Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Trecem la punctul următor...

Stimaţi colegi,

V-aş ruga puţină linişte, dacă se poate. Stimaţi colegi, vă rog, acolo în spate, putem continua lucrările ?! Vă rog să luaţi loc în bancă. Vă rugăm, haideţi să continuăm lucrările ! Nu ne putem auzi !

Stimaţi colegi, de la pct. 2...

Din sală: Nu am votat !

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este nevoie de vot ! Vă rog foarte mult, nu vă băgaţi unde nu este cazul.

Stimaţi colegi, vă rog să mă urmăriţi: de la pct. 2, la pct. 7 pe ordinea de zi, avem rapoartele:

Pct. 2 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii în anul 2002;

Pct. 3 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciul Român de Informaţii în anul 2002;

Pct. 4 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii în anul 2003.

Pct. 5 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciul Român de Informaţii în anul 2003;

Pct. 6 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii în anul 2004.

Pct. 7 - Raportul privind activitatea desfăşurată de Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciul Român de Informaţii în anul 2004.

Vă propun, dacă sunteţi de acord - vă rog să mă ascultaţi - dacă sunteţi de acord ca domnul director Radu Timofte să facă o prezentare sinteză, pentru toţi cei trei ani de activitate; la fel, raportul sinteză prezentat de preşedintele comisiei noastre parlamentare şi să facem o singură dezbatere.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru ? Vă mulţumesc. Împotrivă ? Abţineri ?

Cu o singură abţinere - vă mulţumesc că mă atenţionaţi - s-a aprobat această procedură.

Vă rog să-mi permiteţi să îl invit pe domnul Alexandru Radu Timofte, directorul Serviciului Român de Informaţii, pentru a prezenta raportul-sinteză pentru perioada 2002-2004.

Aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Radu Timofte - directorul Serviciului Român de Informaţii:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Onorat auditoriu,

Mă aflu, astăzi, în faţa dumneavoastră, într-o situaţie similară celei din luna martie 2003, când au fost dezbătute, în şedinţă comună a celor două Camere, rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informaţii directorul Serviciului Român de Informaţii aferente perioadei iulie 1999-decembrie 2000, respectiv anul 2001.

Arătam atunci că prezentarea simultană a mai multor rapoarte este întru totul conformă cu prevederile Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, potrivit căreia, dezbaterea rapoartelor de activitate ale Serviciului Român de Informaţii are loc anual sau atunci când hotărăşte Parlamentul.

Pe de altă parte, vă mărturiseam că ne-am dori ca Legislativul să stabilească drept regulă ca discutarea documentelor de acest tip să aibă loc până la sfârşitul semestrului următor perioadei analizate şi nu ne-am schimbat opinia.

De altfel, documentele analizate astăzi au fost puse la dispoziţia Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciul Român de Informaţii, în termenele convenite: în 2 iunie 2003, raportul pentru 2002; în 3 mai 2004, raportul pentru 2003, respectiv 16 mai 2005, raportul pentru 2004, astfel încât activitatea Serviciului Român de Informaţii să poată face obiectul dezbaterii în plen, dacă forul Legislativ va decide.

Am făcut această menţiune, nu pentru a răspunde unor eventuale afirmaţii de genul: "Ceasul lui Timofte a rămas, iar, în urmă cu câţiva ani", ci pentru a sublinia că mecanismele de exercitare a controlului democratic asupra Serviciului Român de Informaţii, inclusiv cel parlamentar, au funcţionat fără sincope, în toată această perioadă.

Mă refer aici la activităţile desfăşurate de Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciul Român de Informaţii, la interpelările şi întrebările adresate de parlamentari, la evaluările şi deciziile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la mandatele emise de instituţiile judiciare abilitate pentru autorizarea anumitor activităţi specifice şi, nu în ultimul rând, la controalele efectuate de Curtea de Conturi.

