Dezbateri parlamentare

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

La primul punct al ordinii de zi de astăzi este înscris Proiectul Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia Zilei Internaţionale a Nonviolenţei.

Doamnelor şi domnilor,

În continuare, urmează să fie prezentat un scurt material video.

Vă informez că este vorba de un material cu puternic conţinut emoţional.

Vă rog.

(Se prezintă materialul video.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Proiectul Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia Zilei Internaţionale a Nonviolenţei a fost afişat pe paginile de Internet ale celor două Camere.

Pentru prezentare, dau cuvântul doamnei deputat Gorghiu Alina-Ştefania, preşedinta Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul legislaţiei privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea violenţei domestice - "România fără violenţă domestică".

Vă rog, doamnă preşedinte.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Parlamentul României, întrunit astăzi, 30 septembrie 2025, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, având în vedere amploarea fenomenului violenţei domestice şi impactul grav asupra femeilor, copiilor şi societăţii, constatând necesitatea unei voinţe politice ferme şi a unei mobilizări instituţionale şi sociale pentru a combate toate formele de violenţă, adoptă prezenta Declaraţie:

Parlamentul României condamnă cu fermitate toate formele de violenţă domestică - fizică, psihologică, economică sau sexuală - şi reafirmă că acestea reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului.

Parlamentul îşi exprimă solidaritatea cu victimele violenţei domestice, în special cu femeile şi copiii, şi susţine nevoia de protecţie imediată şi eficientă pentru acestea.

Parlamentul face apel la Guvern şi la autorităţile publice să intensifice măsurile de prevenire, intervenţie şi sancţionare a actelor de violenţă domestică, inclusiv prin alocarea resurselor necesare pentru adăposturi, servicii sociale, psihologice şi juridice.

Totodată, Parlamentul sprijină dezvoltarea programelor educaţionale şi de conştientizare în şcoli, comunităţi şi mass-media, menite să transmită mesajul clar că violenţa nu este acceptabilă şi că respectul şi egalitatea sunt valori fundamentale ale societăţii noastre.

Parlamentul României îşi reafirmă angajamentul de a adopta legislaţie şi politici publice menite să prevină şi să combată violenţa domestică, să protejeze victimele şi să tragă la răspundere agresorii.

Parlamentul solicită instituţiilor competente - Preşedintelui României, Guvernului, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei, Poliţiei Române, Ministerului Public şi instanţelor judecătoreşti - să asigure aplicarea fermă şi consecventă a legislaţiei privind combaterea violenţei domestice, protejarea victimelor şi sancţionarea agresorilor.

Parlamentul sprijină funcţionarea eficientă şi promovarea numărului unic naţional de urgenţă 0800.500.333, destinat victimelor violenţei domestice.

De asemenea, Parlamentul recunoaşte rolul esenţial al organizaţiilor neguvernamentale în prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi îşi exprimă susţinerea deplină pentru activitatea acestora, încurajând dezvoltarea parteneriatelor dintre instituţiile statului şi societatea civilă, pe baza dialogului şi colaborării, pentru a asigura sprijin real şi eficient victimelor.

Parlamentul îşi asumă, totodată, angajamentul de a identifica împreună cu experţii şi organizaţiile neguvernamentale cele mai bune soluţii pentru ca fenomenul femicidului să fie înţeles, monitorizat şi combătut eficient, astfel încât numărul femeilor ucise pentru simplul fapt că sunt femei să scadă semnificativ.

Prin prezenta Declaraţie, Parlamentul României lansează mesajul naţional "România fără violenţă domestică" şi invită societatea civilă, mediul academic, organizaţiile profesionale şi cetăţenii să se alăture acestui demers pentru o ţară în care fiecare persoană este protejată, este respectată şi este liberă de frică.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Urmează să ne pronunţăm prin vot asupra textului acestei declaraţii.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Supun votului dumneavoastră Declaraţia Parlamentului României.

Să înceapă votul!

Cu 320 de voturi pentru, 5 abţineri, 3 - "nu votez", Declaraţia a fost adoptată.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Invit la tribună pe domnul senator Mircea Abrudean, preşedintele Senatului României.

