Dezbateri parlamentare

Domnul Boris Volosatîi:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem în zi de doliu naţional. Cu exact 81 de ani în urmă, la 28 iunie 1940, 11 judeţe ale ţării noastre - Bălţi, Cahul, Cernăuţi, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpuşna, Orhei, Soroca, Storojeneţ şi Tighina, precum şi părţi însemnate din alte două judeţe, Dorohoi şi Rădăuţi, însemnând un total de 50.762 km² şi aproximativ 4 milioane de cetăţeni ai României - au ajuns sub ocupaţia URSS. Şi, dacă nu ar fi fost vigilenţi unii comandanţi de oşti, am fi pierdut nu numai Herţa, dar şi alte teritorii.

Raptul teritorial din 28 iunie 1940 venea ca urmare a ultimatumurilor sovietice din 26 şi 27 iunie 1940, care puneau în practică prevederile Protocolului adiţional secret al odiosului Pact semnat de Berlin şi Moscova, cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov.

Aceasta a fost cea mai mare tragedie din istoria României moderne. Astăzi suntem singura naţiune din Europa şi din lume care încă mai trăieşte după regulile stabilite de acest pact.

Consecinţele ocupaţiei sovietice a Basarabiei şi nordului Bucovinei au însemnat peste 200.000 de români refugiaţi în interiorul ţării; peste 100.000 de români etnici germani strămutaţi în Germania, printr-o altă decizie şi înţelegere dintre Hitler şi Stalin; peste 200.000 de români deportaţi în Siberia şi Asia, de unde mulţi nu au mai revenit; peste 200.000 de români înrolaţi cu forţa în Armata Roşie, ucişi, căzuţi în al Doilea Război Mondial; peste 200.000 de români ucişi prin foamete organizată.

Istoricii au estimat aproximativ 800.000 de români, din judeţele cedate din estul şi nordul ţării, care şi-au pierdut viaţa doar în primul an de ocupaţie. Acesta a fost preţul foarte scump plătit de poporul nostru.

Amintindu-ne de trecutul tragic, suntem cu gândul la viitor. Milioane de români din teritoriile româneşti anexate de Imperiul Sovietic au nevoie de sprijinul nostru. Reunirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să devină următorul nostru proiect de ţară. Formaţiunea politică pe care o reprezint, Alianţa pentru Unirea Românilor, şi-a asumat acest proiect naţional care răspunde aşteptărilor legitime ale tuturor românilor. Simpla mea prezenţă aici, în Legislativul de la Bucureşti, şi a altor 5 deputaţi şi senatori români originari din Basarabia este o dovadă a ataşamentului practic faţă de ideea de unitate naţională şi o încurajare pentru milioane de români abandonaţi dincolo de Prut.

Exprim convingerea că, indiferent de apartenenţa noastră partinică, vom fi capabili să ne conjugăm eforturile pentru a acţiona în consens, în serviciul ideii nobile de reîntregire naţională în noul context istoric şi internaţional.

Pentru aceasta trebuie să ne fixăm bine priorităţile legislative şi politice. Primul lucru pe care îl putem face aici, în Parlamentul de la Bucureşti, este să completăm sau să schimbăm legislaţia cu privire la cetăţenie, astfel încât să ne putem recupera cetăţenii. Cetăţeni care şi-au pierdut cetăţenia nu din voia lor. Nu avem niciun document semnat de statul român care ar recunoaşte pierderea acelei cetăţenii din 1940. Oamenii sunt mai importanţi decât teritoriile. Iar teritoriile capătă valoare doar prin oamenii care le populează.

Ca român din Basarabia, vă spun din tot sufletul şi din tot cugetul meu - Unirea este cel mai scump ideal! Basarabia e România! Unirea face puterea, şi fraţii vor fi împreună!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

O voce din sală:

Ura! Ura!

Voci din sală:

Bravo! (Aplauze.)

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.

Mai sunt intervenţii.

