Dezbateri parlamentare

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La punctul 2 al ordinii de zi avem Ora prim-ministrului.

Potrivit art.206 din Regulament şi potrivit ordinii de zi şi programului de lucru în şedinţa de astăzi, între 16 şi 17, avem Ora prim-ministrului, unde dezbatem politic, la solicitarea Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal şi cu prezenţa prim-ministrului, următoarea temă: "Probleme grave din sistemul de educaţie încă nerezolvate".

Având în vedere prevederile regulamentare, vă prezint procedura de desfăşurare a dezbaterii: prezentarea temei de către Grupul parlamentar al PNL cinci minute; după aceea, prim-ministrul 5 minute punctul său de vedere; grupurile parlamentare câte 5 minute, mai puţin deputaţii neafiliaţi care au doar 2 minute; în final, în finalul dezbaterii, bineînţeles, domnul prim-ministru răspunde intervenţiilor.

Dacă sunt obiecţii cu privire la această procedură regulamentară.

Cine este pentru? Rog secretarii să numere. (Discuţii în sală.)

Vreau să vă consultaţi în grupul parlamentar, să vă informaţi unii pe ceilalţi.

105 voturi pentru.

Abţineri? Nu sunt.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Deputaţi prezenţi care nu doresc să-şi exprime votul. Nu sunt.

Aprobat. Cu unanimitate a fost aprobat această propunere regulamentară.

Bun. Pe procedură, înainte de a da cuvântul domnului deputat Eugen Nicolăescu, liderul Grupului parlamentar al PNL, pe procedură, domnul deputat Mircea Duşa.

Domnule Duşa, aveţi cuvântul pe procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule lider de grup parlamentar, aveţi cuvântul pentru a prezenta tema de astăzi. 5 minute.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş dori în primul rând să subliniez că am apelat la prezenţa dumneavoastră, domnule prim-ministru, în Parlament, pentru că de trei luni ministrul educaţiei ne transmite numai vorbe sugerând rezolvări superficiale nesustenabile. Sincer, nu cred că a înţeles ce dorim de la Domnia Sa. Afirmaţia că ţine la şcoală reprezintă doar o judecată de valoare, incapabilă, însă, să producă rezultate.

Gravele probleme cu care se confruntă sistemul educaţional, cu efecte devastatoare asupra viitorului tinerilor, resursa umană importantă a acestei ţări reprezintă prioritatea parlamentarilor liberali. Au fost mesaje explicite, inclusiv de la preşedintele ţării privind soarta absolvenţilor de liceu fără bacalaureat, dar degeaba.

Domnule prim-ministru,

Nu ne-am aşteptat ca un guvern, cu un mandat de un an, să ne propună transformarea României peste noapte. Nici nu ar fi realist. Dar în acest moment în societate avem în domeniul educaţiei două mari şi grave probleme, probleme specifice unui sistem neperformant. Prima problemă o reprezintă cei peste 700.000 de absolvenţi de liceu fără bacalaureat şi uitaţi de societate, fără nicio şansă, oameni care numai Dumnezeu ştie cum se descurcă, forţă de muncă foarte tânără, necalificată, neutilizată, blocată, suspendată.

O a doua problemă gravă este prefigurarea a alte sute de mii de absolvenţi care vor intra în aceeaşi indiferenţă a autorităţilor şi vor îngroşa rândurile celor care nu au calificare şi, prin urmare, nu vor avea viitor dacă nu se întreprinde nimic. Ce societate normală îşi bate joc de propriii tineri. O primă mare vulnerabilitate o reprezintă dezastrul care se prefigurează a fi examenul de bacalaureat din acest an. Acest aspect a fost de altfel subliniat chiar de ministrul educaţiei, care a declarat că, şi citez: "Examenul de bacalaureat de anul acesta nu poate fi ceva spectaculos". Din păcate, realitatea vine şi confirmă pesimismul ministerial, dacă luăm în considerare rezultatele care s-au înregistrat la simularea examenului de bacalaureat din acest an, unde doar 38% din elevii de clasa a XII-a au obţinut nota de trecere, şi circa 25% din cei de clasa a XI-a.

Până astăzi n-am văzut nicio acţiune clară, fermă, din partea ministrului, care să caute depăşirea unei situaţii dramatice pentru sute de mii de familii. Un ministru al educaţiei care-şi asumă doar rolul de comentator al unor realităţi care depind în mod direct de managementul său reprezintă un aspect nepermis şi nejustificabil în exercitarea demnităţii publice. De aceea, vă propunem noi, domnule prim-ministru, câteva direcţii de măsuri care se pot lua imediat dacă există dorinţă şi profesionalism.

Este necesară urgent o optimizare a modului de organizare a bacalaureatului, astfel încât să-i putem asigura o transparenţă prin publicarea din timp pe site-urile Ministerului Educaţiei, ale inspectoratelor şcolare şi ale liceelor a subiectelor pentru examenul de bacalaureat cu răspunsurile aferente. De ce subiectele trebuie să fie secrete? De ce să fie interpretabile? De ce să fie ocultate de unii interesaţi? Doar prin transparenţă se poate pregăti un examen de bacalaureat în care elevii să fie evaluaţi corect, iar rata de promovabilitate să fie una cu adevărat satisfăcătoare, care să reprezinte totodată şi reflecţia unui sistem educaţional aşa cum este astăzi.

Ministerul Educaţiei, prin profesioniştii adevăraţi, trebuie să stabilească un număr de subiecte pentru fiecare disciplină la bacalaureat, atât cât se va aprecia că trebuie, în aşa fel încât cine ştie aceste răspunsuri să aibă capacitatea de a fi absolvent cu bacalaureat. S-a pierdut deja prea mult timp. Avem ani la rând perpetuate rezultate ruşinoase ale examenului de bacalaureat. De aceea, guvernul pe care-l conduceţi, domnule Cioloş, trebuie să pună capăt multor experimente nereuşite ale miniştrilor responsabili de domeniul educaţiei.

Apreciem, de asemenea, că s-ar impune o analiză serioasă în ceea ce priveşte introducerea unui examen de bacalaureat diferenţiat, care să ţină cont de profilul de studiu urmat de elevi în ciclul liceal. În anul 2017 ne dorim să asistăm la implementarea unui altfel de sistem construit pe baze solide şi care să ţină cont de aptitudinile fiecărui elev în parte, în concordanţă atât cu ceea ce a studiat, cât şi cu proiecţia sa profesională. Dar trebuie acum pregătită schimbarea, pentru că altfel vom invoca din nou lipsa de timp şi nerespectarea legii.

Nu în ultimul rând, un aspect de loc de neglijat în legătură cu discuţia privind organizarea examenului de bacalaureat vizează luarea unor măsuri de asigurare a securităţii examenelor, cu accent pe recunoaşterea importanţei statutului profesorului în acest mecanism al evaluărilor naţionale. Responsabilizarea profesorului în mod direct în cadrul acestui proces constituie elementul-cheie de care ministerul trebuie să ţină cont în conturarea strategiei viitoare care să răspundă exigenţelor de securitate pe care le presupun astfel de examene.

Domnule prim-ministru,

Mă refer acum la a doua mare problemă. Nu putem vorbi cu încredere şi puţin optimism despre viitor dacă nu ne preocupăm cu adevărat de soarta celor peste 700.000 de absolvenţi de liceu, dar care nu au promovat examenul de bacalaureat în ultimii ani nu neapărat din vina lor, aceşti tineri care au fost aruncaţi în societate fără şanse reale de a reuşi în viaţă.

