Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Munteanu:

"Reformă sau criză în sistemul de sănătate?"

Ministrul liberal al sănătăţii, economistul Eugen Nicolăescu, şi-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi privind reforma în domeniul de care este răspunzător. Dar, înainte de a propune aceste legi Parlamentului, demnul urmaş al ministrului Cinteză, colegul său de partid, Nicolăescu nu pridideşte să caute vinovaţi pentru starea actuală a sistemului sanitar. În buna tradiţie care caracterizează deja gândirea Alianţei, se consideră că de vină sunt cei care au condus ministerul în perioada 1990-2004, în consecinţă disfuncţionalităţile actuale ţin de "moştenirea din vechea guvernare" fie de "situaţia socială". Domnul ministru nu spune, însă nimic despre haosul lăsat de predecesorul său, dr.Cinteză şi a sa echipă, şi nici despre urmările catastrofale ale introducerii cotei unice de 16% care a afectat şi bugetul rezervat Sănătăţii. Este adevărat că acest buget este unul auster, adică de 60-70 de euro pe cap de locuitor, în timp ce în majoritatea statelor europene el depăşeşte mia de euro pentru fiecare persoană. Dar, amatorismul, improvizaţiile şi competenţa discutabilă a celor aflaţi la conducerea acestui minister explică, în bună măsură, anarhia din sistem.

Numeroasele deficienţe de care responsabilă este echipa ministerială reprezintă, în ultima instanţă, însăşi sfidarea Constituţiei României care precizează, în art.34, alin.(1) că: "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat". Mai trebuie spus că statul are obligaţia de a asigura servicii medicale pentru toţi cetăţenii ţării fără nici o discriminare. Or, pachetul de legi ale lui Nicolăescu et comp. nu garantează deloc aceste drepturi celor mulţi, pentru că ele lasă să se întrevadă că, prin vânzarea spitalelor, cei cu bani se vor trata în unităţile private, în timp ce majoritatea persoanelor, cei fără bani, se vor înghesui în puţinele spitale de stat, rămase la dispoziţia lor (prin aceste proiecte normative se doreşte privatizarea a 400 din cele 450 de spitale existente (!?) şi, tot în acest demagogic context al grijii faţă de om, se vorbeşte tot mai des despre asigurarea "pachetului minim de servicii pentru asiguraţi", ca şi cum până acum li s-ar fi oferit maximum de îngrijiri!

Principala preocupare a Guvernului Tăriceanu ar trebui să ţină seama de faptul că toţi pacienţii au dreptul la serviciile medicale, indiferent de contribuţia lor la asigurările de sănătate. Şi, să-şi aducă aminte domnul premier şi domnul ministru purtător de cuvânt al liberalilor de promisiunile din campania electorală ale alianţei portocalii care vorbeau despre suplimentarea substanţială a fondurilor destinate sistemului sanitar.

Nu vreau să credeţi că luarea mea de poziţie vizează în mod tendenţios politica celor aflaţi la guvernare, încercând găsirea de scuze pentru echipa Năstase. Au existat tatonări şi imperfecţiuni şi în guvernarea anterioară, dar exista o concepţie mai precisă, fără atâtea bâlbâieli, iar programul care viza Sănătatea urma să dea roade la vremea aceasta. Din păcate, n-a fost să fie aşa, iar cei care au vrut cu orice preţ schimbarea şi au crezut cu tărie în sloganul electoral "Să trăiţi bine!" se văd acum confruntaţi cu o situaţie scăpată de sub control.

Ce au adus cei doi miniştri liberali în sistemul de sănătate? Doar lipsuri, derută, neîncredere, acutizarea bolilor. Astfel, sub Cinteză, medicamentele gratuite au lipsit luni întregi, mulţi oameni găsindu-şi sfârşitul la cozile interminabile, în spitale, fondurile pentru medicamente s-au epuizat, bolnavii internaţi fiind siliţi să şi le aducă de acasă (uneori şi hrana zilnică, în acele unităţi aflate în imposibilitatea de a-i alimenta). Vorbind despre medicamente, e cazul să abordăm şi problema preţurilor pentru că puţini sunt farmaciştii care îşi permit să aducă medicamente şi pentru buzunarul celor necăjiţi, ignorând propriul profit.

