Dezbateri parlamentare

După pauză

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a trece la votul final, pe ordinea de zi de astăzi avem intervenţii din partea grupurilor parlamentare pentru susţinerea unor discursuri festive cu prilejul Zilei Dobrogei.

Vă adresez rugămintea de a vă încadra în cele două minute alocate fiecărui grup.

Din partea Grupului PSD, are cuvântul domnul deputat Horia Ţuţuianu.

Domnul Marius-Horia Ţuţuianu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Pe 14 noiembrie 1878 aşteptarea dobrogenilor avea să ia sfârşit. De la Brăila, Principele Carol I rostea Proclamaţia către dobrogeni. Primele unităţi militare treceau Dunărea fiind întâmpinate, peste tot, în Dobrogea, cu o imensă bucurie. Era "Prima zi a unui viitor de pace şi înflorire, începutul bunului trai şi al înfrăţirii între fiii aceleiaşi ţări", aşa cum spunea însuşi principele Carol I. Dobrogea revenea la ţară, sub autoritatea şi administraţia românească.

Astăzi, la 145 de ani distanţă de la acel moment, iată-ne împreună, în Parlamentul României, într-un cadru solemn, celebrând revenirea Dobrogei la ţară, unul dintre cele mai importante momente ale istoriei noastre, un pas major spre reîntregirea neamului românesc şi a naţiunii române.

Momentul 14 noiembrie 1878 nu ar fi fost posibil fără sacrificiul românilor care au luptat în Războiul de Independenţă, fără curajul şi devotamentul acestora.

Tocmai de aceea, primul nostru gând, atunci când vorbim de unirea Dobrogei cu patria-mamă ar trebui să se îndrepte către eroii noştri.

Momentul 14 noiembrie 1878 nu ar fi fost posibil fără viziunea politică a unor oameni precum I.C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu sau C.A. Rosetti. Sunt doar câteva dintre numele mari ale acelor vremuri, nume pe care nu le putem uita.

Stimaţi colegi,

Îndemnul meu astăzi este să iubiţi Dobrogea.

Iubiţi Dobrogea cu ale ei legende, cu autenticitatea, diversitatea, multiculturalitatea şi armonia ei, cu toată istoria ei zbuciumată! Iubiţi-o, pentru că este a noastră, a tuturor românilor!

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Iubiţi dobrogenii! Sunt oameni buni, harnici şi destoinici. Eu, unul, sunt mândru de ei, de dobrogenii mei, mândru că m-am născut, am crescut, m-am format în acest frumos colţ al României.

La mulţi ani tuturor dobrogenilor!

La mulţi ani Dobrogei!

La mulţi ani românilor!

La mulţi ani, România!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Voci din sală:

Bravo!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumim.

Din partea Grupului parlamentar al PNL are cuvântul domnul deputat Bogdan Huţucă.

Domnul Bogdan-Iulian Huţucă:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi dobrogeni,

Se împlinesc 145 de ani de la momentul istoric din 14 noiembrie 1878, care a rămas întipărit în conştiinţa publică drept revenirea Dobrogei la România, vis împlinit al unei generaţii ambiţioase. Un moment istoric cu o însemnătate aparte pentru întregirea neamului românesc, într-un context cu multe necunoscute, ostil. Dar, cu determinarea, voinţa, curajul, dar şi viziunea elitei politice a vremii, românii au reuşit. Au reuşit să reintegreze în sânul patriei ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră, denumit Dobrogea, astfel, ieşirea României la Marea Neagră şi la Gurile Dunării, deschide ţara către lumea largă.

La 145 de ani de la momentul revenirii, îmi asum să afirm că Dobrogea reprezintă un proiect politic şi administrativ de succes al României moderne. Alocările de fonduri în infrastructură, prin extinderea reţelei de căi ferate, dezvoltarea portuară şi modernizarea infrastructurii publice, au schimbat semnificativ şi ireversibil regiunea.

Dragi colegi,

Doresc să răspund la întrebarea esenţială, la care mulţi dintre voi aţi încercat să răspundeţi: de ce Dobrogea este diferită de restul României şi de ce dobrogenii sunt oameni care îmbrăţişează deschis diferenţele etnice, culturale sau religioase? Această idee este insuflată într-un document, pe care îl consider sacru, un fel de "Magna Carta" a Dobrogei, şi anume "Proclamaţia către dobrogeni". Documentul programatic a fost lansat pe data de 14 noiembrie 1878 de către domnitorul Carol I, iar în acesta se anunţa proiecţia unui stat protectiv, solidar, pentru toţi locuitorii regiunii, în care ordinea şi disciplina aveau să ajungă spre "paşnică vieţuire".