Mai avem o intervenţie. Din partea Grupului PNL, domnul deputat Daniel Gheorghe.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc frumos.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Acum 81 de ani, Basarabia şi nordul Bucovinei au fost răpite din trupul ţării. În acea clipă, marele istoric Nicolae Iorga a rostit nişte cuvinte profetice, chiar în Consiliul de Coroană, în care conducerea României de atunci a achiesat atât de ruşinos şi tragic la cedarea Basarabiei - "Blestem, blestem pe noi dacă nu ne batem!".

Iar blestemul a venit. Din 1940 până în 1989, România a cunoscut dictaturi, represiune, crimă şi teroare.

Şi spun aceste lucruri deoarece Basarabia rămâne nu doar o lacrimă în sufletul neamului românesc, ci şi o rană. O rană pentru fiecare dintre noi care simţim şi trăim româneşte.

Cunosc tragedia basarabeană şi o să o spun pentru întâia oară în acest Parlament, nu atât din cărţile de istorie, cât din familie. Străbunicul meu, care se numea Dumitru şi se născuse în Otopeni, lângă Bucureşti, aici, la sfârşitul secolului al XIX-lea, ofiţer în Armata Regală Română, contribuind la activitatea care a urmat Unirii cu Basarabia, în 1918, şi-a întemeiat o familie dincolo de Prut, la Călăraşi. Străbunica mea, Evdochia, provenea dintr-o familie de seamă din Călăraşi, cu rădăcini foarte vechi în rândul răzeşilor din Călăraşi (Ialoveni).

Bunicul meu poartă numele de Alexandru. De la marele erou şi mărturisitor creştin al Basarabiei, Alexandru Baltagă.

La 1940, în aceste zile, alături de alte sute de mii de români, familia mea a fugit dincoace de Prut, cu ultimul tren. Era cât pe ce să fie executaţi de forţele sovietice, de ocupantul criminal stalinist. Au fugit, lăsând în urmă casă, proprietăţi, pământ, tot ceea ce aveau, dar şi-au salvat viaţa, dincoace, în România. Iar acest lucru este pentru mine, ca şi pentru foarte mulţi alţi români, indiferent dacă au cunoscut, din familie, din istorie, ori din alte surse, tragedia basarabeană, este o chestiune de căpătâi.

Atunci când ocupantul sovietic a venit, a venit să radă, să distrugă, să epureze elementul românesc. Familia mea avea două vini - erau români şi aveau origine nesănătoasă, din perspectiva marxism-leninismului sovietic. Şi ca ei au fost mulţi.

Şi iată că, în ciuda tuturor tentativelor, mesajul acelor oameni, care au luptat, care s-au jertfit şi care n-au uitat să fie români, este şi astăzi prezent, aici, în Parlament, şi în întreaga societate românească, în plină democraţie.

Tragedia basarabeană a însemnat sute de mii de români deportaţi, sute de mii de români refugiaţi, peste 100.000 de români asasinaţi prin lagărele de muncă din Siberia ori ucişi în stil NKVD, cu glonţ în cap. Printre toţi aceştia sunt eroii acestui popor şi acestei naţiuni, şi noi trebuie să nu-i uităm niciodată. Să nu uităm această clipă. Să nu uităm ce a însemnat regimul bolşevic, regimul marxist-leninist din Rusia sovietică. Un regim criminal, un regim care a distrus vieţi, un regim care a călcat în picioare tot - biserică, conştiinţă naţională, proprietate, libertate, identitate.

De aceea, cred că este fundamental ca pentru noi toţi, indiferent care este partidul de care aparţinem şi indiferent de unde suntem noi şi dacă suntem de stânga, de dreapta, ori de orice altă orientare, în acest Parlament al României, să înţelegem ce înseamnă acest ideal al revenirii Basarabiei la patria mamă.

Şi să nu uităm un aspect - toate aceste împliniri istorice se fac în unitate şi se fac în deplină recunoaştere a ceea ce înseamnă conştiinţa acestui popor şi obiectivele sale perene.

Şi vă dau un foarte scurt exemplu.