Domnul Mircea Abrudean:

(Coboară la tribună.)

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule viceprim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Excelenţele Voastre,

Distinşi invitaţi,

Vorbim astăzi, aici, împreună, cu responsabilitate şi cu un profund angajament politic, despre o Românie fără violenţă domestică.

Adoptarea Declaraţiei "România fără violenţă domestică" în şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor este un semn că liderii politici, de la putere şi din opoziţie, au înţeles că într-o Românie europeană, democratică şi solidară, violenţa domestică nu mai poate fi ignorată, ascunsă sau minimalizată.

Astăzi, în Parlamentul României, marcăm împreună şi Ziua Internaţională a Nonviolenţei şi este un demers lăudabil.

Aici, din această sală, în această clădire, ca senatori şi deputaţi, mandate obţinute prin votul de încredere al cetăţenilor acestei ţări, avem obligaţia legală şi morală de a fi vocea lor, vocea tuturor victimelor, mai ales atunci când nu pot sau nu au curajul de a vorbi, din frică, din constrângere.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia "România fără violenţă domestică" nu trebuie să fie un simplu document politic de intenţie. Ea este şi trebuie să fie un angajament naţional. Este o asumare a înţelegerii, odată pentru totdeauna, că violenţa domestică este un fenomen care a luat o amploare nepermisă în ultimii ani şi e nevoie deja de o abordare care trebuie să meargă dincolo de partidele politice, de guverne şi de cicluri electorale.

Astăzi, prin această declaraţie, ne angajăm să continuăm cu mai multă determinare şi să intensificăm demersurile legislative, astfel încât să construim mecanisme mai eficiente şi mai rapide de sprijin pentru fiecare victimă a violenţei domestice.

Totodată, această declaraţie trebuie privită ca o datorie pe care noi toţi cei prezenţi astăzi ne-o asumăm în faţa tuturor victimelor violenţei domestice şi în faţa tuturor copiilor care au asistat la asemenea drame şi care au trăit sau continuă să trăiască în teamă.

Avem responsabilitatea de a construi împreună o Românie sigură pentru toţi cetăţenii. O Românie în care respectul faţă de viaţă devine fundaţia pe care ne construim viitorul.

Ca preşedinte al Senatului, vă asigur că lupta împotriva violenţei domestice nu va rămâne doar o prioritate declarativă.

Avem nevoie de o legislaţie actualizată, de sprijin pentru victime, de fermitate împotriva agresorilor. Îmi doresc ca aceste eforturi să continue printr-o colaborare integrată, coordonată şi reală între Parlament, Guvern, administraţia publică, societatea civilă şi comunităţile locale.

Comisia specială comună "România fără violenţă domestică", înfiinţată recent, are o misiune extrem de importantă: aceea de a asculta victimele, ONG-urile şi experţii, dar şi de a transforma mărturiile lor şi bunele practici în soluţii legislative şi în politici publice eficiente. Doresc să felicit membrii comisiei pentru iniţiativă şi pentru organizarea acestei şedinţe comune.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Violenţa domestică este unul dintre acele subiecte care ne obligă să răspundem cu toată fermitatea instituţională. Nu ne mai putem permite să rămânem indiferenţi. Nu mai avem voie să reacţionăm târziu, după ce răul a fost deja produs.

Realitatea este dură. Una din două femei din România a fost o victimă a violenţei domestice. Suntem printre primele state din Uniunea Europeană la incidenţa violenţei împotriva femeilor, conform Eurostat. Şi sub 10% dintre victime reuşesc să ajungă la servicii de sprijin.

Peste 50% dintre tinerele femei din România se tem că ar putea deveni victime ale violenţei fizice, sexuale sau domestice.

Aceste date nu sunt doar statistici. Sunt persoane. Sunt destine care astăzi ne privesc cu atenţie şi ne cer ajutorul. Ceea ce ne arată într-un mod limpede că este urgent să avem coerenţă legislativă şi acţiune publică fermă. Avem nevoie de voinţă politică, de politici publice sustenabile, de educaţie şi de intervenţie timpurie.

Dragi colegi,

Răspunsul pe care astăzi îl dăm este unul clar. România nu mai tolerează violenţa domestică.