Da, domnule prim-ministru. Tema am solicitat-o noi şi o să-l rog pe domnul preşedinte de şedinţă să ne dea voie să terminăm ceea ce avem de spus.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să finalizaţi. Mulţumesc mult.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

O să încheiem, domnule preşedinte. Dar mai avem puţin.

Nu întâmplător v-am propus o modificare a examenului de bacalaureat prin creşterea transparenţei şi renunţarea la subiectivismul unor formulări de subiecte care-i încurcă chiar şi pe profesori, în condiţiile în care nu avem standardizată predarea şi evaluarea. Soluţii există dar până acum nu a existat voinţă guvernamentală. De aceea, implicarea dumneavoastră este decisivă.

Reglementarea din 2014 referitoare la învăţământul terţiar trebuia să devină funcţionabilă real, nu pe hârtie, prin emiterea unor noi norme metodologice aplicabile care să încurajeze universităţile, să le provoace să demareze organizarea colegiilor terţiare nonuniversitare. Şansa acestor tineri constă în operaţionalizarea acestui sistem terţiar de învăţământ, astfel încât să-şi poată continua formarea profesională şi să devină cetăţeni activi la construcţia unui stat cu adevărat european. Ministrul avea baza legală pentru o hotărâre de guvern care să asigure condiţii favorabile pentru includerea unui număr cât mai mare de foşti absolvenţi în colegiile postliceale, spărgând monopolul unora asupra învăţământului postliceal. Putea să iniţieze de câteva luni bune cursurile de pregătire pentru foştii absolvenţi, aşa-numitele meditaţii. Poate că unii din cei peste 700.000 de tineri au renunţat, dar este datoria noastră să-i aducem la şcoală şi să-i calificăm. Ministrul educaţiei ori nu vrea, ori nu înţelege.

Dezbaterea generată de Preşedinţia României, "România educată", este semnalul că societatea românească, în ansamblul său, trebuie să poarte un dialog onest şi constructiv care să conducă la elaborarea unei legislaţii stabile şi unitare în domeniul educaţional. Este important să conştientizăm cu toţii că cea mai sigură investiţie pentru viitorul unei naţiuni este în educaţie. Educaţia trebuie să fie şi să rămână prioritatea oricărui guvern responsabil.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Grupul parlamentar al PSD nu a anunţat pe nimeni.

Vă rog frumos, domnule deputat Florin Pâslaru.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Vă mulţumesc.

Sigur, vom lua cuvântul.

Din partea grupului va vorbi domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Sorin Iacoban.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Munteanu (din bancă):

Premierul nu mai vorbeşte?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A! Scuzaţi-mă! Iertaţi-mă! Îmi cer scuze.

Singurul grup parlamentar care nu a avut nominalizare a fost Grupul parlamentar al PSD şi domnul Mircovici mi-a atras atenţia, şi-i mulţumesc foarte mult.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dacian Julien Cioloş (prim-ministrul Guvernului României):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă mulţumesc pentru această oportunitate de a avea o discuţie, o dezbatere legată de educaţie şi de importanţa educaţiei. Domnul deputat Nicolăescu a subliniat în principal două puncte pe care o să le ating în intervenţia mea, dar daţi-mi voie să profit de această oportunitate pentru a vă prezenta mai în sinteză şi alte teme legate de educaţie care au fost abordate şi sunt abordate de acest guvern.

Educaţia a fost mereu declarată o prioritate de guvernare. Reforme succesive au fost iniţiate fără să fie finalizate de la un guvern la altul, iar atunci când s-a fixat un cadru reglementar stabil, cum a fost Legea nr. 1/2011, el a fost ulterior alterat de modificări repetate sau pur şi simplu neaplicate. Aceste experimente succesive şi-au lăsat amprenta pe conţinutul şi coerenţa sistemului românesc de învăţământ. Ca şi alte domenii, şi învăţământul a fost politizat prin modul cum au fost făcute numirile la inspectoratele şcolare judeţene sau la conducerea unor unităţi de învăţământ. Fără să-şi fi propus la începutul mandatului încă o reformă a sistemului, acest guvern a abordat ca o prioritate o serie de probleme importante de implementare care blocau sau afectau calitatea actului educaţional.

Voi începe cu învăţământul preuniversitar şi apoi câteva elemente legate de învăţământul superior. Ne-am aplecat încă de la începutul mandatului pe identificarea acelor prevederi legale care fie nu aveau norme clare de implementare, fie pur şi simplu nu erau respectate.

Manualele şcolare, de exemplu, stipulate în Legea educaţiei nu erau până acum asigurate financiar pentru elevii din clasele a XI-a şi a XII-a. Pentru prima dată în ultimii ani, începând din această toamnă, elevii din clasele a XI-a şi a XII-a nu vor mai trebui să-şi plătească manualele. În scurt timp, după dezbaterea publică va fi adoptat şi Statutul elevilor, care este deja prevăzut de lege, care să vină cu clarificări în privinţa drepturilor şi obligaţiilor acestora. Modificarea Regulamentului naţional de organizarea învăţământului preuniversitar şi dezvoltarea unui cod de etică pentru învăţământul preuniversitar vor completa acest cadru.

S-au asigurat normele necesare finanţării unităţilor de învăţământ particulare şi confesionale acreditate aşa cum o prevede legea. Principiul Legii educaţiei, potrivit căruia banii urmează elevul, este extrem de important şi, practic, începând cu acest an şcolar, statul susţine elevii în mod egal indiferent de tipul şcolii la care aceştia merg.

O altă zonă ignorată până acum, însă deosebit de importantă, o reprezintă finanţarea drepturilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă şi care urmează curriculumul şcolii de masă. Printr-o hotărâre de guvern care este deja în dezbatere publică, această problemă va fi şi ea rezolvată.

Nu în ultimul rând, pentru a putea asigura o alocare eficientă a fondurilor, este necesar să avem o fundamentare clară a costurilor educaţiei. Perioada în care alocarea banilor se făcea din pixul unui ministru trebuie să ia sfârşit. De aceea, am iniţiat mecanismele necesare operaţionalizării Consiliului Naţional de Finanţare a Învăţământului Preuniversitar, structură care să vină cu o abordare fundamentată în calcularea costurilor educaţiei.

Ministerul a lansat pentru prima oară în dezbatere publică planul-cadru pentru învăţământul gimnazial, elaborat în urma unui profil al absolventului, care fundamentează structura şi conţinutul curriculei. Credem că într-o curriculă bazată pe profilul educaţional al elevului: ce cunoştinţe dorim pentru elev la absolvire, aceasta trebuie să stea la baza elaborării curriculei, în funcţie de acest profil, apoi putem stabili şi numărul de ore şi conţinutul efectiv al curriculei.

Ştim că sunt multe păreri şi viziuni în acest domeniu. De aceea, dezbaterea e importantă şi sperăm într-una cât mai largă şi mai inclusivă pe acest subiect. Ministerul a finalizat deja şi lucrează în continuare la definitivarea unor strategii naţionale în domeniul educaţiei de care depinde şi deblocarea fondurilor europene pentru învăţământ.

