernul României de ce a încălcat prevederile legislaţiei acestei ţări privind achiziţionarea din sursă unică a unor servicii vizând restructurarea datoriei publice, intrând în legătură cu o singură firmă de consultanţă din New York, fără a se da publicităţii, fără a se face preoferte ş.a.m.d., cum în mod logic şi firesc ar fi trebuit să se întâmple, mai ales că toţi aceşti bani sunt plătiţi din banii contribuabililor din România, şi nu din altă parte.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog să vă limitaţi, au trecut cele 2 minute.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Vă mulţumesc. Îmi pare rău că a trebuit să folosesc acest ton, care, aşa cum ştiţi, nu este tonul cu care vorbesc de la acest microfon, însă reţineţi, şi pe dumneavoastră vă rog să transmiteţi Biroului permanent, sunt indignat şi nu numai eu, ci mai mulţi colegi care suntem puşi în faţa acestei situaţii penibile de a nu primi răspunsuri de la Guvern, sau de a primi răspunsuri prin reprezentanţii Guvernului, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră.

Mulţumesc pentru îngăduinţă.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc şi mă alătur indignării dumneavoastră, pentru că sunt şi eu în aceeaşi situaţie şi doresc să primesc, şi specific că doresc să primesc răspuns de la primul-ministru, şi nu de la un secretar general dintr-un minister.

Am terminat cu procedura. Din partea Ministerului de Interne nu este prezent nimeni pentru a răspunde interpelării domnului deputat Petre Naidin, care, de altfel, nici dumnealui nu se află în sală.

Din partea Ministerului Transporturilor este prezent domnul secretar de stat Adrian Marinescu, pentru a răspunde interpelării domnului deputat Traian Dobre, pe care-l invit să o prezinte. Nu este domnul deputat. Deci, domnule secretar de stat, pentru că v-aţi prezentat, vă rog să lăsaţi răspunsul în scris, pentru a-i fi transmis domnului deputat.

Din partea Ministerului Finanţelor este prezentă doamna Doina Leonte, secretar general – şi îl înteb pe domnul deputat Nicolae Popa, dacă acceptă răspunsul de la persoana care este prezentă în sală şi care nu are funcţie de demnitate publică. (Domnul deputat Nicolae Popa vorbea în acest timp la telefonul mobil.)

Domnule deputat, vă rog lăsaţi telefonul! Deci, primiţi răspunsul de la un secretar general din minister, la interpelarea dumneavoastră, sau aşteptaţi să vină ministrul?

Domnul Nicolae Popa:

Îl primesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Îl primiţi. Vă rog două minute aveţi pentru a vă prezenta interpelarea şi vă rog să vorbiţi la telefon în pauză, nu în timpul lucrărilor.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, doamna preşedinte, nu trebuie să ne faceţi dumneavoastră morală.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ba da, vă fac.

Domnul Nicolae Popa:

Da, dumneavoastră aveaţi alte probleme înainte, deci, discutaţi despre alte probleme şi sigur că... Eu am încredere în doamna secretar general, aşa că îi cunosc capacitatea de a da răspuns la această interpelare. Ea se referă la... este vorba despre Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999, unde se prevede schimbarea vechilor case de marcat aflate în dotarea societăţilor comerciale cu altele noi, tocmai acum, când agenţii economici se confruntă cu o fiscalitate exagerată, blocaje economice financiare, dobânzi înrobitoare la credite şi cu un mediu de afaceri nefavorabil. Aş înţelege dacă această acţiune ar constitui singura problemă care ar trebui rezolvată pentru buna desfăşurare a activităţii agenţilor economici, dar, în prezent, aceştia se confruntă cu o serie de probleme cu mult mai grave. Această acţiune de înlocuire a vechilor case de marcat cu alte noi nu cred că este una de natură să îmbunătăţească colectarea veniturilor la bugetul de stat şi nici una care să înlăture parţial evaziunea fiscală.

