Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

5. Proiectul de Lege pentru instituirea anului 2026 ca Anul Iancu de Hunedoara; PL-x 528/2025; lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru cultură propun adoptarea proiectului de lege.

Suntem Cameră decizională.

Să înceapă votul!

296 de voturi pentru, două abţineri, 2 colegi care nu votează.

Adoptat.

Explicarea votului, domnul Toma Ilie.

Domnul Ilie Toma:

Vă rog să nu daţi încă drumul la măsurarea timpului, pentru că am să salut de la balcon pe 2 reprezentanţi de la Hunedoara. "Cavalerul"... (Aplauze.) care reprezintă cel mai bine Castelul din Hunedoara, se numeşte Susanyi Harald, e profesor de istorie şi e cel care m-a ajutat în încropirea, să zic aşa, notei de fundamentare pentru legea respectivă, iar cel care îi ajută este tatăl lui, "Armurierul"... (Aplauze.) care a fost întâmplător coleg cu mine de bancă în liceu.

Vă mulţumesc mult.

Şi să-i salutăm cu respect! (Aplauze.)

Vă mulţumesc mult, stimaţi colegi, pentru votul dat. Avem o zi în care vom comemora 570 de ani, la anul, de la dispariţia celui care a fost "atletul lui Hristos", a celui care a fost voievodul Transilvaniei şi guvernatorul Ungariei, a celui care din familie a plecat mai departe şi a ajuns unul dintre cei mai mari regi ai Imperiului Ungar, Matei Corvin.

Este vorba despre familia Corvinilor, familia Hunedoreştilor, aşa cum apare şi în titlul cărţii domnului preşedinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, căruia îi mulţumesc că a făcut un astfel de studiu în care familia Hunedoreştilor e o familie europeană. Apare un studiu foarte profund a ceea ce a însemnat istorie. Apare un studiu în care ne îndeamnă să apreciem cât mai mult că astăzi, prin sacrificiul unor oameni, avem păstrată cultura, avem păstrată credinţa. Este un apărător al creştinătăţii şi este un om care a arătat că toleranţa şi echilibrul între seminţiile Europei, prin unire, pot duce la apărarea acestor tărâmuri.

Nu ştiu dacă, întâmplător sau nu, la o zi după ce comemorăm eroii Revoluţiei căzuţi în 22 şi la o zi înainte de Crăciun se votează această lege, însă mulţumesc bunului Dumnezeu că împreună cu colega mea, Natalia Intotero, la iniţiativa Primăriei Hunedoara şi a Consiliului Judeţean Hunedoara, am reuşit să ducem la bun final o asemenea lege, pentru că şi eu eram soldat în 1989, şi eu eram acolo, în faţa gloanţelor, nu-mi era frică că mă împuşcă cineva, mi-era frică să nu împuşc pe cineva.

Deci: toleranţă, credinţă, suflet şi tradiţie românească.

Doamne-ajută!

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Explicarea votului, domnul Ionescu Tudor, SOS România.

Domnul Tudor Ionescu:

Grupul deputaţilor Partidului SOS România a votat pentru, nici nu se putea altfel.

Fac totuşi o corecţie. S-a strecurat o greşeală în expunerea de motive a iniţiatorilor. Acolo se afirmă că Iancu de Hunedoara s-ar fi născut în Hunedoara. Or, e de notorietate faptul că Iancu de Hunedoara s-a născut în actualul judeţ Argeş, în comuna Corbi - şi o spun cu mândrie, în calitate de deputat de Argeş.

Nu e o problemă, s-a născut deci în Ţara Românească.

Iar Iancu de Hunedoara...

Domnul Ilie Toma (din sală):

"Iancu Românul".

Domnul Tudor Ionescu:

...era cunoscut ca "Iancu Românul", da, bineînţeles, originea lui românească, aceasta nu e contestată de nimeni.

E o sărbătoare benefică care vine să sublinieze tocmai identitatea românească a lui Iancu de Hunedoara, din păcate, confiscat în mare parte de istoriografia maghiară. Şi nu e vina istoricilor maghiari, e vina istoricilor români că nu-şi apără şi nu-şi promovează eroii.

Asta am făcut noi astăzi, prin votul nostru din Camera Deputaţilor.

Felicitări!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Neamţu George-Mihail, Grupul parlamentar AUR.

Domnul George-Mihail Neamţu:

Vă mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Mă bucur foarte mult că în Europa în care avem, în oraşul Berlin, de pildă, cel mai popular nume, "Muhammad", aici, în România, găsim cu cale, atât puterea, cât şi opoziţia să comemoreze această figură absolut remarcabilă a lui Iancu, adică a lui Ioan, cel cu nume de evanghelist şi de apostol, un luptător creştin, un cavaler, un voievod, un mecena, un condotier, un om care într-adevăr s-a format pe meleagurile Valahiei, deopotrivă, şi ale Transilvaniei, dar care a învăţat totul, mai ales când vine vorba de această artă militară, de la italieni.

Acest Iancu de Hunedoara, repet, este într-un contrast absolut cu Europa Ursulei von der Leyen, Europa ateismului, Europa socialismului, Europa în care, din păcate, muezinii sunt mai auziţi decât preoţii creştini.

Iancu de Hunedoara a fost prieten cu Papa Calixtus al III-lea, Iancu de Hunedoara a apărat Europa creştină la Belgrad, Iancu de Hunedoara a fost prieten cu Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara într-adevăr a fost răpit de ciumă, dar nu de ciuma aceasta a necredinţei, care dă buzna prin sufletele noastre.

De aceea, suntem foarte onoraţi să fim, în 2026, prezenţi la toate manifestările din Hunedoara, care i se dedică acestui om, acestui român, născut în familia Voicu, căsătorit cu o maghiară, Erzsébet Szilágyi - şi ne bucurăm că Transilvania a fost şi rămâne un spaţiu al multiculturalismului şi al dimensiunii multiconfesionale.

Acest Iancu, care a avut o conversaţie permanentă cu un călugăr franciscan, despre suflet şi despre veşnicia lui, acest Iancu este pentru noi, într-adevăr, un model.

Din păcate, generaţia de astăzi a politicienilor de la Bruxelles a uitat de aceste figuri voievodale şi medievale.

De aceea, spunem: să facem din nou Europa măreaţă! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Szabó Ödön, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul deputat Szabó Ödön!

Domnul Szabó Ödön:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

UDMR a votat această iniţiativă legislativă. Am votat pentru că, vedeţi, dacă dorim, putem să găsim puncte comune în istorie, puncte care ne unesc şi care nu ne despart.

Două remarci foarte importante - să ştiţi că în perioada respectivă conta mult mai puţin etnia şi conta mult mai mult, eventual, apartenenţa religioasă, dar nicidecum etnia.

Acelaşi istoric reputat de care spuneaţi dumneavoastră, domnul preşedinte al Academiei Române, a spus că avea, de altfel, mamă unguroaică.

Deci, în acest context, putem să spunem că ne aparţine şi nouă, nu doar românilor, Ioan de Hunedoara. Pentru că nu s-a semnat niciodată "Iancu de Hunedoara", ci s-a semnat întotdeauna "Ioannes", "Ioan de Hunedoara", şi istoricii români, toţi care sunt în momentul de faţă, spun - el s-a semnat "Ioannes", de altfel, în latineşte, "Ioannes de Hunedoara".

Aşa, în acest context, eu cred că nu trebuie stricat un asemenea moment în care printr-o personalitate ne putem regăsi cu toţii, încercând să facem ca această personalitate să aparţină unora doar, deşi a aparţinut tuturor celor care au trăit în acele vremuri.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)