Am auzit mult vorbindu-se în ultimele săptămâni despre ce nu face acest guvern pe această temă. Permiteţi-mi, deci, să remarc aici, ca şi în alte domenii, că am pornit de la o situaţie în care condiţionalităţile ex ante pentru fondurile europene, după cum ştiţi obligatorii pentru declanşarea utilizării fondurilor europene, nu erau îndeplinite la preluarea mandatului. Astfel, acum două săptămâni, am adoptat strategia educaţiei şi formării profesionale din România pentru perioada 2015-2020, strategie care va debloca fondurile care vizează formarea profesională din România. Pe 16 mai urmează să fie supus dezbaterii publice un document de poziţie privind învăţământul profesional dual, iar apoi, în a doua jumătate a lunii iunie, vom veni cu un pachet de acte normative care ar urma să pregătească operaţionalizarea acestui sistem de învăţământ reformat începând cu toamna acestui an. Şi acest sistem de învăţământ profesional dual aduce şi o parte din răspunsul la întrebarea pe care a ridicat-o domnul Nicolăescu legat de ce facem cu acei absolvenţi de liceu care n-au diplomă de bacalaureat şi care doresc o orientare profesională mai clară.

Voi face aici o paranteză importantă: toţi investitorii din domeniul productiv care vor să vină în România ne spun că aşteptarea lor cea mai mare la acest moment, mai importantă chiar decât infrastructura rutieră, e un sistem de învăţământ dual sau profesional care să asigure o forţă de muncă calificată şi continuu adaptată la nevoile pieţei. E, de aceea, esenţial pentru dezvoltarea României ca acest nou cadru să fie implementat cât mai curând. El nu vizează doar strict învăţământul profesional dual şi va asigura şi o nouă abordare în consilierea vocaţională a elevilor, chiar începând cu clasa a VII-a sau a VIII-a, care să-i ajute pe aceştia să facă alegeri vocaţionale de profesie în paralel cu o mai bună orientare şcolară, şi în acest fel să evităm eşecul şcolar, de multe ori eşec şcolar chiar în pragul bacalaureatului.

Noul cadru normativ va permite calificări profesionale care merg dincolo de nivelul trei sau, altfel spus, echivalentul clasei a IX-a plus un an şi jumătate, ducând formarea profesională şi duală spre nivelul patru, echivalent cu clasa a XII-a, şi nivelul cinci, sau formare profesională după liceu.

Vorbeam la început de managementul şcolar şi depolitizare. Organizăm în această perioadă într-un mod transparent concursuri pentru posturile de inspectori generali, inspectori generali adjuncţi şi directori ai Casei corpului didactic. Observăm că în unele judeţe nu se înscrie nimeni la concursuri, nici măcar cei interimari actuali. Prin procedura pe care o punem în practică, aceşti interimari nu vor mai putea să-şi continue mandatul dacă nu se înscriu la concurs. Sperăm ca prin aceste concursuri să clarificăm şi să stabilizăm pe baze profesioniste şi managementul inspectoratelor.

În ceea ce priveşte învăţământul superior, aş începe cu tema transparenţei în educaţie şi a managementului instituţional. Se lucrează la dezvoltarea integrată şi la integrarea sistemului informatic din educaţie şi cercetare. Pentru prima dată avem un registru matricol unic, registru care va face imposibilă emiterea în fals a unor diplome pentru persoane care primesc diplome, dar nu sunt înscrise la cursuri, aşa cum a mai fost cazul. Prin conectarea cu date din preuniversitar vom putea totodată vedea, pe de o parte, întreg parcursul educaţional, sau, altfel spus, trasabilitate transparentă, iar pe de altă parte, putem debirocratiza o serie întreagă de proceduri, precum admiterea, multe date fiind preluate direct din sistem, fără a mai fi nevoie de adeverinţe.

Posibila conectare cu bazele de date de la Ministerul Muncii ne va putea arăta mai apoi, pentru prima dată, şi gradul de angajabilitate a absolvenţilor de învăţământ superior.

În ce priveşte finanţarea învăţământului superior, pentru prima dată cred, metodologiile de finanţare care iau în considerare şi performanţa universităţii sunt adoptate la începutul anului universitar, şi nu la sfârşitul anului sau ex post, ca până acum.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule prim-ministru, mă văd nevoit să vă rog frumos să încheiaţi. S-au făcut 10 minute.

Domnul Dacian Julien Cioloş:

O să vă rog, doar câteva minute să-mi permiteţi, ca să pot să fac toată introducerea, chiar cu riscul de a scurta partea de intervenţie la sfârşit.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă liderii grupurilor parlamentare sunt de acord, pentru mine nu e o problemă.

(Liderii grupurilor parlamentare sunt de acord ca domnul prim-ministru Dacian Julien Cioloş să continue discursul.)

Domnul Dacian Julien Cioloş:

Mulţumesc.

În vederea dezvoltării instituţionale a universităţilor de stat, pentru prima oară metodologia specifică include posibilitatea finanţării unor proiecte instituţionale subsumate priorităţilor guvernamentale în 2016, acestea vizând atragerea şi susţinerea grupurilor dezavantajate, internaţionalizarea educaţiei şi transparenţa instituţională.

În urma adoptării Legii bugetului de stat, bursele studenţilor au fost deja crescute cu 20%, urmând ca în viitorul apropiat ministerul să vină cu o reformă a sistemului de acordare a burselor în colaborare cu reprezentanţii studenţilor. A fost susţinută autonomia universitară prin deblocarea, după o lungă perioadă de timp, a posibilităţii utilizării banilor din soldul universităţilor încă de la începutul acestui an, în vederea dezvoltării instituţionale. Astfel, universităţile pot să-şi utilizeze resursele pentru anumite investiţii, pentru reabilitarea şi consolidarea clădirilor din patrimoniu sau chiar pentru obţinerea unor avize de funcţionare. Se lucrează, totodată, pentru studenţi la renunţarea la tichetele de accelerat pentru călătoriile cu trenul, studiindu-se posibilitatea de a fi înlocuite cu un număr nelimitat de călătorii pe această categorie de trenuri, prin acest demers ducând şi la o reducere a procesului de birocraţie.

Clarificarea cadrului normativ privind doctoratele din România ştiţi că a fost o temă foarte sensibilă pentru societate. Pentru acest guvern nu e doar o problemă de credibilitate a şcolilor doctorale din România, ci e şi o chestiune de principiu, pentru că ţine de integritate, de onestitate şi de valori pe care noi le-am pus la baza programului de guvernare. Am emis în luna martie, după cum ştiţi, un pachet normativ care să organizeze un proces transparent, dar şi eficient de analiză a tezelor de doctorat bănuite de plagiat.

În ce priveşte Ordonanţa de urgenţă care este acum pe masa dumneavoastră, a Parlamentului, vă invit să susţineţi acest efort al Guvernului de a eradica plagiatul şi de a restabili încrederea în valoarea studiilor doctorale din România. Codul studiilor universitare de doctorat a fost şi el schimbat prin hotărâre de guvern. Avem acum un nou regulament de organizare a CNATDCU şi o serie de softuri antiplagiat agreate şi obligatorii pentru universităţi. Totodată, Ministerul Educaţiei este în plin proces de selecţie a noi membri CNATDCU pentru a asigura o structură care să fie credibilă, care să funcţioneze pe baze transparente şi în primul rând pe baze de profesionalism şi de competenţă.

Ministerul Educaţiei va lansa, totodată, un proiect de evaluare şi acreditare a şcolilor doctorale din România, concomitent cu transparentizarea informaţiilor cu privire la şcolile doctorale.