Astfel, instituţiile statului cu responsabilităţi în exercitarea controlului democratic asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, au avut, în tot acest interval, posibilitatea evaluării exacte atât a obiectivelor prioritare asumate de Serviciului Român de Informaţii şi acţiunilor sale, în realizarea securităţii naţionale, cât şi a evoluţiilor instituţionale şi necesităţilor resimţite în fiecare etapă.

Dezbaterea în plen a rapoartelor de activitate permite, însă, o mai bună cunoaştere atât la nivelul Legislativului, cât şi la cel al societăţii româneşti în ansamblu, a evaluărilor periodice ale Serviciului Român de Informaţii, asupra vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, precum şi a instrumentelor, inclusiv de natură legislativă, de care avem nevoie pentru optimizarea activităţii.

Prezentarea împreună a rapoartelor de activitate pentru 2002, 2003 şi 2004 are, însă, şi părţile sale bune, oferind posibilitatea de a vedea în ce măsură timpul a confirmat analizele periodice ale Serviciului Român de Informaţii asupra riscurilor şi vulnerabilităţilor de natură să afecteze procesul de modernizare a societăţii româneşti ori succesul demersurilor de politică externă ale României, acordând o atenţie deosebită celor asociate corupţiei, disfuncţiilor de natură economică şi evoluţiilor fenomenului terorist internaţional, respectiv criminalităţii organizate transfrontaliere.

Serviciul Român de Informaţii nu s-a limitat însă la identificarea surselor de pericol pentru securitatea naţională, ci a urmărit, totodată, într-o măsură mult mai pronunţată decât în etapele anterioare, susţinerea eforturilor naţionale de fructificare a unor oportunităţi pentru promovarea intereselor României. Această orientare pro-activă a avut un impact pozitiv asupra eficienţei serviciului, fapt confirmat prin dinamica indicatorilor de evaluare a activităţii, atât în ceea ce priveşte acţiunile preventive - şi mă refer, în primul rând, la informarea factorilor de decizie - cât şi pe cele vizând documentarea unor activităţi infracţionale cu impact asupra securităţii naţionale şi sesizarea instituţiilor abilitate să efectueze cercetarea şi urmărirea penală a vinovaţilor.

Este, cred, necesar să fac aici unele precizări. Întreaga activitate a serviciului a fost subordonată principiului prevenirii, astfel că am semnalat cu anticipaţie principalele vulnerabilităţi şi riscuri de securitate pentru România, punând informarea factorilor de decizie în centrul preocupărilor noastre.

Evoluţia parametrilor acestei activităţi nu a fost însă una liniară, date fiind caracteristicile deosebite ale mediului de securitate în ultimii trei ani, care au impus şi modificări în plan organizatoric pentru a asigura răspunsurile adecvate la noile provocări.

Într-o primă etapă a procesului de reformă instituţională, pe fondul necesităţilor asociate campaniei antiteroriste internaţionale ulterioare momentului septembrie 2001, volumul informărilor realizate în 2002 de către SRI a crescut în raport cu anul precedent, fiind puse la dispoziţia beneficiarilor autorizaţi 12.427 de informări.

Concomitent, în conformitate cu obiectivele asumate, inclusiv prin raportul de activitate pe 2002, în anul 2003, accentul a fost pus pe asigurarea unui nivel sporit de integrare a informaţiilor obţinute, ceea ce a indus o uşoară scădere în volum a activităţilor de informare, 11.950 documente, însă în condiţiile unei evidente creşteri a consistenţei şi gradului de esenţializare a documentelor transmise beneficiarilor.

În baza creşterilor calitative realizate în 2003, în anul 2004, a fost posibilă reluarea tendinţei ascendente şi în ceea ce priveşte volumul informării, fiind transmise factorilor de autoritate un număr de 12.528 de documente.

Schimbările operative în activitatea de informare au avut efecte pozitive asupra relaţiei cu beneficiarii, marcând un nou tip de comunicare bazat pe atitudinea activă a destinatarului faţă de documentele primite.