Aceasta este misiunea şi angajamentul nostru solemn.

Este datoria noastră, împreună, cu determinare, să construim o Românie sigură, în care fiecare dintre noi să trăiască liber şi fără teamă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În continuare, are cuvântul domnul Sorin Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

(Coboară la tribună.)

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule vicepremier,

Excelenţele Voastre,

Distinşi invitaţi din corpul diplomatic şi din partea ONG-urilor,

Stimate colege şi stimaţi colegi parlamentari,

Declaraţia asumată astăzi este semnalul clar, dat de la cel mai înalt nivel, că România spune STOP violenţei domestice.

Este un semnal izvorât dintr-o voinţă colectivă faţă de cei care au plâns neînţeleşi sau neauziţi. Cei care au căzut victime ale urâţeniei sufleteşti a firii umane şi care au nevoie să îşi recapete respectul, să îşi recapete demnitatea.

Este un semnal prin care noi vrem să catalizăm frica şi să o transformăm în protecţie, să metamorfozăm tăcerea în sprijin şi vulnerabilitatea în putere atât pentru femeile, copiii, cât şi pentru familiile din întreaga ţară.

Astăzi, Parlamentul României condamnă cu fermitate toate formele de violenţă domestică şi reafirmă faptul că acestea reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului.

Astăzi, Parlamentul României cheamă alături întreaga societate, în lupta împotriva acestui flagel. Astăzi, chemăm alături, în această luptă, fiecare român care crede că respectul şi demnitatea încep de la familie.

Doamnelor şi domnilor,

Această declaraţie nu este doar o solemnitate politică, ci un angajament luat în faţa românilor care ne-au ales să-i reprezentăm.

Prin această declaraţie, ne angajăm să transformăm promisiunile în acţiuni şi să aducem empatia, armonia şi calmul în locul nepăsării şi a violenţei.

Este un angajament extrem de serios. Este un angajament pentru care toate instituţiile statului - Guvern, ministere, autorităţi - trebuie să acţioneze coordonat.

Este esenţial ca legislaţia în domeniu să conţină norme clare, dar ea trebuie însoţită de un sistem funcţional. Un sistem în care instituţiile competente trebuie să arate coerenţă şi răspunsuri prompte în faţa oricărui act de violenţă.

Un sistem care funcţionează fără sincope, cu modalităţi rapide de intervenţie, care să asigure protecţie şi acces imediat la ajutor, cu finanţări suficiente pentru prevenţie, servicii de suport acordate victimelor, dar şi de reintegrare a acestora.

Pentru asta, nu vă ascund, este necesară şi întărirea încrederii în justiţie. Protejarea victimelor şi tragerea la răspundere a agresorilor nu mai pot fi subminate de birocraţie sau întârzieri procesuale.

Doamnelor şi domnilor,

Ştiţi şi dumneavoastră, aşa cum ştiu şi eu, această formă a violenţei este ascunsă în tăcere, în frică şi în ruşine. De aceea, este şi neglijată de multe ori, chiar de către cei din jur, foarte apropiaţi.

Pentru a schimba această realitate, pentru a da curaj victimelor, trebuie să acţionăm unitar, întreaga societate, să le arătăm că ruşinea şi teama nu trebuie să le aparţină lor, ci agresorilor lor.

De aceea, a venit timpul să schimbăm radical sistemul nostru educaţional. Este esenţial ca, de la cele mai fragede vârste, pe lângă limba română, matematică, istorie, limbi străine şi geografie, copiii noştri trebuie să înveţe ce înseamnă un cod al empatiei: respectul, demnitatea, egalitatea, dialogul şi gestionarea conflictelor.

Copiii noştri trebuie să înveţe că o mână întinsă la timp şi o vorbă bună sunt mai puternice decât orice pumn sau cuvânt răstit. Da, putem stopa acest flagel dacă investim acum în educaţia copiilor noştri!

Doamnelor şi domnilor,

Alături de educaţie, conştientizarea este, de asemenea, importantă.

