Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă voi prezenta nota privind proiectele de lege adoptate, depuse la secretarul general al Camerei în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale:

• Legea privind înfiinţarea comunei Cămin, judeţul Satu Mare.
• Legea privind înfiinţarea comunei Şimişna, judeţul Sălaj;
• Legea pentru modifcarea art. 6 din Ordonanţei Guvernului nr. 22/1992 privind finanţarea ocrotirii sănătăţii.
• Legea privind înfiinţarea comunei Negrileşti, judeţul Bistriţa-Năsăud.
• Legea privind înfiinţarea comunei Dumitriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.
• Legea pentru ratificarea Acordului european asupra instruirii şi formării asistenţilor medicali, încheiat la Strasbourg la 25 octombrie 1967.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2002 pentru completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2002 pentru modificarear Legii asigurărilor sociale de "sănătate nr. 145/1997.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 179/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul activităţilor de transport, comercializare şi recuperare a ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului lichid.

Intrăm în dezbaterea proiectelor de lege.

Poftim, domnule Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Revin la microfon cu o chestiune foarte importantă, sub două aspecte. Un prim aspect ţine de modul de repartizare de către Biroul Permanent a "proiectelor de lege pe comisii.

Şi aş putea spune aici, ne-am trezit la Comisia pentru învăţământ cu Acordul privind Asociaţia universităţilor francofone şi aviz Comisia pentru industrie şi politici economice...

Voci din sală:

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare!

Domnul Anghel Stanciu:

...de fapt, era Comisia pentru politică economică reformă, aşa este, mulţumesc pentru corectură, când, normal, era să fie Comisia pentru politică externă.

Consiliul Legislativ sesiza o serie de neconcordanţe în redactarea textului respectiv, în raport cu anumite uzanţe privind astfel de acorduri.

În mod constant, şi Comisia pentru învăţământ este evitată, atunci când se pune problema unor proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau chiar proiecte de lege care privesc salarizarea cadrelor didactice. Noi suntem de acord, comisie parlamentară, dar, la fel de adevărat este că cele mai mari probleme şi nemulţumiri în sistemul de învăţământ le avem în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic, la o cotă la care e bine să tăcem, ca să nu ne facem singuri de râs, că putem accepta un astfel de salariu.

În aceste condiţii, noi am solicitat, zicem noi, în termen - e drept, trecând puţin pe lângă Biroul Permanent - să ne fie dată, în fond, să întocmim raport alături de Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Ne-a fost respinsă această soliciare.

E drept, am trimis poate prea târziu o scrisoare Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, rugând-o să ne aştepte până Biroul Permanent hotărăşte. Este drept că nici Comisia pentru muncă, conform regulamentului, nu ne-a atenţionat, aşa cum spune. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să ne-o rezolvăm noi, preşedinţii.

Dar cred, totuşi, că ceva se întâmplă în acest Parlament de circa 2 ani, în sensul că ne driblăm unii pe alţii, în ideea că lucruri care se pun, gândite sau mai puţin gândite, în special, să fie înghiţite de comisii şi, respectiv, de plen, fără suficientă analiză, reflecţie şi propuneri. De aceea, dincolo de a vă ruga să încercăm să aprobăm (deşi am înţeles că raportul s-a şi făcut la Comisia pentru muncă), să retrimitem înapoi, la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, şi să refacem raportul împreună. Dincolo de aceasta, cred că, domnule preşedinte, ar trebui să se respecte protocolul încheiat la începutul mandatului acestei legislaturi, prin care se spunea că se va modifica regulamenul şi în anumite puncte, nu numai în acelea care fac ca legile să treacă prin Parlament mai ceva decât peştele prin apă.

prima chestiune, solicit în numele comisiei să ni se trimită spre analiză pe fond. Avem acest drept, sala va decide.

Iar a doua, protocolul încheiat la început, semnat de toţi liderii, trebuie pus în aplicare. Suntem deja la jumătatea mandatului şi sunt o serie de puncte din protocolul de modificare a regulamentului care nu s-au materializat. Pentru că, altfel, vă spun, scoatem o legislaţie şchioapă, iar noi suntem pe undeva, aparent, inutili. Vă mulţumesc pentru înţelegere şi atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Smaranda Dobrescu, din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială, poate, fiind prea exigentă şi prea conştiincioasă cu programul reglementărilor cu care este sesizată, a înţeles să respecte termenul de predare a raportului, adică, 10 septembrie. Acest lucru l-a şi făcut, deşi, cu părere de rău, i-a lipsit unul din avizele necesare, cel de la Comisia pentru învăţământ. Comisia juridică ni l-a înaintat în timp util.