A crescut numărul reacţiilor la informările transmise de serviciu, dar ceea ce ne bucură în mod deosebit este faptul că, atât la nivel central, cât şi la nivelul administraţiei locale, factorii de autoritate informaţi au dispus măsuri de înlăturare a unor vulnerabilităţi, respectiv de prevenire a unor riscuri semnalate de Serviciul Român de Informaţii.

Analiza comparativă a rapoartelor ce v-au fost prezentate evidenţiază totodată că abordarea dimensiunii preventive ca prioritate generică nu a însemnat în nici un fel diminuarea atenţiei acordate documentării unor fapte ce întruneau elementele constitutive ale unor infracţiuni şi sesizării organelor abilitate să efectueze cercetarea penală. Astfel, numărul sesizărilor transmise organelor de cercetare şi urmărire penală, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie, parchetelor de pe lângă Curţile de apel şi tribunale, respectiv structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a înscris pe un curs ascendent, de la 229 de cazuri în 2002 la 313 în 2003 şi 457 în 2004. Numărul sesizărilor remise organelor Ministerului Public a crescut de la 127 în 2002 la 242 în 2003, respectiv 341 în 2004, o evoluţie similară înregistrându-se în cazul sesizărilor transmise structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor: de la 102 în 2002 la 116 în 2004, cu o uşoară scădere în 2003 - 71 - ca urmare a înfiinţării Parchetului Naţional Anticorupţie şi preluării de către această instituţie a responsabilităţilor în combaterea actelor de corupţie.

De altfel, din volumul total al sesizărilor, ponderea o deţin cele referitoare la manifestări ale fenomenului corupţiei ori activităţi din sfera criminalităţii economico-financiare, respectiv crimei organizate transfrontaliere capabile să inducă efecte severe asupra eforturilor de modernizare şi dezvoltare socio-economică a României.

Cu voia dumneavoastră, mi-aş îngădui să reamintesc unora dintre membrii Parlamentului care au solicitat exemple nominale în susţinerea concluziilor din rapoarte că, potrivit legislaţiei actuale, dezbaterea acestora se desfăşoară în şedinţă publică comună a celor două Camere, cadru ce nu permite prezentarea unor aspecte concrete, ci au regim clasificat. Ceea ce a fost posibil să fie prezentat, a fost deja inclus în textul rapoartelor. De altfel, situaţia este aceeaşi pentru rapoartele publice ale tuturor serviciilor similare din spaţiul euro-atlantic pe care, prin intermediul comisiei, le putem pune la dispoziţia Parlamentului.

Aş vrea să subliniez, de asemenea, faptul că abordarea pe larg, în fiecare dintre rapoarte, a vulnerabilităţilor şi riscurilor interne de ordin economico-social nu este în nici un fel expresia unei atitudini critice la adresa unor factori de decizie ori altor instituţii ale statului cu atribuţii în respectivele domenii, cu atât mai mult cu cât premisele de risc au fost semnalate constant, de o manieră punctuală ori în cadrul unor evaluări periodice beneficiarilor autorizaţi. Fac această precizare în baza experienţei mele parlamentare anterioare, cu rugămintea ca aspectele cuprinse în aceste rapoarte de activitate să fie receptate drept ceea ce sunt, respectiv evaluări neutre asupra problematicii de securitate ale României în ultimii 3 ani şi să nu fie transformate în mod artificial în subiecte pentru dezbateri şi controverse de ordin politic care exced cu totul ariei de competenţă şi preocupărilor serviciului.