Mai pe şleau spus, pentru agenţii economici, noile aparate de marcat electronice fiscale nu reprezintă altceva decât un alt efort financiar, de natură să împovăreze şi mai mult activitatea economică a acestora. Cred, în schimb, că pentru a disciplina financiar agenţii economici şi pentru a le schimba mentalitatea şi a-i determina să fie cinstiţi cu ei înşişi şi apoi cu statul, este nevoie de un sistem legislativ coerent şi stabil, precum şi de taxe şi impozite suportabile pentru agenţii economici şi populaţie în general şi în nici un caz de măsuri de dotare cu fel de fel de logistici sofisticate, care nu au nici o relevanţă în activitatea lor.

Dacă este să luăm în calcul un judeţ de nivel mediu, unde unităţile de prestări servicii şi cele de desfaceri...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

S-au terminat cele două minute, vă rog să încheiaţi!

Domnul Nicolae Popa:

Numai un exemplu şi termin, doamna preşedinte.

Dacă luăm numai un judeţ mediu, unde sunt aproximativ 20.000 de societăţi comerciale mici şi mijlocii, preţul acestor case de marcat figurând pe piaţă la 500 de dolari pe bucată, la nivel de ţară, vă daţi seama că ar ajunge la 400-500 de milioane de dolari şi, în această situaţie, vă daţi seama care sunt eforturile financiare pe care trebuie să le suporte agenţii economici.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna Doina Leonte, secretar general în Ministerul Finanţelor. Vă rog răspundeţi domnului deputat.

Doamna Doina Leonte:

Vă mulţumesc. În legătură cu interpelarea domnului deputat Nicolae Popa precizăm că aparatele de marcat electronice fiscale reprezintă atât un instrument de lucru care furnizează agentului economic, un veritabil ajutor pentru corecta administrare a afacerilor, cât şi un instrument de control. Aceste aparate furnizează atât agentului economic cât şi organelor de control date referitoare la marfa vândută sau serviciile prestate şi la alte operaţiuni contabile şi fiscale, ca de exemplu: plata periodică a taxei pe valoarea adăugată.

Referitor la efortul financiar ce trebuie suportat de agenţii economici, cât şi posibilitatea introducerii şi întreţinerii acestor aparate în mediul rural, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede că agenţii economici care realizează venituri totale anuale de până la 100 milioane lei, nu sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Un agent economic care realizează o cifră de afaceri de 500 milioane lei, iar rata netă a profitului în raport cu cifra de afaceri este de 15%, pentru o casă de marcat cu un preţ de achiziţie din 7,5 milioane lei, va trebui să suporte aceste cheltuieli de 75 milioane lei profit. În aceste condiţii, costul casei de marcat în raport cu cifra de afaceri reprezintă 1,5%.

Referitor la operaţiunea de schimbare a aparatelor de marcat electronice fiscale aflate în dotarea societăţilor comerciale, vă aducem la cunoştinţă că acestea pot fi utilizate numai dacă corespund parametrilor tehnici prevăzuţi în Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă nr.28, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.447/1999.

De reţinut faptul că parametrii tehnici şi funcţiile aparatelor de marcat electronice fiscale prevăzute în actele normative menţionate sunt la nivelul standardelor internaţionale, pentru a răspunde cerinţelor legislaţiei financiare într-o economie de piaţă.

În ceea ce priveşte aspectul precizat în interpelare în legătură cu agenţii economici care au câştigat licitaţia, care câştigă licenţa comercializării acestor aparate, vă aducem la cunoştinţă că la această dată nu există nici un distribuitor autorizat, iar prin Ordonanţa nr.28, cât şi prin Normele metodologice de aplicare a acesteia, nu se instituie monopol asupra distribuţiei, aceasta fiind posibil de realizat de orice agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute în actele normative.