Oricum, ar fi o exceptare de la regula generală că, în privinţa salarizării, Comisia pentru muncă este cea sesizată în fond în toate cazurile, chiar dacă vorbim de învăţământ, de sănătate, de sectorul financiar-bancar, celelalte comisii, respectiv, sănătate, buget-finanţe. Comisia economică, niciodată nu au cerut acest lucru. Este o cutumă deja, de atâţia ani, în Parlamentul României, ca problema salarizării să încerce să dobândească o coerenţă, prin faptul că este în gestiunea unei singure comisii.

Acest lucru mi se pare normal să continue de acum încolo, sperăm, pe o lege mai dreaptă, cel puţin a bugetarilor.

Această lege, în mod special, considerăm noi, că, nefiind o lege care să vorbească despre o reaşezare a salariilor cadrelor didactice, nu este necesar să fie sesizată şi discutată pe fond, o dată în plus, de către Comisia pentru învăţământ. Spun acest lucru, deoarece ordonanţa de urgenţă în discuţie nu face altceva decât să pună în literă de lege ceea ce s-a parafat de către Guvern cu sindicatele din învăţământ, şi anume ştergerea discriminărilor care s-au făcut prin legiferări în anul 2002, şi anume: a fost exceptată de la mărirea cu 5% categoria personalului nedidactic şi, pentru că preuniversitarii au fost mai hotărâri în a-şi cere drepturile, universitarilor nu li s-a acordat nici un fel de mărire în acest an, în afara celor general bugetare - adică 8 şi 12 procente. De aceea, s-a prevăzut ca, începând cu 2003, de la 1 ianuarie, coeficientul de multiplicare pentru universitari şi universitari să se unifice. Cu alte cuvinte, nu se reaşează nimic, nu se schimbă nimic, ci, în cadrul alocaţiilor bugetare, al înţelegerii cu sindicatele şi al memorandumului cu FMI, s-a pus în operă ceea ce s-a făcut de fapt. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Problema este că aici există o contradicţie în prevederile Regulamentului Camerei şi sunt de acord cu domnul profesor Anghel Stanciu că acest regulament trebuie modificat cât mai curând posibil. Este evident acest lucru, pentru că, pe de o parte, se menţionează termenul general de 10 zile în care o comisie poate solicita să fie sesizată în fond cu analiza unui proiect de lege, dar, pe de altă parte, în cazul ordonanţelor de urgenţă, termenele acestea sunt modificate.

Fiind vorba de o reglementare specială, cred că nu mai poate intra în discuţie că solicitarea s-a mai aflat în termen. Pentru că, realmente, la ordonanţele de urgenţă, aceste termene sunt atât de scurte încât este imposibil să ne mai referim la termenul de 10 zile, ca pentru proiectele obişnuite. Probabil că va trebui să vedem, dacă, şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, aceste termene nu trebuie majorate.

Deci, acum, noi nu putem să încălcăm acea prevedere regulamentară, având în vedere că aceasta este o ordonanţă de urgenţă şi nu un proiect de lege obişnuit.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, că trebuie făcut ceva, pentru că aceste contradicţii sunt evidente, iar practica demonstrează că sunt puncte din regulament de care nu se pot ţine nici profesioniştii, care, de 12 ani, lucrează în acest Parlament.

Deci, raportul pentru ordonanţa de urgenţă, conform prevederilor regulamentare, trebuie depus în 3 zile. Or, legea de aprobare a ordonanţei a venit pe data de 3 şi termenul raportului este 10. Deci, iată, 7 zile, şi nu 3 zile, cât spune regulamentul.

Pe de altă parte, spune că preşedintele comisiei sesizate în fond ia legătura cu ceilalţi preşedinţi spre a stabili data eliberării avizelor.

Deci, sunt o serie de contradicţii care fac, practic, caduce prevederi ale regulamentului. Pentru că, dacă era 3 zile, de ce s-a dat termen pe 10, 7 zile? Iar pe 9 septembrie, luni, noi am solicitat acest lucru.

Trecem, evident, peste aceste chestiuni, dar este clar că ceva este putred în "Danemarca" noastră. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, aşa este. Evident că trebuie luate în considerare zilele lucrătoare, pentru că, dacă sesisezi o comisie cu un proiect joi, nu poţi să ai pretenţia să ţi-l depună duminică, adică ar fi o exigenţă exagerată.

Dar cred că, într-adevăr, regulamentul trebuie modificat substanţial, în multe din prevederile sale. De aceasta am şi decis să creăm o comisie specială de regulament, care să lucreze în plin.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Comisie care are maşină, are secretară, are alea-alea, dar...