La 1918, Unirea de la 27 martie, cu Basarabia, s-a făcut sub un Guvern conservator. La 1 Decembrie 1918, Regatul României avea un Guvern liberal, condus de Ion I.C. Brătianu, după guvernarea conservatoare a lui Marghiloman şi după scurtul Guvern al generalului Coandă, iar în Transilvania partidele româneşti - Partidul Naţional Român, dar şi Partidul Social Democrat, deci stânga şi dreapta - şi-au dat mâna să facă Unirea.

Cred că este esenţial să stabilim, ca principal obiectiv naţional al României, reunirea, prin revenirea pe calea democratică, pe calea firească, pe aceeaşi cale prin care s-a reunit Germania în 1990, revenirea Republicii Moldova, a Basarabiei dintre Prut şi Nistru, în fruntariile României. Este datoria noastră, ca generaţie politică, să ne asumăm acest deziderat.

Şi, la fel cum în 1995 a fost o mare înţelegere politică, foarte înţeleaptă, privind integrarea europeană şi integrarea euroatlantică - NATO şi Uniunea Europeană - la Snagov, cred că avem nevoie de un nou pact de la Snagov pe ceea ce priveşte reunificarea şi revenirea Basarabiei acasă, în România.

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

O să vă rog să concluzionaţi, domnule deputat.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Şi vă spun... vă spun acest lucru - imediat voi concluziona - deoarece Basarabia, Republica Moldova de astăzi, poate avea viitor doar în hotarele României şi poate avea viitor doar în Europa şi împreună cu România.

Viitorul Republicii Moldova este împreună cu România, este în Uniunea Europeană. Acest lucru este esenţial şi fundamental şi trebuie să nu-l uităm niciodată.

De asemenea, alţi fraţi ai noştri, din nordul Bucovinei, din Herţa, din nordul Basarabiei şi din sudul Basarabiei, din Buceag, astăzi se găsesc în teritoriul Ucrainei. Este datoria noastră să le apărăm şi să le păstrăm identitatea naţională. Este datoria noastră de români.

Să nu uităm să luptăm pentru mize mari, să nu ne mai rătăcim în mize mici, să nu ne mai predăm tuturor temelor mărunte şi derizorii!

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Aşadar, fraţilor, să luptăm pentru unire!

Unirea face puterea!

Basarabia este parte din România!

O singură Românie unită în Europa!

Vă mulţumesc! (Aplauze.)

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Vă mulţumesc şi eu. (Vociferări.)

(Domnul deputat Mircia Chelaru solicită să ia cuvântul.)

Pentru aceste alocuţiuni, avem o intervenţie/grup parlamentar.

Ca atare, domnule deputat Chelaru, vă rog să aveţi înţelegere, că nu putem să continuăm alocuţiunile, avem o ordine de zi destul de stufoasă prin care trebuie să trecem.

Domnul Mircia Chelaru (din sală):

Un minut, doamnă preşedinte!

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Cu toată înţelegerea, evident, e dreptul dumneavoastră să folosiţi tribuna Parlamentului, avem şi sesiunea de declaraţii politice. (Vociferări.)

Domnul Mircia Chelaru (din sală):

Doamna mea, aceea a fost alocuţiunea, nu e intervenţie. Alocuţiunea e pentru toată lumea.

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Domnule deputat, avem o declaraţie/grup parlamentar, o alocuţiune/grup parlamentar.

Ca atare, aşa cum vă spuneam, am nevoie de înţelegerea dumneavoastră.

Intrăm în ordinea de zi.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative. (Vociferări.)

Domnule deputat Titi Stoica, aveţi o intervenţie pe procedură?

Domnul Ciprian-Titi Stoica (din sală):

Dar colegii de la PSD au spus că cedează timpul domnului Chelaru.

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Nu există procedură pentru cedarea timpului pe alocuţiuni.

Avem o alocuţiune/grup parlamentar. (Vociferări.)

O voce de la PSD:

Lăsaţi-l să vorbească!

Hoţilor!