Referitor la oportunitatea aplicării prevederilor acestei ordonanţe şi a posibilităţilor de întreţinere a aparatelor de marcat electronice fiscale, menţionăm că la elaborarea Normelor metodologice s-a avut în vedere stabilirea procedurii de instalare şi service a aparatelor de marcat electronice fiscale, ce se vor asigura de către distribuitorul autorizat sau unitatea de service abilitată o dată cu obţinerea avizului. Astfel, distribuitorul autorizat sau reprezentantul legal al acestuia în teritoriu are obligaţia ca în termen de 72 de ore de la anunţarea defectării aparatului să-l repună în funcţiune. Nu vor fi autorizaţi să comercializeze astfel de aparate decât agenţii economici care au reţea de service proprie şi asigură service-ul prin unităţi specializate, pe bază de contract, precum şi piesele de schimb pentru perioada de garanţie şi post-garanţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, mai doriţi să interveniţi? Da, vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Sigur, aş fi fost de acord cu doamna secretar general dacă nu ar fi lucrat în Ministerul Finanţelor, dar eu aş vrea să-i amintesc ce mai înseamnă astăzi 100 de milioane, dacă un agent economic ar realiza 100 de milioane venituri, aceasta înseamnă că ar fi în pierdere şi practic nu şi-ar putea desfăşura activitatea, având în vedere inflaţia care există în momentul de faţă în societatea românească. Dar, problema este alta.

Sigur că noi vrem să ne pliem la nivelul Europei, la cerinţele ei, vrem să intrăm în Europa, să fim şi noi moderni, dar tot timpul noi punem, cum spune românul, "carul în faţa boilor". Deci, vrem să ne dotăm logistic prima dată cu fel de fel de utilaje şi instrumente din acestea sofisticate, fără să asigurăm un climat sănătos, un climat cu o fiscalitate suportabilă, şi, totodată, facilităţi pentru sprijinirea acestor activităţi ale întreprinderilor mici şi mijlocii. Tot timpul ne preocupă dotarea acestora cu astfel de utilaje, dar niciodată nu ne-am preocupat pentru a-i sprijini şi pentru a le asigura facilităţi pentru continuitatea activităţilor. Nu întâmplător, aş vrea să vă spun, tocmai datorită acestor demersuri şi acestor ordonanţe aberante care, uneori, vin în avalanşă, este vorba şi de Ordonanţa nr.50 şi de Ordonanţa nr.62, din cele 730.000 de întreprinderi mici şi mijlocii mai funcţionează doar 280.000. Cam aşa ar trebui să punem noi problema, şi această problemă trebuie să ne preocupe, cum salvăm aceste întreprinderi mici şi mijlocii şi cum le susţinem şi le sprijinim pentru ca ele să funcţioneze, nu prin aceste ordonanţe prin care să le îngreuneze şi mai mult situaţia lor financiară.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim. Se află în sală domnul secretar de stat Ştefan Pete de la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru a răspunde interpelării adresate de domnul deputat Mihai Nicolescu.

Domnule Mihai Nicolescu, vă rog prezentaţi interpelarea.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Domnule ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Interpelarea se adresează Ministerului Agriculturii, aşa cum am spus, şi are în vedere modul în care vom asigura sămânţa necesară pentru anul agricol 1999-2000, având în vedere faptul că agricultura are nevoie şi pentru acest an de cantităţi foarte mari: peste 500.000 de tone la grâu, peste 60.000 de tone la porumb, circa 40.000 de tone la orzoaică, ovăz, circa 5.000 de tone la floarea soarelui, circa 800.000 de tone la cartofi şi cantităţile sunt apreciabile la celelalte specii.

Având în vedere faptul că sămânţa realizată de institutele şi staţiunile de cercetare din verigile superioare şi formele parentale, precum şi condiţiile ecologice favorabile la nivelul ţării şi experienţa acumulată de către producătorii de sămânţă, reprezintă elemente importante pentru realizarea unor suprafeţe semincere care să asigure atât necesarul propriu, la nivelul României, precum şi importante cantităţi disponibile pentru export, mi-am permis şi am formulat două întrebări: în legătură cu suprafeţele semincere care au fost contractate şi s-au însămânţat în vederea asigurării necesarului de sămânţă şi a formelor parentale pentru intern şi ce suprafaţă seminceră s-a semănat şi la ce specii agricole pentru obţinerea de seminţe ce constituie obiectul unor contracte la export?

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule secretar de stat Ştefan Pete, vă rog răspundeţi domnului deputat.