În acest an, educaţia poate şi trebuie să devină o temă centrală pe agenda publică, alături de recredibilizarea sistemului de sănătate. Ca guvern independent politic, noi putem să propunem soluţiile care ni se par din punct de vedere tehnic cele mai solide. Dar apoi e necesară şi o asumare politică şi societală cât mai largă pentru ca reformele să treacă de testul timpului. Principiile de la care pornim şi care trebuie să rămână sunt acelea că învăţământul trebuie să fie pentru toţi pe bază de calitate, materiale egale sau măcar comparabile între mediul rural şi mediul urban.

Elevii şi părinţii trebuie să ştie ce rost are şcoala pentru viaţa lor de viitori profesionişti, cetăţeni, părinţi şi membri ai comunităţii. O şcoală bună se face cu educatori, învăţători şi profesori buni. Şi în primul rând cu o conducere competentă din punct de vedere managerial şi ferită de ingerinţe politice.

Învăţământul superior trebuie să-şi întărească credibilitatea, iar diplomele şi doctoratele pe care le generează sunt puncte de pornire în acest proces.

Legat de pregătirea pentru bacalaureat, pot să vă spun că în cursul lunii februarie au avut loc deja simulări, cu rol reglator, pentru a verifica stadiul pregătirii elevilor, dar şi pentru a-i obişnui cu situaţia de examen.

La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ s-au realizat planuri de remediere, precum şi un program special de pregătire a elevilor, în vederea susţinerii bacalaureatului. Programul s-a realizat în afara orelor de curs.

Inspectoratele şcolare care au considerat necesar au decis şi organizarea unor simulări locale.

La nivelul ministerului s-au organizat centrele de examen şi centrele de evaluare şi au fost emise ordinele necesare organizării.

Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare a publicat pe site-ul ministerului modele de subiecte. Şi se iau măsuri necesare şi pentru definitivarea variantelor de subiecte pentru examen.

Ceea ce a fost propus aici ar presupune o schimbare a regulilor în timpului jocului şi nu cred că în felul acesta am contribui la creşterea calităţii rezultatelor examenului de bacalaureat în acest an.

Cred, pe de altă parte, că trebuie să cultivăm, în primul rând, exigenţa. Şi cred că această pregătire care se face pentru bacalaureat poate să ducă la rezultate mai bune.

În ceea ce priveşte colegiile terţiare nonuniversitare, în anul 2015-2016, funcţionează deja, conform informaţiilor care mi-au fost transmise de la ARACIS, 6 colegii terţiare nonuniversitare.

Şi am luat notă şi de propuneri care au fost făcute aici, legate de îmbunătăţirea sistemului de învăţământ pentru acei absolvenţi care au absolvit liceul, dar nu au diplome de bacalaureat, care doresc o orientare profesională. Cred că acest sistem pe care îl avem în vedere, de dezvoltare a învăţământului profesional şi de mai bună orientare educaţională şi profesională, va aduce răspunsuri şi la aceste întrebări care au fost ridicate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnule viceprim-ministru,

Domnilor miniştri,

Dragi colegi şi colege,

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, că sunteţi astăzi aici, la invitaţia colegilor noştri liberali - vedem şi câtă importanţă dau acestui eveniment, în funcţie de numărul în care sunt în sală.

Dar ascultând cu atenţie ceea ce dumneavoastră ne-aţi spus, aici, de la tribuna Camerei Deputaţilor, ar mai fi câteva întrebări de pus şi voi fi scurt, pentru că timpul nu-mi va permite.

Am aprobat, la propunerea dumneavoastră, domnule prim-ministru, pentru educaţie, pentru 2016, un buget de 3,54% din PIB, deşi cel din 2015 era 3,9. Cum ştim că 10% se blochează de către Ministerul de Finanţe, aş vrea să vă întreb, domnule prim-ministru, cum vă veţi descurca până la sfârşitul anului cu un buget de 3,15%, având în vedere faptul că salariile cadrelor didactice au crescut, în 2015, cu o medie de 15%, iar tarifele la utilităţi au crescut şi ele? Şi având în vedere acest lucru, aş vrea să vă pun o întrebare punctuală.

Aici, în Parlamentul României, am aprobat o lege prin care profesorii care nu au câştigat în instanţă sau care nu au acţionat în instanţă îşi vor primi drepturile salariale pe perioada 2008-2011. Aş vrea să vă întreb dacă veţi pune în aplicare această lege şi veţi face aceste plăţi.

Mai departe aş vrea să mă refer la succintul dumneavoastră program de guvernare în ceea ce priveşte educaţia.

Aţi promis prin acest program de guvernare că veţi lua măsuri de corelare a ofertei educaţionale, atât în mediul preuniversitar, cât şi în mediul universitar, cu cerinţele de pe piaţa muncii şi cu nevoile societăţii digitale. Cum veţi face acest lucru, pentru că până acum, cel puţin eu, ca vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, nu am văzut nicio măsură?

Tot în programul de guvernare aţi menţionat: "redefinirea statutului cadrului didactic în societate, prin salarizare, carieră şi criterii de evaluare a performanţei".

Domnule prim-ministru şi domnule ministru,

Dacă vorbim de salarizare, nici până acum nu aţi adus, în plenul Parlamentului, Legea salarizării unice în sistemul bugetar, prin care se spunea foarte clar cum vor fi salarizaţi profesorii din sistemul de învăţământ.

Mai mult, vorbind de carieră, ştim cu toţii aici că Departamentul de formare a cadrelor didactice din Ministerul Educaţiei este Cenuşăreasa ministerului, subfinanţat şi cu o lipsă clară de viziune. Cât despre criteriile de evaluare a performanţei, ştiţi că nu s-a făcut nimic şi nu vreau să mai continui.

Referitor la corelarea ofertei educaţionale cu piaţa muncii. Nici până la această dată, domnule prim-ministru, Ministerul Educaţiei nu a propus universităţilor specializările pe facultăţi, deşi prevederea legală este ca aceasta să se facă în primele 6 luni ale anului universitar.

Aş vrea să vă întreb: când se va face această propunere pentru specializările pe facultăţi şi dacă se va ţine cont de ceea ce a muncit ARACIS-ul şi în 2016?

De asemenea, v-aş întreba dacă aveţi în viziune schimbarea sistemului de finanţare per elev, pentru că este un sistem care nu mai corespunde realităţilor societăţii româneşti.

Trebuie să ştiţi, dragi colegi, că noi finanţăm un elev, într-un an, cu mai puţin decât o face statul german într-o lună.

Cum veţi reuşi să schimbaţi acest sistem, pentru a putea încuraja performanţa? Pentru că acest sistem de finanţare per elev nu încurajează performanţa.

Şi, în final, domnule prim-ministru, aş vrea să vă întreb ce intenţii de finanţare a investiţiilor în şcoli aveţi? Pentru că nu am auzit în discursul dumneavoastră. Pentru că s-a constatat, la nivelul municipiului Bucureşti, cel puţin la clasa pregătitoare, pentru anul 2016, că avem peste 30 de elevi într-o clasă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Cherecheş.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

De la Minorităţi, domnul Zisopol, da?

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mi-aş fi dorit să aud mai multe lucruri concrete, pentru că de promisiuni, planuri de viitor, măsuri pentru îmbunătăţirea educaţiei l-am auzit vorbind şi pe domnul ministru Curaj.