Vă mărturisesc totodată că am avut eu însumi, alături de personalul de conducere al serviciului şi de cei care au participat la elaborarea acestor rapoarte, rezerve faţă de includerea în conţinutul lor a unor aprecieri ce ar putea fi percepute drept laudative la adresa beneficiarilor informării ori chiar autolaudative. Cred însă că timpul scurs de la momentele elaborării respectivelor documente a confirmat justeţea concluziilor formulate, indiferent că acestea fac trimitere la aspecte pozitive sau negative.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, dezbaterea simultană a celor 3 rapoarte permite oricărui observator atent să evalueze modul în care Serviciul şi-a adaptat activitatea la modificările mediului de securitate şi priorităţile statului român. Din această perspectivă, alocarea resurselor disponibile a ţinut întotdeauna seama de necesităţile situaţiei operative şi potenţialului de pericol al riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, respectiv de responsabilităţile atribuite instituţiilor noastre prin normele în vigoare. Ne-am concentrat de aceea atenţia asupra acelor acţiuni şi fenomene cu impact major în planul securităţii. Riscurile asociate manifestărilor corupţiei, criminalităţii economico-financiare de mari proporţii şi, pe de altă parte, terorismului şi celorlalte ameninţări cu caracter transfrontalier au fost plasate în centrul preocupărilor de zi cu zi ale serviciului.

Trebuie însă făcută menţiunea că progresele obţinute în creşterea capacităţii de control, din punct de vedere informativ, asupra evoluţiilor cu potenţial de risc pentru securitatea naţională nu au asigurat şi nici nu era posibil o diminuare automată a gradului lor de periculozitate intrinsecă. Astfel, proliferarea actelor de corupţie şi criminalitate economică s-a repercutat sever asupra ritmului unor procese de modernizare economico-socială, determinând creşteri semnificative ale costurilor, nu doar financiare, ci şi sociale ale reformei.

În ceea ce ne priveşte, am pus la dispoziţia factorilor de decizie informaţiile pe care le-am obţinut - şi se poate verifica acest lucru - fie că era vorba despre deficienţe în derularea unor procese de privatizare, de prejudicierea intereselor unor agenţi economici cu capital de stat, menţinerea unor disfuncţii în implementarea proiectelor de reabilitare şi dezvoltare a infrastructurii naţionale, de valorificare în interes propriu a oportunităţilor conferite de programele europene sau naţionale din domeniul agriculturii sau de acte de evaziune fiscală de proporţii.

De asemenea, intensificarea manifestărilor asociate criminalităţii organizate transfrontaliere, în condiţiile creşterii responsabilităţilor ce revin României în calitate de viitor stat de graniţă al Uniunii Europene, a impus sporirea atenţiei acordate de către Serviciul Român de Informaţii acţiunilor care, prin amploare, periculozitate şi mod de operare, ar fi putut afecta securitatea naţională. Mă refer la proliferare, la traficul cu produse materiale şi tehnologii supuse controlului destinaţiei finale, la operaţiunile de contrabandă şi trafic ilegal cu produse puternic accizate, la migraţia ilegală şi traficul de carne vie, traficul de droguri etc. Creşterea contribuţiei serviciului pe această dimensiune, materializată inclusiv în documentarea faptelor infracţionale a fost posibilă şi ca urmare a intensificării cooperării cu celelalte instituţii din sistemul de securitate naţională, cu responsabilităţi pe linia prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor de această natură.

De asemenea, statutul României de membru al NATO şi responsabilităţile ce revin Serviciului Român de Informaţii în calitate de autoritate desemnată de securitate, au impus alocarea de resurse în creştere pentru coordonarea generală a activităţii de protecţie a informaţiilor clasificate şi verificările de securitate, fapt consemnat ca atare în ultimele două rapoarte.

Nu în ultimul rând, am acordat un spaţiu din ce în ce mai important pentru prezentarea activităţilor derulate în cooperare cu celelalte instituţii din sistemul de securitate naţională, respectiv cu partenerii externi, pe care le considerăm esenţiale pentru atingerea obiectivelor statului român în acest domeniu.

În ceea ce priveşte evoluţia riscurilor şi ameninţărilor teroriste, atentatele produse în Spania, Turcia, Marea Britanie au demonstrat că nici o ţară nu se poate considera la adăpost de eventuale iniţiative de această natură.