Viziunea de integrare a Domnitorului Carol I, cu influenţe liberale prin Ion C. Brătianu, urmează să fundamenteze principiile care au dat rodul Dobrogei de astăzi, regiune care a devenit sinonim cu "diversitate în armonie". Astfel, Dobrogea este un exemplu de bune practici, de colaborare, convieţuire paşnică, un simbol al României mozaice, multietnice şi multiconfesionale.

Este responsabilitatea noastră de a avea grijă de această moştenire lăsată, dar avem şi privilegiul de a valorifica această bogăţie culturală şi spirituală dobrogeană.

La mulţi ani, România!

La mulţi ani, dobrogeni!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea Grupului USR are cuvântul domnul deputat Ion Stelian.

Domnul Stelian-Cristian Ion:

De 145 de ani Dobrogea stă mărturie că toleranţa şi buna înţelegere pot unii oamenii, pot clădi comunităţi, pot menţine echilibrul într-o mare diversitate.

Alipirea Dobrogei la România a fost primită iniţial cu scepticism, doar ca o consolare pentru pierderea Basarabiei, dar viziunea modernizatoare şi consecvenţa Regelui Carol I au făcut, dintr-un ţinut sărac, subdezvoltat, o regiune cu rol primordial în dezvoltarea ţării.

La 14 noiembrie 1878, Principele Carol, viitor rege, se adresa dobrogenilor astfel: "Voi de acum atârnaţi de un stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea, proprietatea sunt puse acum sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă". Astfel punea Carol I fundaţia unui proces care însemna o lege care se aplică ferm, în mod egal pentru toţi, solidaritate şi armonie, un model de convieţuire interetnică.

Mesajul vizionar al lui Carol I este lecţia pe care trebuie să le-o predăm constant, neobosit copiilor noştri.

După doar 25 de ani de la alipire, profesorul şi viitorul primar al Constanţei, Ion Bănescu, scria: "Pentru dezvoltarea noastră naţională, politică şi economică, Dobrogea este prispa României înspre largul lumii".

Dobrogea de astăzi nu este numai un amestec armonios de culturi şi obiceiuri, ci şi o regiune cu un potenţial economic pronunţat, deocamdată încă departe de a fi atins, care are nevoie de investiţii, pentru a se dezvolta în continuare, inclusiv pentru a asigura stabilitatea în zona Mării Negre.

Dobrogea merită susţinere concretă şi constantă. Spre exemplu, merită deblocarea fondurilor pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare a Cazinoului Constanţa, merită recunoaştere şi respect.

Voi încheia cu un citat al academicianului Grigore Cobălcescu, care poate fi la fel de actual şi astăzi, cum era în momentul alipirii Dobrogei la România: "Dobrogea este o ţară foarte avută şi cu resurse imense. Dacă vom fi oameni cumsecade şi ne vom ocupa de dânsa serios ea ne va fi de o utilitate necalculabilă".

La mulţi ani, dobrogeni!

La mulţi ani, Dobrogea! (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumim.

Din partea Grupului AUR, avem două solicitări de intervenţii, domnul Mihail Albişteanu şi domnul Aelenei Dănuţ. Hotărâţi-vă! Domnule Coleşa? (Vociferări.) Deci, renunţăm la domnul Albişteanu, da?

Domnul Ilie-Alin Coleşa (din sală):

Da.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumim.

Domnule Aelenei, aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Aelenei:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi trăim un sentiment de bucurie, pentru că celebrăm cel mai vechi pământ, ca şi creaţie, existenţă umană şi civilizaţie străromână. Dobrogea reginei mesageţilor, Tomiris, a poetului exilat Ovidiu, cel ce învăţa limba dacă, a Gânditorului de la Hamangia sau a Mausoleului de la Adamclisi este ca un templu de uriaşă spiritualitate străveche, sfinţită prin jertfa Întâiului chemat întru creştinism, Sfântul Apostol Andrei.

Dobrogea ne-a dat identitatea noastră creştină! Ea este poarta către Oceanul Planetar!

Mişcarea noastră, Alianţa pentru Unirea Românilor, celebrează astăzi, în faţa dumneavoastră, Dobrogea şi tot pământul românesc! Noi asta evocăm.

Eu din acest pământ mă trag, pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu, cel ce ocroteşte România.

La mulţi ani, dobrogeni!

La mulţi ani, Dobrogea! (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea minorităţilor naţionale are cuvântul domnul deputat Silviu Feodor.

Domnul Silviu Feodor:

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dragi dobrogeni,

Dragi români,

Îmi revine deosebita onoare, cinste şi bucurie ca astăzi, 14 noiembrie 2023, cu ocazia Zilei Dobrogei, când marcăm 145 de ani de la unirea cu ţara-mamă, România, să transmit un mesaj din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Legea nr. 230/2015 privind instituirea Zilei Dobrogei a fost adoptată de Senat în data de 19 noiembrie 2013, pe 9 septembrie 2015 ea a fost votată de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de for decizional, iar pe data de 7 octombrie 2015 aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 750, cu intrare în vigoare din data de 10 octombrie 2015.