Pentru a sparge tăcerea apăsătoare a stigmatului asociat violenţei domestice trebuie să ne implicăm cu toţii, ca societate. Parteneriatele cu organizaţii non-guvernamentale, cu specialişti, cu instituţii de cult şi cu mass-media, au un rol extrem de important în crearea unui mediu în care violenţa să fie condamnată ferm şi prevenirea să fie prioritară. Este esenţial să consolidăm acest parteneriat, să ascultăm experienţa din teren şi să integrăm soluţiile inovatoare în actele legislative elaborate aici, în Palatul Parlamentului.

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să vă supun atenţiei un alt capitol extrem de important - sprijinul pentru victime. Acest sprijin nu înseamnă doar intervenţie punctuală în momentul crizei, ci mai ales asigurarea vindecării şi reintegrării acestora.

Adăposturi sigure, consiliere psihologică, asistenţă juridică, oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, sprijin pentru copiii afectaţi pentru a-şi continua educaţia - toate acestea sunt componentele unui sistem de protecţie care trebuie să funcţioneze ireproşabil.

Dar, pentru asta - repet - instituţiile statului român, societatea civilă şi fiecare român trebuie să facă paşi împreună.

Fac un apel către toate colegele şi toţi colegii prezenţi. Pentru a ne proteja familiile, să lăsăm deoparte culorile politice, carnetele de partid şi să ne dăm mâna pentru a schimba împreună obiceiuri adânc înrădăcinate şi prejudecăţi.

Nu va fi uşor, ştiu asta, sper însă să dăm dovadă de maturitate politică pentru a realiza că românii sunt cei pe care îi onorăm şi îi ajutăm cu fiecare demers comun pentru care muncim împreună.

Dragi femei şi dragi copii,

Toţi cei care astăzi trăiţi în întunericul fricii, chinuiţi de violenţa hidoasă a unor oameni schimonosiţi sufleteşte, cred că cu toţii trebuie să vă cerem iertare.

Suntem aici pentru voi, suntem aici să vă ascultăm, să vă auzim glasurile. Şi trebuie să fim aici pentru a vă proteja.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Invit la tribună pe domnul vicepremier Cătălin Predoiu.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu (viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne):

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Distinşi invitaţi,

Sunt extrem de onorat să vorbesc astăzi în faţa dumneavoastră, cu ocazia adoptării unei declaraţii foarte importante de către Parlamentul României, cu ocazia Zilei internaţionale de luptă împotriva violenţei, Ziua Internaţională a Nonviolenţei, ocazie cu care dăm un puternic semnal că Parlamentul României se angajează în această acţiune foarte importantă de asanare a societăţii de un fenomen foarte grav care distruge vieţi, destine, mutilează suflete şi lasă urme poate foarte greu de rezolvat, foarte greu de vindecat, uneori ireparabile.

Am venit cu un profund respect pentru Parlament, datorită acestei declaraţii, datorită faptului că Parlamentul s-a angajat în combaterea acestui flagel.

Şi aş vrea, în primul şi în primul rând, să felicit colegii care s-au angajat în această acţiune, care este o acţiune dincolo de bariere politice, dar totuşi ea a plecat de la anumite iniţiative ale unor colegi pe care personal îi stimez pentru această acţiune.

Am privit cu atenţie dezbaterea de azi; văd foarte mulţi invitaţi în tribune, care ascultă plini de interes, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, fundaţii, oameni de cultură, diplomaţi; văd foarte mulţi parlamentari care, încă de la începutul dezbaterii, o urmăresc cu atenţie, semn că e mai mult decât un exerciţiu politic, e un interes real în combaterea acestui flagel; după cum e limpede că sunt şi alţi parlamentari care nu sunt încă dobândiţi acestui spirit de luptă împotriva unui flagel important. (Aplauze.)

Poate că într-o zi... (Aplauze. Vociferări. Gălăgie.)

Poate că într-o zi cu toţii ne vom angaja în această luptă în mod real şi nu doar formal.

Este important să conştientizăm cât mai mulţi cetăţeni, cât mai mulţi dintre noi gravitatea acestui fenomen şi să transformăm această acţiune într-o cauză naţională, pentru că este de neacceptat ca o societate care se doreşte liberă, democratică, europeană să tolereze fără reacţie acest fenomen, iar el nu poate fi eradicat din cadrul societăţii doar prin combaterea instituţiilor de forţă. Este nevoie de foarte multă prevenţie, aşa cum au subliniat şi antevorbitorii mei.