Domnul Pete Ştefan:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Voi răspunde prima data la prima întrebare adresată Ministerului Agriculturii.

Deci, pentru asigurarea necesarului intern de sămânţă de recoltă din recolta anului 1999, au fost însămânţate următoarele suprafeţe de loturi semincere. O să dau citire la câteva produse mai importante, pentru că sunt 22 de produse trecute pe listă; grâu comun – 136.000 de hectare, orz plus orzoaic㠖 17.290 de hectare, porumb plus orz – 17.174 de hectare, floarea soarelui – 11.658 de hectare, cartofi – 5.900 de hectare. Deci, după cum am spus, sunt 22 de produse şi sunt toate trecute pe listă.

Cantităţile de seminţe ce se vor produce de pe aceste suprafeţe sunt destinate asigurării necesarului propriu de sămânţă, comercializării directe de către agenţii economici autorizaţi sau sunt contractate cu societăţi comerciale specializate în prelucrarea şi comercializarea seminţelor.

Aceste suprafeţe de seminţe au fost incluse în Programul de certificare al culturilor semincere, pe baza declaraţiilor de multiplicare ale agenţilor economici autorizaţi.

În afara cantităţilor de seminţe care se vor produce pe aceste suprafeţe producătorii agricoli îşi mai reţin şi alte suprafeţe pentru producerea de seminţe, care nu au fost sau nu sunt incluse în programul de certificare. Toate acestea, pentru asigurarea integrală a necesarului de sămânţă.

La a doua întrebare, referitoare la suprafeţele care s-au contractat sau constituie obiectul unor contracte de export, până la această dată au fost primite de la Inspecţia de stat pentru calitatea seminţelor declaraţii de multiplicare pentru export pentru următoarele suprafeţe de loturi semincere – voi da citire şi aici culturilor mai importante, pentru că sunt 18 produse – orzoaică de toamnă: 500 de hectare, orzoaică de primăvară: 810 hectare, porumb: 1186 de hectare, floarea soarelui: 2367 de hectare, trifoi: 1790 de hectare, sfeclă de zahăr: 7 hectare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, mai doriţi să interveniţi?

Vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Doamnă preşedinte,

Mulţumesc domnului ministru secretar de stat pentru răspuns.

Mi-aş permite numai câteva consideraţii.

În primul rând, am formulat aceste întrebări având în vedere faptul că în foarte multe judeţe mari producătoare de sămânţă suprafeţele semincere realizate sunt foarte mici şi se relevă acest aspect în mod deosebit la câteva culturi, dintre care cultura de porumb.

De asemenea, aş considera absolut necesar ca această problemă privind programul de producere de sămânţă să rămână o problemă strategică a ministerului, pentru asigurarea seminţei necesare la nivel de ţară. Efortul pe care îl vom face pentru a realiza sămânţa în ţară va fi mult mai mic decât acela de a scoate valuta afară, mai ales că de acolo aducem de cele mai multe ori soiuri şi hibrizi care sunt foarte buni pentru zona ecologică în care au fost creaţi, însă mai puţin corespunzători pentru zona noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Se află în sală domnul secretar de stat Mircea Fronescu, pentru a răspunde interpelării adresată de domnul deputat Mihai Vitcu Ministerului Educaţiei Naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Mărturisesc faptul că n-am înţeles de ce nu mi-aţi dat cuvântul la o problemă de procedură, mai ales că este o problemă pe care aţi remarcat-o şi dumneavoastr㠖 este vorba de un minister şi un ministru care din data de 17.05.1999 a primit o interpelare – este vorba de ministrul sănătăţii, domnul Hajdu Gabor, şi care nici până la ora aceasta nu a dat un răspuns.

Dacă până săptămâna trecută eram trecut pe lista de aşteptare, şi anume se cerea amânarea răspunsului, de data aceasta nici măcar atât.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nici măcar acolo.

Domnul Mihai Vitcu:

Nici măcar acolo, sigur că da.

Vă rog, doamnă preşedinte, să faceţi demersurile de rigoare pentru ca domnul ministru al sănătăţii, Hajdu Gabor, să vină în faţa Parlamentului şi să răspundă interpelărilor pe care deputaţii i le adresează.

