Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Niţă:

Pentru domnul deputat Ludovic Mardari răspunde doamna secretar de stat Rodica Constantinovici. Doriţi să dezvoltaţi interpelarea? Vă rog. Numai puţin, doamna secretar de stat. Conform Regulamentului, trei minute aveţi.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută eu am prezentat o singură frază şi, ca urmare, am dreptul, conform Regulamentului, să dezvolt interpelarea. Este adresată domnului Cristian Diaconescu, ministrul justiţiei, şi are următorul conţinut.

În aprilie a.c. am fost solicitat, în scris, de mai mulţi deţinuţi din Penitenciarul Timişoara, să le acord audienţă. Nu puteam să-i refuz, deoarece, în calitatea de parlamentar sunt la dispoziţia cetăţenilor, chiar dacă unii dintre aceştia se află într-o situaţia privativă de libertate. Acordarea audienţei a fost posibilă numai prin intrarea mea în puşcărie timp de două ore.

Unii dintre ei au declarat că sunt nevinovaţi şi că argumentele lor n-au fost luate în considerare de reprezentantul Parchetului care a semnat actul de reţinere. Toţi au afirmat că ar fi posibilă judecarea lor în libertate, aşa cum se procedează frecvent în cazul marilor infractori, cu atât mai mult cu cât acuzaţiile care li se aduc nu se compară, de exemplu, cu infracţiunea comisă de Gabriel Bivolaru.

Nu este de competenţa mea să mă pronunţ în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia vreunui deţinut. Am constatat însă, că se reclamau următoarele: durata excesivă a arestului preventiv, în contradicţie cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1994; superficialitatea analizării cererilor de punere în libertate pe cauţiune care, potrivit aceluiaşi art. 5, pot fi formulate de orice persoană acuzată într-o procedură judiciară, fără a fi necesară îndeplinirea altor condiţii, vizând încadrarea dată de către acuzare, lipsa antecedentelor penale ale persoanei acuzate etc.

Se poate constata că există o contradicţie între norma internă, Codul de procedură penală, şi norma internaţională, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, contradicţie ce se impune a fi soluţionată în conformitate cu art. 20 din Constituţia României, care statuează că în situaţia unor nonconcordanţe între legislaţia internă şi cea internaţională, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, au prioritate în aplicare prevederile internaţionale.

În consecinţă, vă solicit, domnule ministru, să dispuneţi verificarea situaţiei în care se află următorii deţinuţi din Penitenciarul Timişoara: Istvan Gheorghe, Istvan Antonio, Florea Petru, Istvan Radu, Slaina Nicolas Nick şi Niţă Gheorghe.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat, la interpelarea înregistrată de dumneavoastră la Camera Deputaţilor cu nr. 1.499/2004, adresată domnului ministru al justiţiei şi dezvoltată acum, referitoare la situaţia unor deţinuţi încarceraţi în Penitenciarul Timişoara care pretind că sunt nevinovaţi şi ar putea fi judecaţi în stare de libertate, cu respectul cuvenit prezumţiei de nevinovăţie, vă comunicăm următoarele.

Din verificările dispuse şi datele comunicate de către Direcţia Generală a Penitenciarelor rezultă situaţia prezentă a celor şase deţinuţi, astfel: Istvan Antonio Alsaide a fost arestat la data de 11 iulie 2002, conform mandatului de arestare preventivă nr. 30, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi fals intelectual, şi depus în Penitenciarul Timişoara la 26 noiembrie 2002.

Fapta care se pretinde că a fost comisă constă în aceea că, în calitate de angajat al Societăţii Comerciale Holding Group Star Timişoara, împreună cu alte persoane au efectuat activităţi comerciale cu produse petroliere, fără să le înregistreze în contabilitate, prejudiciind bugetul de stat cu peste 6 miliarde lei.

Prin sentinţa penală nr. 183/2004 pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost condamnat la 5 ani închisoare. În prezent se află la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. 3.339/2004, având ca obiect apelul împotriva sentinţei penale menţionate, cu termen la 10 iunie 2004, şi a fost citat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 2.898/2004, având ca obiect recursul împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive, cu termen la 15 iunie 2004.

Deţinutul Istvan Gheorghe a fost arestat la data de 11.07.2002, prin mandatul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi fals intelectual, şi depus în Penitenciarul Timişoara la 26.11.2002. Situaţia, de fapt, reţinută în sarcina acestui este similară cu cea descrisă anterior pentru Istvan Antonio Alsaide. Prin sentinţa penală nr. 183/2004, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În prezent este la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, în dosarul cu acelaşi număr, având ca obiect apelul împotriva sentinţei penale nr. 183/2004, cu termen la 10 iunie 2004 şi, de asemenea, a fost citat de Înalta Curte pentru termenul din 15 iunie 2004, în scopul soluţionării recursului împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive.

Deţinutul Istvan Radu a fost arestat la 15 ianuarie 2004, conform mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 16 ianuarie 2004, emis de Tribunalul Timiş, pentru luare de mită şi depus în Penitenciarul Timişoara la 23 ianuarie 2004.