De ce 14 noiembrie? Pentru că, în ziua de 14 noiembrie 1878, Principele Carol I al României a trecut Dunărea, fiind întâmpinat peste tot în Dobrogea cu mare bucurie. Aici a dat citire faimoasei sale "Proclamaţii către dobrogeni", generând, astfel, procesul de instalare a administraţiei româneşti în această străveche provincie, pământ hărăzit cu o istorie zbuciumată de-a lungul veacurilor.

Dobrogea este ţinutul dintre Dunăre şi Marea cea Mare, situat la răscruce de drumuri între Orient şi Occident, locul unde se întâlnesc cel mai vechi şi cel mai nou pământ al ţării, Podişul Dobrogei, pe de o parte, şi Delta Dunării, pe de altă parte. Este teritoriul care a intrat în componenţa ţării odată cu dobândirea, prin lupte crâncene, a independenţei acesteia, independenţă pentru care România şi poporul român au plătit cu sângele ostaşilor căzuţi la datorie pe câmpurile de bătălie ale Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, care a consfinţit pe deplin intrarea României în sfera selectă a statelor europene moderne.

Axul central al istoriei românilor îl reprezintă ideea unirii, iar încorporarea regiunii Dobrogei de Nord în Principatele Române este una dintre cele mai importante etape în procesul îndeplinirii proiectului de ţară, formarea statului naţional unitar român, proiect început o dată cu Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la Bucureşti, în 24 ianuarie 1859, şi încheiat cu momentul glorios de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Între cele două uniri a existat această treaptă spre progres şi civilizaţie, un moment istoric, trecut cu vederea, în mod nedrept şi total nejustificat: unirea Dobrogei cu patria-mamă, România, în anul 1878. Cu toate că multă vreme a fost trecută în plan secund, această reuşită istorică a fost înfăptuită în urma unui război greu, Războiul de Independenţă din 1877-1878, în care Armata Română s-a acoperit de glorie pe câmpurile de luptă ale Bulgariei, la Plevna, Rahova, Smârdan sau Vidin.

Unirea Dobrogei cu România este un moment de maximă importanţă pentru istoria României şi a poporului român, ţara noastră obţinând prin aceasta accesul la Marea Neagră, un câştig strategic, politic şi economic inestimabil şi indiscutabil, despre care nu prea s-a vorbit, deşi a fost conştientizat, la vremea aceea, şi de clasa politică, şi de opinia publică românească. Iar cel care a legat la propriu Dobrogea de statul român a fost regele Carol I, în timpul căruia, în anul 1885, s-a construit Podul de la Cernavodă, cel mai mare pod din Europa la acea vreme, o realizare inginerească deosebită, datorată geniului vizionar al lui Anghel Saligny, omul care a garantat cu propria viaţă calitatea şi trăinicia podului.

Ca o garanţie a respectului statului român faţă de minorităţile naţionale aflate pe teritoriul Dobrogei, faţă de religia musulmană, Regele Carol I construieşte, între anii 1910 şi 1913, moscheea din Constanţa, cunoscută şi ca Moscheea Carol, un monument de arhitectură, prima clădire construită din elemente de beton armat din România.

Astăzi, când spunem Dobrogea, ne gândim, evident, la litoral, la Constanţa, la staţiunile din sudul litoralului, însă gândul ne duce şi la Delta Dunării, un ţinut mirific în care natura şi omul îşi îngemănează destinele. După includerea, în anul 1991, a Deltei Dunării în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, drept rezervaţie a biosferei, Parlamentul României reglementează pentru prima dată, în anul 1993, regimul juridic al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, prin Legea nr. 82/1993, prin implicarea directă a Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Dobrogea este una dintre cele mai interesante şi mai bogate regiuni multiculturale din România, tezaurul său patrimonial, multietnic şi multiconfesional identificându-se atât prin valorile colective, cât şi prin cele specifice comunităţilor minoritare care convieţuiesc pe aceste meleaguri în pace şi înţelegere, dintotdeauna. Aici istoria nu a cunoscut conflicte interetnice, astfel că Dobrogea poate reprezenta o lecţie de viaţă, o şcoală a convieţuirii armonioase între oameni de limbi, culturi şi credinţe diferite.

Ţinut aflat la răscruce de vânturi, şi la propriu, şi la figurat, se constituie într-un furnizor de energie verde, având un colosal potenţialul eolian şi fotovoltaic, pe care îl pune în valoare prin contribuţia la sistemul energetic naţional.