Şi acum, mă voi referi la interpelarea prezentată domnului ministru Andrei Marga.

Interpelarea mea pornea de la vizita domniei sale în Suceava, precum şi de la declaraţiile făcute la adresa inspectorului general Vlad Ciubotaru Boier, declaraţii care au determinat reacţii diferite în rândul oamenilor şcolii - pe de o parte, o minoritate care îl susţine şi care a apreciat scuzele prezentate privind suspendarea din funcţie, deşi justiţia nu şi-a spus cuvântul, dosarul afacerii "Codreanca" este pe rol şi numai amestecul politicului face posibilă amânarea unei decizii, iar, pe de altă parte, marea majoritate a cadrelor didactice care au rămas cu un gust amar faţă de poziţia domnului ministru în probleme majore ale învăţământului sucevean, legate de reformă, respectarea legalităţii şcolare, resursele bugetare, managementul şcolar etc.

Multe din ilegalităţile comise de inspectorul general vă sunt cunoscute, îi sunt cunoscute domnului ministru, şi dânsul a exprimat nu o dată poziţii contradictorii, iar întrebarea pe care şi-o pun oamenii şcolii din Suceava este "Până când?".

Era întrebat domnul ministru dacă în contextul situaţiei amintite va lua măsuri şi va pune în aplicare hotărârile judecătoreşti rămase definitive cu privire la situaţia şi statutul celor 6 inspectori de la Inspectoratul şcolar al judeţului Suceava cărora li s-a desfăcut contractul de muncă ilegal, precum şi situaţia directorului de la Şcoala generală Frumosu şi Liceul industrial nr.1 Rădăuţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi noi vă mulţumim.

Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Fronescu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimate domnule deputat Mihai Vitcu,

Referitor strict la întrebarea dumneavoastră, vă pot răspunde următoarele: hotărârile judecătoreşti despre care se face vorbire nu sunt opozabile ministerului, întrucât acesta nu a făcut parte în litigiile asupra cărora instanţele judecătoreşti au dispus, deci ele nu trebuie aplicate de minister, ci de Inspectoratul şcolar judeţean Suceava, care a fost parte în aceste procese.

În altă ordine de idei, în sistemul de drept românesc există ultima fază procesuală, aceea a executării silite, la care partea căreia îi este favorabilă hotărârea judecătorească definitivă poate apela. Ministerul nu are competenţa de a cere inspectoratelor şcolare executarea hotărârilor judecătoreşti.

În ceea ce priveşte desfacerea contractelor de muncă celor 6 inspectori şcolari şi celor 2 directori, singurele competente să decidă asupra legalităţii sau nelegalităţii măsurilor luate sunt instanţele judecătoreşti investite.

În concluzie, nu se poate discuta despre neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive de către Ministerul Educaţiei Naţionale, deoarece obligaţia de executare nu incumbă acestuia, pentru motivele arătate mai sus.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, domnule deputat, mai doriţi să interveniţi?

Domnul Mihai Vitcu:

Am reţinut răspunsul dumneavoastră, domnule secretar de stat, şi vă mărturisesc că rămân puţin surprins. De ce? Nu pentru faptul că Ministerul Educaţiei Naţionale nu este cel care trebuie să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti.

Eu mă întreb: dacă un inspector general care este subordonat Ministerului Educaţiei Naţionale nu pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, atunci cine trebuie să ia măsuri? Şi mă întreb, mai departe: atâta timp cât hotărârile sunt definitive, cât trebuie să mai aştepte aceşti oameni pentru ca ei să intre în drepturile legale? Or, trebuie să se ajungă la Curtea de la Haga pentru a se pune în aplicare o hotărâre judecătorească privind un simplu litigiu de muncă?

Nu ştiu, dar problema aceasta a autonomiei şcolare, pe care eu o împărtăşesc total, conform legislaţiei în vigoare, are şi ea limitele ei, iar ministerul trebuie să intervină atunci când un om al şcolii ignoră hotărâri judecătoreşti şi ignoră legile ţării.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule secretar de stat, mai doriţi să interveniţi?