Fapta pretinsă constă în aceea că împreună cu alţi coinculpaţi au pretins şi primit de la Peter Viorel, administratorul unei agenţii de turism, vauchere de rezervare pentru câte un sejur de două persoane pentru fiecare inculpat, în staţiuni de la Marea Adriatică, în Croaţia şi Muntenegru, în perioada august-septembrie 2003.

Este arestat preventiv, este trimis în judecată la Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1.074/2004, menţinerea arestării preventive urmând să expire la 17 iulie anul acesta.

În prezent este la dispoziţia Tribunalului Timiş, în dosarul 1.074 cu termen la 17 iulie 2004.

Deţinutul Niţă Gheorghe, de asemenea a fost arestat la 15 ianuarie 2004, conform mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 16 ianuarie 2004, emis de Tribunalul Timiş, pentru luare de mită, şi depus în Penitenciarul Timişoara la 23 ianuarie 2004.

Fapta are aceeaşi latură obiectivă ca şi cea descrisă anterior. Este arestat preventiv, trimis în judecată la Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1074, menţinerea arestării preventive urmând să expire la 17 iulie 2004.

În prezent este la dispoziţia Tribunalului Timiş, în dosarul menţionat, 1074/2004, cu termen la 16 iulie 2004.

Deţinutul Florea Petru a fost arestat la 17 noiembrie 2003, cofnorm mandatului de arestare preventivă nr. 49, emis de Tribunalul Timiş pentru tentativă de omor calificat, şi depus în Penitenciarul Timişoara la 6 ianuarie 2004.

Este arestat preventiv şi trimis în judecată la Tribunalul Timiş în dosarul nr. 323/2004, menţinerea arestării preventive urmând să expire la 15 iulie 2004.

În prezent este la dispoziţia Tribunalului Timiş, în acest dosar, cu ultim termen la 17 mai 2004.

Deţinutul Slaina Nicolas Nick a fost arestat la 27 octombrie 2003, conform mandatului nr. 42 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru deţinere de droguri şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, şi depus în Spitalul Penitenciar Bucureşti, Jilava, la 28 octombrie 2003.

Fapta care i se reţine în sarcină este aceea că a introdus în România, prin Aeroportul Timişoara, ascunse în bagaje, două pistoale, 65 de cartuşe şi 250 grame canabis.

Din data de 5 noiembrie 2003 se află în Penitenciarul Timişoara. Este arestat preventiv şi trimis în judecată la Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 662/2004, menţinerea arestării preventive urmând să expire la 20 iunie 2004.

În prezent este la dispoziţia Tribunalului Timiş, cu termen în dosar la 11 iunie 2004.

Având în vedere cele de mai sus, precizăm că aprecierea cu privire la măsura arestării preventive aparţine în exclusivitate instanţelor de judecată, pe baza probelor existente la dosarul fiecărei cauze.

Ministerul Justiţiei, fireşte, în calitatea sa de instituţie a administraţiei publice centrale, nu se poate pronunţa asupra problemelor de drept sau cu privire la situaţia de fapt din cauzele deduse judecăţii şi nici nu poate face recomandări instanţelor de judecată, cu privire la modul de soluţionare a cauzelor cu care au fost investite.

Punerea în libertate pe cauţiune poate fi dispusă în condiţii expres prevăzute de Codul de procedură penală, respectiv dispoziţiile articolelor 160⁴, 160⁵, în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă şi în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, ce nu depăşeşte 12 ani. Ea nu se acordă în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist, ori când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

În cazul de faţă, doi dintre deţinuţi sunt condamnaţi la pedepse cu închisoarea şi dosarele se află în curs de soluţionare în căile ordinare de atac.

Potrivit art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, "Instanţa de judecată are obligaţia ca prin hotărâre să se pronunţe cu privire la luarea, menţinerea sau revocarea măsurii arestării inculpatului".

Pe de altă parte, căile de atac exercitate împotriva măsurilor preventive pronunţate de instanţă în cursul judecăţii nu sunt suspensive de executare.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Cam lung răspunsul, dar îl acceptăm ca atare.

Doamna Rodica Constantinovici:

Îmi cer scuze, dar au fost 6 deţinuţi.

Domnul Constantin Niţă:

Pe scurt. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comentariul meu va fi mult mai scurt.

Îi mulţumesc pentru prezentarea situaţiei celor 6 deţinuţi. După părerea mea, trebuia să se insiste mai mult pe cele două aspecte prezentate în interpelare, şi anume: durata excesivă a arestului preventiv. Nu este normal, dacă sunt probe clare, ca justiţia din Timişoara să meargă cu acest arest preventiv până la limita maximă de 180 de zile, cum este prevăzut în Constituţie.

De asemenea, revin asupra superficialităţii analizării cererilor de punere în libertate pe cauţiune şi asupra nerespectării art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1994.

Deci, pe aceste aspecte trebuia să se insiste mai mult, şi atunci aş fi putut spune că răspunsul ar fi fost complet.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.