Iar această prevenţie este de două tipuri. De regulă, noi vorbim de prevenţia imediată, prealabilă acţiunii vătămătoare, care se traduce într-un complex de proceduri şi de acţiuni, dar există şi o prevenţie mai profundă, care presupune un complex de măsuri - culturale, educaţionale -, luate în ansamblul societăţii foarte de timpuriu, astfel încât să eliminăm cauzele economice, sociale, culturale, care generează acest comportament şi aceste reacţii intolerabile, cu societatea civilizată incompatibile în orice caz.

E important, de asemenea, să cunoaştem fenomenul cu care ne confruntăm. Statisticile arată că el este încă important, chiar dacă există un uşor trend de scădere. Spre exemplu, în acest an, în primele luni, organele de aplicare a legii, instituţiile de forţă, cum se spune, s-au confruntat cu peste 27.000 de cazuri, comparativ cu 34.000, în perioada anului precedent, ceea ce indică o oarecare scădere, dar în acelaşi timp această cifră, acest număr arată şi o pondere foarte mare a acestor tipuri de cazuri în ansamblul infracţiunilor, tipurilor de infracţiuni, ceea ce indică un nivel de violenţă şi de lipsă de respect în societate greu de acceptat.

Sigur că s-au făcut paşi foarte importanţi în ultimii ani în această direcţie de combatere a fenomenului, prin modificări legislative adoptate de Parlament, noi instrumente puse la dispoziţia instituţiilor de aplicare a legii - Poliţie şi Parchete şi instanţe mai departe -, cum ar fi ordinele de protecţie în diverse variante, cum ar fi sistemul de monitorizare electronică prin brăţări electronice, cum ar fi ajustarea sancţiunilor de tip penal, dar este limpede că acest lucru nu este suficient, de vreme ce fenomenul rămâne important încă.

Deci se impune încă o revedere permanentă a legislaţiei în acest domeniu, o comparaţie cu legislaţia altor ţări, dar şi o corelare mai bună între instituţiile care aplică legea. Spre exemplu, numai 40% din ordinele de protecţie care sunt eliberate de Poliţie în cazuri iminente de pericol sunt confirmate ulterior de instanţă, ceea ce înseamnă o diferenţă de viziune, între una mai conservatoare, mai prudentă, a instituţiilor care aplică legea în fazele incipiente ale combaterii fenomenului, şi instanţe, care au o atitudine mai puţin conservatoare în privinţa acestui fenomen. Şi poate că aici un dialog mai strâns între Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul de Interne, Parchete ar aduce mai multă coerenţă acţiunii noastre, fiecare instituţie, evident, păstrându-şi competenţa, independenţa şi autonomia funcţională, în baza legii şi a Constituţiei.

Pot doar să vă mai adaug faptul că în ceea ce priveşte Ministerul de Interne, Poliţia Română, am reconfigurat structural o serie de compartimente, astfel încât să poată să răspundă adecvat acestui fenomen. În alte cuvinte, am creat unităţi şi compartimente speciale de combatere a violenţei domestice. Am alocat şi vom aloca în continuare resurse, inclusiv poliţişti suplimentari care să se specializeze în acest tip de criminalitate, pentru că este o criminalitate domestică. Şi vom continua, evident, pe linia acestor măsuri.

Dar închei exprimându-mi convingerea că numai în măsura în care realizăm că avem de a face cu un fenomen mult prea extins faţă de ce poate tolera o societate - sigur, plecând de la premisa că niciun act de violenţă domestică nu este de acceptat, că e nevoie de mai multă coerenţă între Guvern, Parlament şi instituţiile Justiţiei, că e nevoie să facem din această temă una naţională, în care sistemul educativ, sistemul de societate civilă organizată în ONG-uri să poată coopera, până când nu vom realiza acest deziderat, să fim realişti, va fi greu să spunem că există şanse reale pentru a eradica această barbarie din sânul societăţii noastre.