Fideli principiului conform căruia "e mai bine să previi decât să tratezi", am încercat, în primul rând, să descurajăm, inclusiv prin acţiuni ofensive, activităţi asociate terorismului despre care factorii de decizie şi opinia publică au fost informaţi la momentul oportun.

Fără a intra în detalii, întrucât nu se încadrează în intervalul la care se referă rapoartele de activitate, ţin, totuşi, să subliniez eforturile pe care serviciul nostru le-a depus în gestionarea unor ameninţări directe la adresa vieţii unor compatrioţi, respectiv a unor cetăţeni din state occidentale şi mă refer aici la contextul mai larg al cazului răpirii jurnaliştilor. Contribuţia pe care Serviciul a fost în măsură să o aducă la eliberarea ostaticilor a fost recunoscută şi apreciată atât în plan naţional, cât şi de către partenerii noştri occidentali.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, veţi observa, fără îndoială, scăderea progresivă a referirilor explicite la derularea reformei instituţionale. În raportul de activitate pe 2004, acest subiect nu este abordat în mod distinct. Aşa cum am precizat şi comisiei parlamentare de control, suntem de părere că, la 15 ani de la crearea Serviciului, cea mai potrivită măsură pentru evaluarea succesului oricărui proces de reformă o reprezintă analiza rezultatelor obţinute, aceasta cu atât mai mult cu cât am considerat întotdeauna că reforma nu este şi nici nu poate fi un scop în sine, ci un proces natural a cărui dinamică este deplin convergentă cu evoluţia generală şi nevoile societăţii româneşti.

Pentru acei domni parlamentari care, timp de mai multe legislaturi, au avut contact direct, ca membri ai comisiei, cu evoluţiile din cadrul Serviciului, efectele pozitive înregistrate după 2001 în procesul de reformă sunt, cred, mai mult decât elocvente.

Documentele ce v-au fost puse la dispoziţie confirmă viabilitatea şi eficienţa măsurilor de organizare operate în ultimii 3 ani, fiind atinse principalele obiective ale reformei, dintre care ţin să menţionez: creşterea ponderii informaţiilor provenite din surse secrete prin valorificarea tuturor categoriilor de resurse disponibile, consolidarea rolului componentei analitice pe toate palierele fluxului informaţional. Mai menţionez îmbunătăţirea comunicării şi cooperării intra şi inter-instituţionale în îndeplinirea unor sarcini cu caracter complex. De asemenea, atingerea obiectivelor fixate pe linia managementului resurselor umane, în primul rând, cele ce ţineau de completarea schemei de personal specializat, mai ales în domeniile informativ-operative şi tehnic-operative, unde se înregistrau deficite semnificative, şi de optimizare a actului managerial prin promovarea unor ofiţeri tineri şi bine pregătiţi profesional în funcţii de conducere la diferite niveluri. Aş menţiona şi valorificarea adecvată a resurselor materiale şi financiare disponibile, în pofida insuficientei acoperiri a nevoilor reale de finanţare. Sumele alocate în 2002 au reprezentat 65% din necesar, în 2003 59,3%, iar în 2004 67,4%.

Doamnelor şi domnilor, rapoartele ce v-au fost supuse astăzi dezbaterii vă prezintă şi demersurile Serviciului în cadrul realizării controlului civil asupra activităţii sale, respectiv în relaţia cu societatea românească. Vreau să remarc dezvoltarea continuă a raporturilor cu Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.

Controalele efectuate de comisie, precum şi participarea activă a membrilor acestuia în alte categorii de activităţi, în cadrul instituţiei, au confirmat respectarea întocmai a normelor legale şi criteriilor de eficienţă pe toate coordonatele de activitate ale Serviciului, precum şi cheltuirea justă a resurselor alocate de la bugetul statului.