Au trecut însă 6 luni din mandatul dumneavoastră şi am văzut puţine îmbunătăţiri efectiv. Ce se va întâmpla din luna iunie încolo este greu de crezut că se va putea finaliza.

Şi temerea mea este că vom avea din nou o vară fierbinte. Asta înseamnă ordonanţă de urgenţă sau ordonanţe de urgenţă care să modifice substanţial Legea educaţiei, aşa cum, din păcate, ne-am obişnuit, ne-a obişnuit Guvernul PSD în ultimii ani.

Şi, din păcate, asta înseamnă nesocotirea rolului Parlamentului şi a dezbaterilor pentru o astfel de lege şi un domeniu atât de important cum este educaţia.

Este bine-cunoscut faptul că sistemul românesc de învăţământ a trecut printr-o lungă serie de transformări, mai bune sau mai puţin bune, dar conform Raportului de audit al Curţii de Conturi, "Analiza fundamentării şi evoluţiei situaţiei obiectivului privind creşterea procentului absolvenţilor de învăţământ superior, în conformitate cu prevederile Strategiei Europa 2020", este clar că un învăţământ superior performant nu se poate clădi decât pe un învăţământ preuniversitar performant. Fără o bază temeinică în învăţământul preuniversitar, învăţământul terţiar universitar sau nonuniversitar riscă să eşueze calitativ.

Se impune o analiză serioasă în ceea ce priveşte introducerea unui examen de bacalaureat diferenţiat, care să ţină cont de profilul de studiu urmat de elevi în ciclul liceal şi de aptitudinile fiecărui elev în parte.

Din păcate însă sistemul nostru de învăţământ nu are conturat profilul absolventului la sfârşitul fiecărui ciclu şcolar, lucru absolut esenţial pentru a elabora în mod corect politicile educaţionale.

Cum altfel să ştii să croieşti programe şcolare şi planuri-cadru corecte, dacă nu ştii ce vrei să obţii în final?

Domnule prim-ministru,

Vrem să asigurăm un viitor şi un loc potrivit, în România, pentru toţi tinerii. Vrem să nu ne mai plece copiii din ţară. Şi cred că dumneavoastră aveţi pârghiile necesare pentru a iniţia o dezbatere serioasă asupra rezolvării acestor probleme şi să găsiţi soluţiile atât de necesare.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Educaţia este o prioritate naţională, trebuie să constituie un obiectiv pentru noi toţi, şi nu doar un slogan repetat în momente importante.

Este esenţial să mărim semnificativ numărul consilierilor şcolari, ca să oferim elevilor din gimnaziu, încă din primele clase de gimnaziu, orientare profesională de calitate, pentru a-i ajuta să-şi descopere abilităţile naturale şi să ia o decizie raţională în ceea ce priveşte viitorul lor profesional.

Vă îndemn, cu tot respectul, stimaţi membri ai Guvernului, să vă consultaţi între dumneavoastră, dar şi cu agenţii economici, pe tema organizării cât mai adecvate a sistemului de formare profesională în România, pentru a înţelege ce anume se caută pe piaţa muncii şi cum puteţi colabora pentru a asigura forţa de muncă pe care aceştia şi-o doresc.

S-a vorbit mult în ultima perioadă de necesitatea şi oportunitatea dezvoltării învăţământului profesional şi a celui în sistem dual. Aţi amintit şi mă bucură acest lucru. Există nenumărate exemple de bună practică, în ţările europene, pe care România le poate adapta realităţilor noastre şi le poate transforma rapid în modele de succes.

Cu toate acestea, de ani de zile vorbim şi nu facem paşi concreţi. Este timpul să trecem de la declaraţii la fapte concrete, ca să dăm o şansă şi acelor elevi care nu au un nivel ridicat academic, dar ar putea face performanţă în învăţământul profesional.

Nu toţi copiii noştri trebuie să termine un liceu, să dea bac-ul şi să intre la facultate. Nu e o ruşine ca unii, mai slabi din punct de vedere academic, să înveţe o meserie şi să se califice într-un domeniu căutat pe piaţa muncii.

Partidul Naţional Liberal consideră că adevărata protecţie socială pentru tinerii care nu şi-au luat examenul de bacalaureat nu este oferirea unui ajutor de şomaj, încurajând astfel lenea şi dependenţa, ci posibilitatea de a învăţa o meserie, de a dobândi o calificare, pentru a-şi câştiga independenţa cât mai curând în viaţă.

Dar şi mai bine ar fi dacă i-am consiliera şi i-am orienta, astfel încât, după clasa a VIII-a, să-şi aleagă traseul profesional potrivit pentru fiecare. Depinde doar de ei ca, mai apoi, după ce învaţă o meserie, să se pregătească şi să-şi dea, dacă doresc, examenul care atestă finalizarea studiilor liceale.

Trebuie să-i responsabilizăm mai mult pe tineri, ca să înţeleagă că viitorul le stă în mâini, că ei sunt responsabili pentru soarta lor şi că doar prin muncă cinstită şi perseverentă vor putea să-şi facă un rost în această lume.

Pe de altă parte, nicio reformă reală nu se poate face fără bani. Aşa că sper ca la rectificările de buget să reuşiţi să alocaţi bani suplimentari educaţiei, iar înainte să vă încheiaţi mandatul să fundamentaţi un buget semnificativ crescut, pentru că, cu 3% buget pentru educaţie, nu se poate face performanţă. Toate ţările europene şi toate ţările din lume dovedesc acest lucru, ai nevoie de cel puţin 5%, dacă nu chiar dublu, pentru a face performanţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Doamna deputat Bogdănici. Aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună ziua!

Hristos a înviat!

Domnule prim-ministru Cioloş,

Domnule viceprim-ministru,

Domnule ministru,

Dragi colegi,

Nu mai este pentru nimeni o noutate faptul că sistemul educaţional românesc este în colaps, aşa cum este şi sănătatea, cu deosebirea că distrugerea educaţiei nu o putem vedea în direct la televizor, aşa cum vedem moartea sportivilor pe teren.

Fenomenul de distrugere a educaţiei este cronic, lent dar sigur şi ne vizează pe toţi.

Pentru că lucrez de 31 de ani în sănătate şi de peste 25 de ani în educaţie, mă voi referi la educaţia medicală.

Investim în studiile tinerilor care urmează UMF-ul timp de 6 ani şi apoi nu-i folosim. Circa 10%-15% din absolvenţi nu iau examenul de rezidenţiat şi în loc să-i trimitem în zone cu deficit de medici îi lăsăm şi, bineînţeles, pleacă în străinătate.

De altfel, pentru că examenul de rezidenţiat nu valorifică decât cunoştinţele teoretice şi nu ţine cont deloc de abilităţile şi de manualitatea absolvenţilor, aşa cum se întâmplă în toată Europa, studenţii foarte buni aplică, încă din facultate, direct pentru un rezidenţiat afară. Deci România rămâne doar cu banii cheltuiţi pe studii.

O a doua problemă care apare în educaţie este şi atunci când vorbim de medicii rezidenţi.

Am să vă citesc o postare de pe Facebook-ul meu, în timp de sărbătoare: "Doamna doctor, de ce nu aud niciodată să se spună că cei mai mulţi medici pleacă din ţară pentru că aici, după ce termină rezidenţiatul, rămân fără serviciu, pentru că nu se scot posturi? Şi asta în condiţiile în care se vorbeşte mereu despre un personal medical insuficient în spitale. Poate puneţi dumneavoastră punctul pe i".

