|
Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, domnule preşedinte. Excelenţă, Cu 60 de ani în urmă, la 14 mai 1948, s-a dat citire Proclamaţiei de independenţă a Statului Israel, spre bucuria poporului evreu multimilenar, aflat timp de 2000 de ani în răspândire în lume. Aniversarea zilei de naştere a Statului Israel este întotdeauna un prilej de sărbătoare, de bilanţ, dar şi de prospectare de noi orizonturi. Proclamarea independenţei Statului Israel a avut loc după trei ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, răspunzând unor visuri milenare, nevoii de vindecare a suferinţelor de nedescris a evreilor din Europa, îndurate în timpul prigoanei fasciste, dar şi ca rezultat al luptei intense a evreilor de pretutindeni pentru renaşterea vechiului lor stat iudeu. Camera Deputaţilor a Parlamentului României felicită Statul Israel cu prilejul celei de-a 60-a sa aniversări. Împreună cu cetăţenii Israelului, celebrăm acest important şi fericit eveniment aniversar, apreciind realizările poporului israelian înlăuntrul statului lor modern, cu performante realizări în domeniul economic, social şi politic. Ne exprimăm satisfacţia pentru contribuţia deosebită adusă în acest sens de evreii din România care au emigrat în Israel. De la înfiinţarea sa şi până în prezent Statul Israel se dovedeşte un promotor al democraţiei autentice, în care separarea puterilor şi rolul major al Parlamentului funcţionează cu adevărat. După cum se cunoaşte, în Camera Deputaţilor din Parlamentul României minorităţile naţionale sunt bine reprezentate, iar deputaţii care le reprezintă sunt apreciaţi pentru implicarea lor în procesul complex de elaborare şi adoptare a legilor ţării noastre. Existenţa Statului Israel nu a fost una lineară, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile cu vecinii. Nu puţine au fost confruntările militare şi acţiunile teroriste soldate cu numeroase victime omeneşti. România a recunoscut diplomatic Statul Israel foarte curând după înfiinţarea sa. Implicit sărbătorim astăzi şi 60 de ani de relaţii bilaterale neîntrerupte dintre România şi Israel. Este firesc să ne mândrim cu faptul că România a promovat o relaţie unică şi specială cu Statul Israel, bazată pe un trecut şi valori comune, recunoscute prin diversitatea şi varietatea lor. Pe plan parlamentar, în timp s-au închegat tot mai mult relaţii de cunoaştere reciprocă şi de colaborare, promovate în mod special de Grupul de prietenie România-Israel, care reuneşte un număr important de deputaţi şi senatori din Parlamentul României. Camera Deputaţilor îşi exprimă convingerea că şi în viitor se vor iniţia şi realiza noi contacte şi schimburi de informaţii şi experienţă între cele două Parlamente, iar relaţiile de ansamblu dintre România şi Israel vor evolua pe linie ascendentă spre binele reciproc, pentru dezvoltarea economică, socială şi politică a României şi a Statului Israel. Vă mulţumesc (Aplauze).
|
|
Domnul Aurel Vainer: Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Excelenţa Voastră, Ambasadorul Statului Israel în România, domnule David Oren, Stimaţi colegi deputaţi şi deputate, Îmi revine plăcutul moment în a evoca în câteva cuvinte Statul Israel care împlineşte, e drept, 60 de ani de existenţă. Evident, ca fiu al României, fidel ţării noastre materne, unde ne-am născut, am crescut şi ne-am dezvoltat, suntem în acelaşi timp fideli patriei noastre ancestrale, Israel. De aceea, nu pot decât să vă spun că, în numele populaţiei evreieşti din România, ne exprimăm satisfacţia deosebită pentru celebrarea acestei aniversări în plenul Camerei Deputaţilor, pentru adoptarea de către Camera Deputaţilor a Declaraţiei pe care am ascultat-o înainte. Îngăduiţi-mi să fac două mici comentarii. Ceea ce este, după opinia mea, semnificativ în existenţa Statului Israel, din punctul nostru de vedere, al unui stat democrat, trebuie să spunem că de la înfiinţare şi până acum, cu toate vicisitudinile prin care s-a trecut, s-au respectat principiile democraţiei autentice. Kneseth-ul, Parlamentul israelian, funcţionează aşa cum este astăzi de la înfiinţare şi până în prezent. Acolo îşi găsesc locul 12 deputaţi arabi, care au avut şi au dreptul să folosească drept limbă de comunicare inclusiv limba arabă. În ce priveşte drepturile celorlalţi cetăţeni, ele sunt deplin recunoscute şi asigurate. În al doilea rând, aş dori să vă spun că a fost o existenţă pe viaţă şi de luptă, numeroase confruntări la care a avut să facă faţă Statul Israel le-a făcut faţă; de multe ori a câştigat bătălii foarte importante. Dar cred că acum cea mai importantă bătălie este bătălia pentru pace, pentru înţelegere cu popoarele vecine. Am fost, împreună cu alţi colegi din Camera Deputaţilor, nu demult într-o misiune de pace în patru ţări, în Iordania, Palestina, Israel şi Egipt, şi am constatat că părţile, să spunem, în conflict astăzi, israelienii şi palestinienii, doresc în modul cel mai sincer să lucreze pentru pace. Daţi-mi voie să fac apel la membrii Parlamentului României să sprijine aceste acţiuni pentru pace, pentru înţelegere între popoarele din zonă şi, de ce nu, între popoarele lumii. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. (Aplauze)