Dacă doriţi, puteţi.

Vă rog.

Domnul Mircea Fronescu:

Problema este următoarea: exact cum v-am expus. Deci noi nu putem interveni câtă vreme noi nu am fost parte în procesul respectiv. Sigur că vom căuta să vedem ce se întâmplă, adică nu ne este indiferent lucru acesta, dar este exact aşa cum v-am spus.

În ceea ce priveşte răspunsul în scris, noi l-am trimis prin domnul secretar de stat Mihu Miron Biji, dar vă pot da un exemplar şi dumneavoastră.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulţumim, domnule secretar de stat.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş dori să vă reamintesc faptul că avem două proceduri prin care putem avea informaţii de la Guvern: este procedura întrebărilor, care sunt punctuale, şi a interpelărilor, care se referă la politici fie generale, fie sectoriale. Să ne folosim aceste arme de cunoaştere în sensul în care sunt prevăzute de regulament.

În al doilea rând, îmi exprim încă o dată, în numele dumneavoastră, indignarea asupra modului în care Guvernul ne tratează în ceea ce priveşte răspunsurile la întrebări şi interpelări, pentru că aceste lucruri ne sunt cerute de cetăţenii pe care îi reprezentăm, ne sunt cerute de situaţia din teritoriu, şi noi, o dată ajunşi aici, nu suntem de capul nostru, şi suntem reprezentanţii şi ecoul acestora.

Doamna deputat Viorica Afrăsinei. Probabil că tot pe o nemulţumire de acest tip aveţi de explicat.

Aveţi cuvântul.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulţumesc frumos.

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă,

Am adresat în repetate rânduri o interpelare Guvernului României cu privire la Programul de dezvoltare economică şi socială a zonelor defavorizate, între care nominalizam situaţia judeţului Botoşani care, spre surprinderea, amărăciunea şi totodată deziluzia mea şi a locuitorilor judeţului Botoşani, nu se regăseşte în nici unul din programele aprobate până în prezent de Guvern, deşi în repetate rânduri miniştri, foşti miniştri ai cabinetului Ciorbea, de asemenea, miniştri secretari de stat ai cabinetului Radu Vasile au promis de la această tribună, de la acest microfon că au în atenţie în special judeţele defavorizate, judeţele care au fost cuprinse în Hotărârea nr.1007 dată încă din anul 1996 de Guvernul Văcăroiu.

Îmi exprim încă o dată nemulţumirea şi am în vedere faptul că, în conformitate cu regulamentul, desigur, până la sfârşitul acestei sesiuni nu mai avem decât o săptămână, timp în care Guvernul nu mai poate veni să ne răspundă de la această tribună parlamentară, şi probabil acesta este şi motivul pentru care au tot fost amânate răspunsurile la interpelările nu numai ale mele, dar şi ale multor altor colegi.

Pentru acest lucru, stimată doamnă preşedinte, aş dori să reamintesc, prin Departamentul Relaţiilor cu Parlamentul, pentru faptul că nu mai este timp de a se adresa răspunsuri în plenul Camerei Deputaţilor, eu şi colegii mei dorim răspunsurile în scris, astfel încât, în funcţie de aceste răspunsuri, să ne intensificăm activitatea în teritoriu în această vară şi să putem urmări cu foarte multă atenţie felul în care Guvernul are sau nu are în vedere măsuri în conformitate cu cele sesizate de noi în interpelări.

De asemenea, aş dori să reamintesc faptul că, prin interpelarea adresată Fondului Proprietăţii de Stat, referitoare la privatizarea S.C. PROLACOM SA Botoşani, am solicitat o comisie de anchetă şi totodată măsuri privind situaţia post-privatizare a acestei societăţi care este lichidată.

Aş vrea să rog, de asemenea, să primesc răspunsul tot în scris.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Şi, cu aceasta, lucrările de astăzi au luat sfârşit.

Vă doresc o seară plăcută, şi mâine să ne revedem din nou la treabă cu spor şi cu drag, cu gândul la alegătorii noştri.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,50.