În ceea ce priveşte raporturile cu societatea românească în ansamblul său, cred că am reuşit, treptat, să depăşim situaţia nefirească în care Serviciul beneficia, în plan extern, de aprecieri mult mai favorabile decât în ţară, iar nivelul ridicat al încrederii populaţiei părea a nu se reflecta în comentariile lansate în spaţiul public. În calitatea mea de director al Serviciului, am putut vedea cum şi cât lucrează personalul acestuia, am constatat şi deficienţe pe care le-am corectat sau, după caz, le-am sancţionat cu fermitate, mergând până la a deferi justiţiei ofiţeri care au încălcat principiile onoarei şi demnităţii militare, implicându-se în activităţi ilegale. Nu cred că este nevoie să dau exemple. Cazurile respective au fost făcute publice.

Concluzia este aceasta: prin calitatea oamenilor săi şi a muncii depuse de ei, Serviciul Român de Informaţii este o instituţie pe deplin autonomă în raport cu evoluţiile politice, subordonată exclusiv intereselor naţionale şi normelor care reglementează activitatea de siguranţă naţională, o instituţie credibilă şi eficientă a statului de drept.

Mă bucur că această realitate începe să fie mai bine reflectată în percepţia publică, instituţia noastră fiind în mod constant plasată în primele 5 poziţii, în cvasitotalitatea sondajelor de opinie efectuate în ultimii ani.

Mă bucur, de asemenea, să constat o îmbunătăţire continuă a cooperării între Serviciul Român de Informaţii şi celelalte instituţii ale statului nostru, precum şi a raporturilor cu societatea civilă în ansamblul ei, realitate ce este clar percepută de aliaţii şi partenerii noştri externi.

Onorat auditoriu, aş vrea să vă mulţumesc, în nume personal şi al cadrelor serviciului, tuturor acelora dintre dumneavoastră care, indiferent de poziţie şi opţiuni doctrinare, prin responsabilitate şi echilibru, au contribuit la demersurile noastre destinate menţinerii Serviciului în afara jocurilor politice partizane, evitând astfel ca o instituţie extrem de importantă pentru apărarea şi promovarea intereselor fundamentale ale statului să fie expusă la evoluţii subiectivate, prin excelenţă contraproductive.

Luând în calcul aspectele cu care ne confruntăm zilnic în activitatea noastră, considerăm că adoptarea legilor esenţiale pentru sfera activităţii de realizare a securităţii naţionale este o necesitate stringentă. Evident, sprijinul Parlamentului României în acest sens este esenţial întrucât succesul eforturilor noastre depinde de existenţa unor instrumente normative solide, aflate încă, din păcate, la stadiul de proiect.

Îmi exprim totodată încrederea că vor fi identificate resursele financiare absolut necesare menţinerii cursului ascendent al activităţii Serviciului Român de Informaţii, prin asigurarea condiţiilor atât pentru achiziţionarea de echipamente specifice unui serviciu modern de informaţii, cât şi pentru o echitabilă recunoaştere a statutului şi eforturilor profesionale ale angajaţilor serviciului. Sper că veţi susţine alocarea unor fonduri care să permită desfăşurarea activităţilor de realizare a securităţii naţionale la parametrii ceruţi de societatea românească şi să facă posibilă menţinerea şi aducerea în continuare în Serviciul Român de Informaţii a unor oameni valoroşi. Am formulat această solicitare sau aceste solicitări deoarece, aşa cum s-a şi menţionat în rapoartele de activitate adresate Parlamentului, fără a-şi permite intruziuni în actul legislativ sau de aplicare a legii, Serviciul Român de Informaţii a pornit întotdeauna de la premisa că efortul unei singure părţi, oricât de intens ar fi, nu este suficient.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, mulţumindu-vă pentru atenţia acordată, vă invit să formulaţi întrebări referitoare la activitatea desfăşurată de serviciul nostru, în perioadele acoperite de rapoartele supuse astăzi dezbaterii. Voi încerca să răspund pe loc, iar acolo unde complexitatea aspectelor abordate nu va permite răspunsul imediat sau complet, vă asigur că îl veţi primi în scris în cel mai scurt timp posibil.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc domnului director.