|
|
Domnul Constantin Amarie: Domnule preşedinte, Excelenţa Voastră, domnule ambasador, Stimaţi colegi, Se împlinesc anul acesta, la 14 mai, şase decenii de când David Ben Gurion, "Puiul de leu", rostea solemn în faţa tuturor factorilor responsabili şi în auzul a milioane de evrei ce ascultau radioul Declaraţia de fondare a noului stat Medinat Israel în Ţara Sfântă. Declaraţia şi fapta s-au bazat pe Rezoluţia Adunării Generale a ONU de la 29 noiembrie 1947, care admitea crearea unui stat evreu independent în Palestina, aflată atunci sub protectorat. Îndărătul acestei creaţii politico-statale se aflau însă 3000 de ani de istorie, una dintre cele mai zbuciumate şi frumoase, şi un popor care a dat lumii Cartea fundamentală, fără de care existenţa civilizaţiei euro-atlantice n-ar fi de conceput. Poate că niciun alt popor nu a ilustrat mai bine în decursul timpului că existenţa sa se afirmă, şi nu se discută, că dreptul fundamental la statalitate are la bază dreptul istoric, naţional şi cultural şi că o comunitate, fie ea cât de mică sau mare, dacă nu ajunge în evoluţia firească să creeze şi să consolideze fiinţa statului, este pulverizată în istorie. Dacă în evoluţia lor istorică comunităţile umane parcurg etape într-o ascensiune organizatorică, ajungându-se la ultima formă identitară - naţiunea, pentru poporul evreu timpii de evoluţie spre ultima formă sunt cu totul alţii. Definiţi de iudaism, "o identitate vie" după Gersham Sholem, având conştiinţa poporului ales, motivaţi de o factură psihică proprie numai lor, evreii ajung înaintea altor popoare la o conştiinţă naţională şi privesc încrezători timp de peste 2000 de ani la patria pierdută ca la pământul făgăduinţei, indiferent unde s-au aflat. Această încredere de nezdruncinat în misiunea pe care Dumnezeu o are cu El determină poporul evreu să lupte şi să depăşească obstacole inimaginabile pentru alţii şi să ajungă la "soluţia problemei evreieşti ca singura soluţie", cum avea să-i scrie Theodor Herze la 1885 Cancelarului Otto von Bismark, şi anume crearea unui stat în Palestina. Naziştii au avut însă o altă soluţie, "soluţia finală". Şi a fost Holocaust. După 1945, devenise clar faptul că problema statalităţii evreieşti trebuia rezolvată. Dar, spunea Ben Gurion în 1947, "Să nu ne punem prea mari speranţe în alţii. Avem de făcut faţă încă unor grele încercări înainte de a fi împlinit idealul nostru". Şi câtă dreptate a avut! Imediat, la 24 de ore după proclamarea statului, armatele regulate ale Egiptului, Iordaniei, Siriei, Libanului şi Irakului au invadat ţara. Au urmat încă cinci războaie pe care armata Israelului le-a câştigat şi statul există astăzi. Remarcabil este faptul că deşi a trebuit să facă faţă unei agresiuni aproape continue şi astăzi încă "nu e pace sub măslini", Israelul nu s-a închis în sine, nu a devenit un stat militarist, deşi toţi tinerii, fără deosebire de sex, fac armata. Nu este un stat care să ameninţe vecinii sau să fie un pericol pentru pacea lumii. Nu, Israelul este o ţară deschisă, o democraţie autentică, singura insulă democratică din Orientul Apropiat, o ţară care oferă tuturor celor ce o vizitează ospitalitate, prietenie, solidaritate şi încredere. Israelul este o ţară prosperă, veselă, deosebit de ingenioasă şi harnică, o naţiune pe care te poţi baza, tocmai pentru că a suferit mai mult decât alţii. Pentru că întotdeauna a fost Eretz Israel există azi Medinat Israel. Când ne vom concilia cu propria noastră istorie, vom merge la "zidul plângerii", rugându-ne pentru sufletele celor ale căror chipuri sunt în Purgatoriul de la Zad Vashem, mulţi dintre ei şi din pământul nostru românesc. Şi dacă azi Israelul ne dă nouă, creştinilor din România, sentimentul de acasă, e pentru că în România s-au succedat generaţii după generaţii de oameni de ştiinţă, litere, arte, ingineri, medici, învăţători şi rabini care au îmbogăţit patrimoniul naţional românesc şi ai căror urmaşi, prin actul lor de Alia, contribuie la dezvoltarea şi consolidarea independenţei Israelului. După cum aprecia preşedintele Shimon Peres, "Evreii români s-au integrat foarte bine în societatea israeliană şi contribuţia lor la dezvoltarea Israelului, ponderea lor în viaţa culturală, ştiinţifică, economică israeliană este din ce în ce mai mare". Lumea se află după 11 septembrie 2001 în faţa unei mari provocări, să facă faţă terorismului şi extremismului. "Sunt puse sub semnul întrebării nu numai valorile Israelului - declara doamna ministru de externe Tzipi Livni -, ci ale lumii întregi, nu numai pacea în Orientul Mijlociu, ci în întreaga lume". Dacă reuşim să stabilim şi să întărim această înţelegere în cadrul comunităţii internaţionale, vom vedea că va exista dorinţa de a se lua o poziţie - nu în beneficiul Israelului, ci în beneficiul comunităţii internaţionale şi al lumii libere. Vă mulţumesc.
|