Însă Dobrogea se mândreşte mai ales cu oamenii săi, cu personalităţile care fac cinste spaţiului acesta, încărcat de istorie şi legende:

- academicianul Grigore Moisil, marele matematician român, părintele informaticii româneşti, născut la Tulcea, pe locul casei lui părinteşti fiind edificat, în anul 2009, Centrul Cultural Multietnic al ruşilor lipoveni;

- Krikor Zambaccian, de etnie armeană, faimos colecţionar şi critic de artă, membru corespondent al Academiei Române;

- Ibrahim Themo, medic albanez, renumit oftalmolog;

- Panait Cerna, de etnie bulgară, poetul romantic şi filosoful Dobrogei, epigonul lui Mihai Eminescu;

- Carol Feldman, scriitor, actor, regizor, jurnalist, traducător în idiş, ebraică şi română, membru al Uniunii Scriitorilor din România, memorialist;

- Alexandridi Anton, de etnie greacă, primul primar al Constanţei de după momentul unirii Dobrogei, din 1878;

- medicul de origine italiană, Alexandru Pesamosca, renumit în întreaga lume pentru activitatea remarcabilă în chirurgia pediatrică, al cărui pacient am fost şi eu în copilărie;

- marele lăutar, violonist, pianist şi compozitor George Pantazi-Boulanger, născut la Sulina, etnic rom;

- poetul şi jurnalistul Mehmet Niyazi, de etnie tătară;

- Kemal Karpat, de etnie turcă, istoric şi politolog de talie mondială, profesor universitar, consilier la Casa Albă pentru doi preşedinţi americani, Jimmy Carter şi Ronald Reagan;

- scriitorul Virgil Riţco, profesor etnic ucrainean;

- Ivan Patzaichin, renumitul campion naţional, european, mondial şi olimpic la canoe, cvadruplu laureat cu aur olimpic, precum şi un mare antrenor, aparţinând comunităţii ruşilor lipoveni.

Aceştia reprezintă doar o parte din pleiada de personalităţi aparţinând minorităţilor, pe care Dobrogea le-a dat României.

Cu sprijinul statului român, al unor importante organisme guvernamentale şi nonguvernamentale, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice, se organizează şi se desfăşoară multiple activităţi culturale, educaţionale şi sportive, la care participă numeroşi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, nu doar din Dobrogea, ci şi din alte regiuni ale ţării.

De asemenea, trebuie menţionată implicarea autorităţilor judeţene şi locale privind promovarea identităţii etnice, bazată pe multiculturalitate, având ca fundament unitatea în diversitate.

Un suport extrem de important îl constituie şi sprijinul statului român, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, în realizarea de lucrări de reparaţie şi consolidare la unele clădiri de cult aparţinând confesiunilor minorităţilor naţionale, precum şi construcţia unora noi.

Cu trei secole în urmă, Dobrogea a fost poartă de intrare şi loc de salvare a credinţei înaintaşilor mei, iar în zilele noastre s-a dovedit a fi poartă de intrare şi loc de salvare pentru semenii noştri refugiaţi ucraineni, când implicarea organizaţiilor minorităţilor naţionale, a reprezentanţilor acestora a avut o mare însemnătate în sprijinul şi ajutorul oferit. (Aplauze.)

Important de subliniat este faptul că liderii asociaţiilor etnice, precum şi liderii spirituali ai confesiunilor minorităţilor naţionale au stabilit ca prioritate educaţia şi învăţământul, (Aplauze.)întrucât un om cu valori spirituale şi cu un înalt nivel de cultură este un om al păcii.

La mulţi ani, dobrogeni!

La mulţi ani, Dobrogea!

La mulţi şi binecuvântaţi ani, România! (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea deputaţilor neafiliaţi, doamna deputat Cristina Rizea, ultima intervenţie.

Doamna Cristina Camelia Rizea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi, de Ziua Dobrogei, doresc să subliniez nu doar frumuseţea şi diversitatea acestei regiuni, ci şi angajamentul nostru concret pentru viitorul ei.

Dobrogea este un mozaic cultural unic, un loc în care istoria şi modernitatea se împletesc armonios. Este esenţial să apreciem această diversitate şi să o protejăm.

Privind către viitor, sunt entuziasmată să vă prezint un proiect de infrastructură major, un proiect de suflet, trenul metropolitan Constanţa şi noua linie ferată care va lega Constanţa de Aeroportul Mihail Kogălniceanu şi de oraşul Tulcea, scurtând astfel cu mai mult de 30 de minute călătoria între cele două oraşe. Astfel demonstrăm angajamentul nostru, al tuturor, faţă de conectivitate şi dezvoltare.

Aceste iniţiative nu sunt doar despre infrastructură, ci şi despre deschiderea de noi orizonturi pentru Dobrogea, îmbunătăţind viaţa locuitorilor şi atractivitatea regiunii.

Să celebrăm astăzi nu doar trecutul Dobrogei, ci şi viitorul său promiţător, pe care-l construim împreună.

La mulţi ani, dobrogeni!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)