Eu vă rog pe dumneavoastră, Guvern, să puneţi punctul pe i.

Da, poate nu ştiaţi că sunt medici specialişti care nu-şi găsesc un post. Sunt alţi bani cheltuiţi fără să folosim resursa umană. Ce să mai spun că sunt anumite specialităţi care nu se scot de ani de zile?

Şi pentru că am văzut tragedia din sport, vă rog să verificaţi câţi medici specializaţi pentru medicină sportivă au fost pregătiţi în ultimii ani? Mai sunt şi alte exemple.

Şi vreau să vă mai spun încă un lucru. Am întrebat, de nenumărate ori, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii, cine trebuie să aibă grijă de absolvenţii fără rezidenţiat sau de specialiştii fără post.

Răspunsul a fost că nu este treaba niciunui minister. Cât nu învaţă, nu mai sunt la Ministerul Educaţiei, cât nu mai sunt... cât nu au contract cu Casa, nu ţin de Ministerul Sănătăţii, iar Ministerul Muncii nu e... nu ţine de ei.

Rog Guvernul să aibă grijă de aceşti români cu educaţie superioară.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Márton Árpád-Francisc.

Domnule vicelider, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule prim-ministru,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi ca la această dezbatere să mă refer la învăţământul în limba minorităţilor naţionale, pentru că membrii acestor comunităţi reprezintă mai mult de 10% din România, deci acest tip de învăţământ este la fel de important ca şi celelalte tipuri de învăţământ.

Din specificul acestor forme de învăţământ rezultă multe probleme: unele nerezolvate, unele care necesită din când în când o mai mare aplecare, cum ar fi, de exemplu: numărul mic de elevi care frecventează o astfel de clasă. De aici rezultă şi problema finanţării acestui învăţământ per capita, ceea ce s-a spus aici, această finanţare, care urmează elevul, dacă un număr restrâns de elevi frecventează o astfel de formă de învăţământ, nu este suficientă.

Cealaltă problemă este cea a manualelor în limba minorităţilor naţionale. Costă mai scump. Totuşi, ele trebuie să fie performante; a manualelor specifice pentru limba şi literatura română. Evident, astfel de manuale necesită inclusiv o modalitate de verificare specifică. Toate urmând să fie elaborate de Ministerul Învăţământului, atât programele speciale, cât şi modalităţile de verificare a cunoştinţelor.

Toate acestea însă într-adevăr intră în atribuţiile Ministerului Învăţământului şi fiecare minoritate are specificul său, deci reprezentanţii acestor comunităţi sunt cei care trebuie să semnalizeze problemele cu care se confruntă.

Sunt însă două probleme legate de...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Árpád, îmi cer scuze, vă rog frumos să continuaţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dacă îmi permiteţi, mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci două probleme legate de învăţământul universitar. În Legea în vigoare de 5 ani, printre altele, este o prevedere destul de clară, în art. 135, "Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se organizează în departamente. Cadrele universitare aparţinând liniei de studiu adoptă şi elaborează un regulament de funcţionare propriu care stabileşte procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective, în concordanţă cu carta universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Totodată, art. 363 explicitează care sunt aceste universităţi: Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în limbile română, maghiară şi germană; 2. Universitatea de medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, în limbile română şi maghiară; 3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, în limbile română şi maghiară.

Universitatea Babeş-Bolyai şi Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş s-au conformat acestor prevederi legale, însă 5 ani nu au fost de ajuns pentru UMF Târgu-Mureş.

Cum vedeţi dumneavoastră rezolvarea acestei probleme?

Şi mă bucur că într-adevăr aţi reuşit să adoptaţi normele metodologice de finanţare a învăţământului particular şi confesional preuniversitar.

Însă totodată aceeaşi lege prevede şi posibilitatea de cofinanţare a universităţilor particulare.

Poate ar fi cazul să elaboraţi şi normele de aplicare a acestei prevederi legislative.

Vă mulţumesc.

(În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul vicepreşedinte al comisiei, domnul Zisopol.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru că majoritatea problemelor învăţământului în limbile minorităţilor naţionale sunt probleme ale învăţământului românesc, am să mă refer la acestea.

Consider că sistemul educaţional românesc trebuie să devină motorul dezvoltării României şi ca atare trebuie să avem în vedere, pe de o parte, reforma curriculară, debirocratizarea sistemului de învăţământ, Legea manualelor şcolare, statutul personalului didactic şi exemplele ar putea continua.

În ceea ce mă priveşte, consider că nu putem face toate aceste lucruri dacă învăţământului nu-i vom aloca 6%, cel puţin 6% din PIB, şi cel puţin 1% din PIB să alocăm cercetării. În caz contrar, vom avansa atât de încet în domeniul educaţiei şi cercetării, încât vom rămâne mult mai în urma ţărilor europene cu care ne place să ne comparăm.

Şi pentru că se vorbeşte şi se scrie foarte mult despre sistemul educaţional finlandez şi nu numai, considerându-l ca un exemplu pozitiv, vă rog să-mi permiteţi să vă citesc câteva fraze care vă vor evidenţia importanţa celor susţinute de către mine anterior.

Elevul de 15 ani aşteaptă autobuzul urban care-l va lăsa la poarta şcolii; nu există autobuze şcolare. Biletul este subvenţionat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara; restul îl alege şcoala, în acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Fiecare doi elevi au câte un calculator. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea este gratuită. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte - şi nu întâmplător spun aceste lucruri, pentru că ştiu câte tipuri de proiecte legislative trec prin comisia noastră de specialitate. Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş. Când se lasă seara, elevul şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoală, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie la serviciu. Copiii finlandezi au foarte multe teme pentru acasă - subliniez. Pentru elevi şcoala este ca un serviciu. Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. "Sunt banii cei mai bine folosiţi din impozitele noastre". Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea - atenţie! - 2,5 euro, la restaurantul facultăţii. Elevii au un respect total faţă de profesori. Într-o şcoală din centrul Capitalei, Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Preşedinta Finlandei, licenţiată în drept şi profesoară, spunea: "Când îi cert pe studenţii mei - şi vă mărturisesc că am încercat şi eu acelaşi lucru la mine la universitate - le spun că irosesc banii contribuabililor". Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, pentru simplul motiv - şi vă rog să fiţi atenţi - că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată. Orele sunt scurte, de 45 de minute. Elevul încă nu s-a hotărât ce vrea să facă în viaţă - chimie, medicină etc. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească îmi răspunde: "Da".

Dar există un secret. În jurul anului 1600, s-a legiferat că cine nu ştie să scrie şi să citească nu are voie să facă copii - o chestie foarte interesantă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Permiteţi-mi să-l întreb pe domnul prim-ministru: consideraţi că sub auspiciile Proiectului naţional "România educată" vom reuşi să rezolvăm cel puţin o parte dintre toate aceste probleme?

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului ALDE, domnul deputat Ştefan-Alexandru Băişanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi 5 minute.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să încep spunându-vă că mă simt oarecum supărat, pentru că fiind Ora prim-ministrului, îl văd nevoit pe prim-ministru să stea în spatele meu, în mod normal ar fi trebuit să mă adresez lui. Poziţia e una care nu ne avantajează nici pe mine, nici pe dumneavoastră, domnule prim-ministru.

