|
Distinşi colegi, Înainte de a intra în ordinea de zi, v-aş ruga să-mi permiteţi un scurt moment in memoriam, dedicat distinsului nostru coleg, profesorul şi senatorul Iorgovan, care, cum ştiţi, a plecat în aceste zile în veşnicie, a plecat pe un drum stelar fără întoarcere, ne-a părăsit prematur, dar a plecat în slavă şi în glorie, spun eu, că a plecat cu conştiinţa datoriei împlinite. A fost dintre acei puţin aleşi ai neamului care, din 1990 şi până în prezent, a pus cărămidă de cărămidă la construirea edificiului statului de drept. S-a proclamat a fi un om al Cetăţii, dar a fost mai mult decât atât, a fost un stâlp atât în familie, cât şi în instituţiile pe care le-a onorat, în Curtea Constituţională, în Senat, în Comisia Constituţională, la facultate. A fost un om extrem de muncitor, un om meticulos, un om inepuizabil, niciodată nu s-a limitat să emită păreri, niciodată nu s-a limitat să pună rezoluţii, a fost dintre acei care punea mâna pe condei şi aşternea pe hârtie materialele care trebuia elaborate. A fost un om riguros, studios, obsedat parcă de puterea argumentelor. Niciodată n-a încercat să-şi impună argumentele în faţa celorlalţi, fără a avea dreptate. A fost un om drept, a iubit adevărul şi l-a aclamat de multe ori cu fermitate, cu duritate. De asta a fost uneori şi incomod. A fost un bun român, deşi această noţiune tinde să cadă în desuetudine. Cu firea sa înflăcărată şi cu sângele provenind şi din ramura sârbească a familiei sale, s-a dedicat cu putere şi cu forţă slujirii limbii române şi a tuturor valorilor fundamentale ale naţiunii române. Ca profesor a scris tomuri întregi de tratate, materiale, a format mii de studenţi, a lăsat o carieră didactică de excepţie. A construit institute, a fost ctitor de facultăţi, a construit, în afară de Constituţia iniţială şi de Legea de revizuire a Constituţiei, cadrul juridic pentru Contenciosul Administrativ. A avut un renume, de părinte al Constituţiei, l-a binemeritat. Pentru că, fără el, dacă ţineţi minte cum se desfăşurau lucrările Adunării Constituante ale birourile permanente, Constituţia n-ar fi ieşit fără zbaterea lui, fără mobilizarea pe care a făcut-o în rândul oamenilor de ştiinţă care l-au înconjurat în acea comisie. Mi-l amintesc cu dragoste de felul cum s-a comportat, de data aceasta ca şi simplu membru al Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, mi-l amintesc în disputele lui politice şi constituţionale care au fost adevărate modele de dezbateri parlamentare. S-a implicat ca om de ştiinţă, ca parlamentar în dezbaterile publice, în mass-media şi a fost un catalizator. A fost dinte acei cu putere de convingere care a ştiut să explice cetăţeanului român ce e statul de drept şi cum se votează legile. Remarcabilă rămâne şi activitatea sa de avocat. Deşi, unii au încercat să-i denigreze această activitate cu etichetări, a fost un avocat extraordinar, în primul rând al cauzelor aparent pierdute din cauza abuzurilor celor aflaţi la putere. A fost un avocat şi al celor fără mijloace materiale. Am fost la el în birou, când veneau oameni necăjiţi care n-ar fi putut să-i plătească onorariul unui avocat celebru. Cu toate acestea, i-a angajat şi i-a ajutat să câştige. Iată, stimaţi colegi, câteva dintre calităţile unui om care lasă în urma sa nu numai regretele şi aprecierile colegilor, ale prietenilor, dar şi respectul adversarilor şi m-am bucurat astăzi de acest respect care i-a fost manifestat. A lăsat în urma sa chiar şi remuşcările unora dintre cei care în loc să-i aprecieze eforturile şi contribuţiile majore au încercat să-l denigreze sau chiar să-l sancţioneze. Acesta a fost omul Antonie Iorgovan, a stat drept în faţa vieţii, în faţa strâmbătăţilor vieţii şi, de aceea, permiteţi-mi să ne rugăm lui Dumnezeu să-l aducă în rândul drepţilor, acolo unde îi este locul şi să-i asigure liniştea de care poate n-a beneficiat întotdeauna, pacea şi seninătatea. Dumnezeu să-l odihnească şi să păstrăm un moment de reculegere, aşa cum dumneavoastră aţi şi început în deplin respect şi în amintirea iubitului nostru coleg. Vă mulţumesc.
|