Cât despre inovaţiile trăsnite ale actualei guvernări, nu putem să nu ne oprim la cea legată de revizuirea listei de gratuităţi pentru sugari, copii, gravide şi lehuze în care medicamentele absolut necesare au preţuri dintre cele mai ridicate. În condiţiile în care indicatorii demografici sunt negativi, politica medicală din ţara noastră este una de tip genocid, fără nici cea mai mică exagerare.

În altă ordine de idei, spunem că mult aşteptata recorelare a pensiilor nu a însemnat decât câţiva lei în plus, dar pensionarii vor fi obligaţi să-şi plătească serviciile şi tratamentele printr-o contribuţie suplimentară la asigurările de sănătate. Şi tot despre asigurări şi asiguraţi: în spitale ajung adesea cazuri medico-sociale, adică asistaţi sociali care nu plătesc asigurări, dar sunt mari consumatori de servicii medicale. Considerăm că aceste persoane ar trebui să fie în atenţia Ministerului Muncii, şi nu a Ministerului Sănătăţii.

În legătură cu dotarea spitalelor, multe dintre ele nu au la dispoziţie materiale sanitare de primă urgenţă (seringi, perfuzii, feşe, pansamente), dar nici lenjerie, saltele, pături etc., pentru că furnizorii nu şi-au primit banii şi nu au fondurile necesare pentru noi achiziţii. Din cauza numeroaselor deficienţe semnalate, un mare număr de unităţi sanitare funcţionează fără a avea autorizaţie. La capitolul imperfecţiuni, semnalăm şi problema analizelor medicale pe care laboratoarele nu le mai efectuează, în absenţa fondurilor, dar, pentru că ele sunt absolut necesare în cadrul actului medical, mulţi specialişti îşi îndrumă pacienţii spre laboratoarele private, unde preţul analizelor este absolut inaccesibil marii majorităţi a bolnavilor.

Acesta este contextul în care domnul ministru liberal îşi lansează reforma sa antiliberală, căci aşa este considerată de către cei mai mulţi oameni din sistem, şi nu numai.

Reprezentanţii Asociaţiei Spitalelor din România îl acuză pe Nicolăescu că prin această lege doreşte să absolve Guvernul de marile responsabilităţi pe care le presupune sistemul sanitar, că nu e vorba despre o reformă, ci despre o inchiziţie sanitară care urmăreşte schimbarea directorilor actuali, în locul lor fiind desemnaţi directori-marionetă, fără pregătire, numiţi chiar de minister.

Este interesant de amintit că legile lui Nicolăescu au stârnit reacţii chiar în sânul Alianţei. Astfel, deputaţii liberali Paveliu şi Buşoi au considerat că Ministerul Sănătăţii propune în locul descentralizării centralizarea absolută prin desfiinţarea consiliilor de administraţie şi numirea celor 450 de directori doar de către minister. Se critică, de asemenea, faptul că aceste legi urmăresc distrugerea învăţământului medical de elită şi duc la destabilizarea sistemului sanitar.

În consecinţă, Asociaţia Spitalelor, cadrele medicale din ţară, cât şi numeroşi parlamentari cer ca acest pachet de legi să nu fie aprobat. Iar, dacă aceste legi nu vor fi supuse spre desbzatere celor două Camere, fiind aprobate doar prin asumarea de răspundere, Partidul Social Democrat va iniţia chiar o moţiune de cenzură, căci, aşa cum bine spune dr. Sorin Oprescu, "nu putem discuta despre sănătatea noastră prin asumarea răspunderii".