Ascultându-vă, totuşi, vreau să vă spun, domnule prim-ministru, că am avut senzaţia că sunt la Paris, şi nu sunt în România, că vorbim despre învăţământul franţuzesc, şi nu românesc.

Ascultându-vă, am observat că bunele intenţii sunt la mare rang, sunt acolo, sunt pe masa dumneavoastră.

Vorbeaţi la un moment dat de nevoia recâştigării încrederii cetăţenilor români vizavi de sistemul de învăţământ şi de sănătate.

În opinia mea, recâştigarea încrederii cetăţenilor nu trebuie să fie un act în sine; acest lucru se dobândeşte în urma unor acţiuni clare, care pot depăşi momente grele ale evoluţiei unui sistem.

De aceea, vă spun, domnule prim-ministru, că dacă în 2015 am avut un buget de 3,9, iar astăzi avem un buget de 3,54 plus stopajul, acel 10%, de frica fenomenului de a nu angaja foarte multe şi de a nu primi suficienţi bani la bugetul de stat, iată că ajungem undeva la 3,2%, ceea ce înseamnă, în fapt, jumătate din ceea ce şi-au propus toate partidele prin acel pact semnat cu foarte multă vreme în urmă.

Ştiu, mi-aş fi dorit din tot sufletul să vorbesc astăzi cu Alexandru Ioan Cuza, dar ştiu şi sunt conştient că vorbesc cu Dacian Julien Cioloş.

Vă fac o propunere, totuşi, coborâţi puţin în adâncul sistemului de învăţământ, mergeţi, vă rog din tot sufletul, la clasa a V-a, de exemplu, şi o să vedeţi cam ce curriculă stufoasă, obositoare uzează capacităţile unui copil de 10, 11 ani. Am să vă spun că un copil de clasa a V-a, de exemplu, domnule prim-ministru, învaţă la şcoală care trebuie să fie autorizaţiile pe care le are de obţinut o persoană care trebuie să-şi construiască o casă şi veţi vedea acolo vreo 11 instituţii ale statului care trebuie să ofere astfel de autorizaţii şi pe care copilul trebuie să le înveţe mot ŕ mot.

Am dat acest exemplu pentru a vă face să înţelegeţi că sistemul de învăţământ românesc nu este unul formativ, ci unul care obligă tânărul, care obligă copilul să înveţe fără noimă o mulţime de informaţii pe care în maximum 3-4 zile le şi uită. Totodată, aşa cum am exemplificat, am oferi şi copiilor noştri obiecte care nu au nicio legătură cu buna lor dezvoltare de-a lungul timpului.

Important pentru mine este şi faptul că foarte mulţi dintre copiii noştri învaţă după-amiază, au orele după-amiază. Ce înseamnă să ai un copil care vine la orele 20,00 seara acasă, obosit şi pleacă a doua zi, în jurul orei 12,00, 13,00 la şcoală, exact în momentul în care organismul uman intră în zona cererii de alimentare şi de odihnă.

Toate lucrurile acestea mă fac pe mine să înţeleg de ce avem, până la urmă, de-a lungul a 12 ani, la final de evoluţie preuniversitară 7.500 de elevi care nu trec bacalaureatul şi foarte mulţi care se află în situaţia de a-l fi trecut cu note de 5 şi 6.

Nu avem şcoli de meserii, nu avem decizii hotărâtoare vizavi de colegiile de învăţământ terţiar nonuniversitar, nu reuşim să finanţăm suficient învăţământul de toate categoriile, universităţile se zbat între a fi private şi de stat, de fapt e un amalgam, sunt şi de stat, şi private, statul se face că plăteşte, dar cu certitudine părintele şi studentul plăteşte cu siguranţă.

Vă rog, domnule prim-ministru, să aveţi voinţa de a coborî în sălile de clasă, să vorbiţi cu profesorii, cu elevii şi să vă lămuriţi, o dată pentru totdeauna, ce ar trebui să facă cu adevărat un tehnocrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Şi ultimul vorbitor, din partea deputaţilor neafiliaţi, domnul deputat Sturzu Mihai. Aveţi două minute.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând vreau să apreciez faptul că prim-ministrul Cioloş a subliniat importanţa învăţământului dual în România. La noi acasă, la Braşov, sunt foarte multe locuri de muncă, în jurul Braşovului, de care tinerii au nevoie şi pentru care tinerii au nevoie să fie bine pregătiţi.

Prin urmare, aş aprecia, domnule prim-ministru Cioloş, dacă în această privinţă, în afară de cuvinte şi proiecte, am avea şi câteva soluţii concrete în cel mai scurt timp.

În al doilea rând, un subiect foarte important pe care vreau să-l aduc în atenţia dumneavoastră astăzi este educaţia pentru sănătate în şcoli şi cum această oră de educaţie pentru sănătate poate fi introdusă în trunchiul comun, alături de alte materii precum religia.

Am primit scrisori, am primit mesaje de la organizaţiile de elevi care, pe bună dreptate, spun un lucru foarte important, şi anume faptul că la vârsta lor, de 13, 14, 17, 18 ani au foarte mare nevoie de spiritualitate, este adevărat, au foarte mare nevoie şi părinţii, şi bunicii îi duc la biserică, dar poate mai multă nevoie au să fie corect informaţi în ceea ce priveşte viaţa lor şi sănătatea lor, să nu fim ruşinaţi să vorbim chiar de educaţia sexuală în şcoli, în cadrul acestor ore de educaţie pentru sănătate.

Şi, în fine, al treilea subiect pe care vreau să vi-l aduc astăzi în atenţie, având în vedere că noi, deputaţii independenţi, avem dreptul la un singur punct de vedere, o singură intervenţie de două minute, este un mesaj din partea colegului meu, Remus Cernea, care vă întreabă punctual şi am dori şi am aprecia răspunsurile dumneavoastră astăzi la aceste întrebări, dacă există un plan de introducere a unei ore de etică în curricula şcolară - este o întrebare şi pentru domnul ministru Curaj, dar aşteptăm răspunsul de la prim-ministrul Cioloş.

Vă mulţumesc foarte mult.

O zi frumoasă tuturor!

Domnul Florin Iordache:

Vă rog, domnule prim-ministru Dacian Cioloş. Au fost terminate intervenţiile.

Domnule prim-ministru, vă rog să răspundeţi.

Domnul Dacian Julien Cioloş:

Mulţumesc pentru această dezbatere.

Voi încerca să trec în revistă succint întrebările pe care le-aţi pus sau temele pe care le-aţi ridicat şi să subliniez de la început, să mai spun încă o dată că nu este intenţia noastră să venim cu ordonanţe de urgenţă neapărat prin care să schimbăm în profunzime Legea educaţiei. Considerăm că în mandatul scurt pe care îl avem la dispoziţie, aşa cum am spus şi în introducere, esenţial este să contribuim la implementarea unor decizii legislative care se află în lege, dar care, de când legea a fost adoptată, până acum n-au fost implementate şi de care sistemul de educaţie are nevoie. Şi am menţionat în intervenţia mea mai multe astfel de lucruri pe care le-am făcut şi care sunt în lucru şi pe care urmează să le facem.

Apropo de buget. Aţi vorbit de cei 10% care sunt blocaţi de Ministerul de Finanţe Publice, din ansamblul bugetului, nu doar din bugetul educaţiei.

Vreau să vă spun că aceia nu sunt bani pierduţi de care sănătatea nu va beneficia, ci doar pe prima parte a anului, până la rectificare şi până când vedem cum evoluează gradul de colectare pentru că, vă reamintesc, anul acesta implementăm pentru prima dată noul Cod fiscal, care vine cu anumite facilităţi fiscale şi care ar putea să aibă un impact şi asupra bugetului. Şi atunci, pentru a putea controla deficitul bugetar, am prevăzut această regulă de 10% tampon, dar care bani vor fi deblocaţi pentru educaţie, ca şi pentru celelalte domenii şi oricum am precizat deja că educaţia şi sănătatea sunt priorităţi pentru noi, în acest an, şi dacă în funcţie de modul cum se cheltuiesc banii la un domeniu sau altul, la rectificare va fi nevoie, e clar că educaţia şi sănătatea vor fi printre priorităţile de realocare. Deci eu nu-mi pun problema de a tăia şi mai mult din ceea ce a fost deja decis de către dumneavoastră în Legea bugetului, aprobată pentru 2016.

Legat de oferta educaţională şi de corelarea cu nevoile pieţei.

Dincolo de ceea ce fac universităţile şi de modul în care provocăm mediul universitar să-şi folosească inclusiv autonomia universitară pentru o mai bună adaptare a ceea ce formează la nevoile pieţei, ceea ce v-am spus că intenţionăm să facem şi aici nu-i vorba doar de promisiuni sau de vorbe, am declanşat deja acest proces, această strategie pentru educaţie şi formare profesională şi duală, ea există deja, e adoptată de Guvern. În urma acestei strategii urmează să venim cu un plan concret de măsuri şi cu legislaţie apoi, în aşa fel încât - şi acesta este un angajament al Guvernului - până în toamna acestui an să avem cadrul normativ şi instituţional pregătit, în aşa fel încât din toamna acestui an să avem primele structuri, instituţii de formare profesională, formare duală, funcţionale sau care să poată să fie funcţionale.

Pot să vă spun că aici aşteptările sunt foarte mari şi din partea sectorului economic care aşteaptă de mulţi ani de zile acest cadru normativ, ne-am angajat să-l oferim, şi acest cadru normativ va contribui şi la o mai bună adaptare a ofertei educaţionale la nevoile pieţei, pentru că va fi o legătură directă şi nemijlocită între sectorul economic, între sectorul productiv şi sistemul educaţional.

Pe de altă parte, sigur, e vorba şi de adaptarea ofertei educaţionale la nevoile pieţei, dar e vorba şi de orientarea profesională a tinerilor absolvenţi, din timp, spre domeniile unde ei au cea mai mare şansă de reuşită. Şi aici, v-am spus, prin modul în care vrem să abordăm această orientare vocaţională a elevilor, încă din clasa a VII-a şi a VIII-a, cu aceste instrumente intenţionăm să contribuim la această mai bună legătură dintre ce se face în sistemul educaţional şi ce se întâmplă pe piaţa muncii, în aşa fel încât să avem un procent de reuşită de integrare în câmpul muncii cât mai ridicat.

Legat de specializările pe facultăţi, hotărârea de Guvern este finalizată, din câte am înţeles, ea urmează să fie supusă dezbaterii publice şi apoi adoptată, deci vom avea şi această decizie privind specializările pe facultăţi foarte repede.

Legat de sistemul de finanţare pe elevi şi de o mai bună adaptare a finanţării la nevoi, vă spuneam că suntem în curs de a activa ceea ce prevede încă o dată Legea educaţiei de mai mulţi ani de zile şi până în acest an n-a fost activat şi creat acest Consiliu naţional de finanţare a învăţământului preuniversitar, care ar trebui să aibă tocmai acest rol, de a face studii, de a elabora indicatori prin care să putem orienta sursele financiare mai bine spre nevoile educaţionale şi aceste surse financiare să nu fie orientate în mod subiectiv, cum se întâmpla de multe ori până acum.

Strategia pentru infrastructura educaţională, care este aşteptată de doi ani de zile pentru a putea utiliza fonduri europene din programul operaţional regional este acum, în sfârşit, în curs de finalizare, lucrăm la ea şi o vom finaliza şi o vom avea în sfârşit în cursul acestui an.

Legat de educaţie şi sănătate vreau să vă spun că lucrăm la schimbarea sistemului de rezidenţiat, după discuţii pe care le-am avut cu conducerile universităţilor de medicină şi farmacie din ţară, ne gândim şi la un sistem de rezidenţiat mai bine adaptat, cum aţi spus şi dumneavoastră, la realităţile din ţară, la realităţile locale, şi lucrăm la ideea unei descentralizări a organizării rezidenţiatului în mai multe centre din ţară, în aşa fel încât medicii rezidenţi să poată să fie distribuiţi şi la spitalele locale şi ne gândim chiar să punem în practică ideea şi sugestia care vine din partea unor universităţi de medicină de a organiza chiar stagii de până la 6 luni ale medicilor rezidenţi în anumite spitale locale.

Legat de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş şi de ceea ce aţi precizat legat de învăţământul în limbile minorităţilor, aici există legea, într-adevăr, dar pe de altă parte Guvernul, ministerul, nu poate să intervină în autonomia universitară dincolo de ceea ce legea prevede.

În concluzie, vreau să vă spun că nu am vorbit doar de bune intenţii în ceea ce am spus astăzi, ci am vorbit de măsuri concrete care au fost deja luate şi altele pe care le avem în pregătire şi tot ceea ce v-am spus aici sunt angajamente pe care Guvernul şi le asumă, ca până la sfârşitul mandatului acestui Guvern sau până la sfârşitul acestui an să le finalizăm. Ele sunt lucruri care pot fi făcute, sunt lucruri care sunt aşteptate de sistemul educaţional, care în cursul anilor trecuţi de la adoptarea Legii educaţiei nu au fost implementate şi pe care ne-am luat angajamentul să le facem, să le implementăm.

Am mai vorbit şi de curriculă, de nevoia unei mai bune adaptări a curriculei la profilul absolventului pe care îl aşteptăm, la o mai bună adaptare a acesteia la ceea ce elevul, la ceea ce tânărul, copilul, poate să facă. Aici credem şi vrem să venim cu propuneri şi în această direcţie. E nevoie nu doar de o mai bună elaborare a curriculei, dar cred că trebuie să investim şi într-o altă abordare pedagogică, pentru că nu-i suficient să avem pe hârtie un mai bun program educaţional, o mai bună curriculă, ci trebuie să avem şi profesori care să fie bine formaţi şi să aibă instrumentele pedagogice necesare pentru a aplica aceste metode noi. Şi aici cred că mai sunt paşi de făcut, într-o mai bună profesionalizare a formării pedagogice, poate chiar un master pedagogic la care să ne gândim, pentru o mai bună rigoare în formarea celor care urmează să lucreze cu copiii.

Vă mulţumesc încă o dată pentru oportunitatea pe care mi-aţi oferit-o, de a vorbi de educaţie, şi vreau să vă asigur că ceea ce am spus aici şi angajamentele pe care ni le-am luat le vom duce la bun sfârşit.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Dezbaterile politice au fost încheiate.

În continuare, stimaţi colegi, urmează sesiunea consacrată răspunsurilor la întrebări şi prezentarea interpelărilor.

Mulţumesc.

La revedere!