Închei exprimându-mi speranţa că vom ajunge totuşi la acest tip de colaborare şi, evident, precizând că în ceea ce mă priveşte, ca parlamentar şi responsabil pentru o instituţie importantă a statului român, temporar, sunt total deschis oricărei colaborări şi acţiuni pe linia combaterii acestui fenomen.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Îmi cer scuze dacă am fost prea lung. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepremier.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Silvia-Claudia Mihalcea, din partea Grupului PSD.

Sunt convins că şi domnul Maricel Popa, de la Iaşi, poate să vorbească stând jos, să facem un pic de linişte.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Silvia-Claudia Mihalcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule viceprim-ministru,

Excelenţele Voastre,

Distinşi invitaţi,

Stimate colege şi stimaţi colegi parlamentari,

Astăzi nu ne-am reunit aici ca să marcăm sau ca să ne amintim. Astăzi, acum, schimbăm radical modul în care acţionăm ca să punem capăt violenţei domestice.

Fiecare lovitură dată unei fete, unei femei este o pată pe obrazul nostru, al tuturor. Fiecare lovitură dată unei mame imprimă inevitabil o cicatrice pe sufletul unui copil, un rău ce nu poate fi reparat total niciodată.

Când o femeie este lovită, durerea nu este individuală, ea este colectivă şi pătrunde adânc în societate, pentru că fiecare femeie este mama cuiva, fiica cuiva, sora cuiva.

Dar ce au în comun multe dintre aceste femei? Haideţi să o spunem deschis - frica, ruşinea, prejudecata. De aceea, multe aleg să tacă până când, de multe ori, este prea târziu.

Aici trebuie să acţionăm, ca oameni şi apoi decidenţi politici.

Haideţi să fim noi un exemplu de implicare.

Şi vreau să fac un apel la dumneavoastră, colegii din toate formaţiunile politice, să mergem fiecare dintre noi în circumscripţii şi să vorbim cu oamenii despre cum putem ajuta victimele violenţei. Asta înseamnă să privim mai mult şi mai atent în jurul nostru.

Poate că putem, fiecare dintre noi, la un moment dat, să salvăm o viaţă sau mai multe.

Nonviolenţa nu înseamnă pasivitate. Este curajul de a spune nu abuzului şi de a apăra demnitatea umană prin lege, prin educaţie şi prin solidaritate.

Şi să nu uităm un adevăr simplu, dar esenţial - violenţa nu este iubire; violenţa nu este disciplină; violenţa nu este educaţie; violenţa este crimă.

În această zi, în Parlamentul României transmitem un mesaj ferm şi clar - O Românie fără violenţă este România în care vrem să trăim, România în care fiecare cetăţean se simte în siguranţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul doamna deputat Gianina Şerban, din partea Grupului parlamentar AUR.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Astăzi nu vorbim doar despre statistici. Astăzi vorbim despre femei cu chip, cu nume - despre mame, despre fiice, despre surori, despre cele care trăiesc în tăcere iadul din spatele uşilor închise.

În fiecare săptămână, în România, o femeie este ucisă. Ucisă de cel care ar fi trebuit să o protejeze. Şi, de multe ori, asta se întâmplă sub ochii copiilor.

Cum să închizi ochii în faţa unei asemenea realităţi? Cum să accepţi ca neputinţa să devină normă şi ca sângele nevinovat să fie acoperit cu muşamalizări şi de un sistem care se ascunde după dosare prăfuite şi amenzi simbolice?

Este de datoria noastră să spunem clar - ajunge! Destul!

Femeile nu trebuie să mai trăiască în frică. Copiii nu trebuie să mai crească cu traume. Fiecare traumă poate însemna ani de terapie.

Fiecare femeie are dreptul să vorbească liber, să ceară ajutor, să ştie că statul o apără, nu că o abandonează.

Iar noi, ca Parlament, avem obligaţia să fim vocea celor care nu mai au glas, nu mai au speranţă.

Violenţa domestică nu este o problemă privată, ci o ruşine publică. Este o boală a unei societăţi care a închis ochii prea mult timp şi care a tratat victimele ca pe nişte statistici reci.

Astăzi spunem: nu mai putem să ne prefacem! Nu mai putem să acceptăm ca femeile să fie ucise, lovite, umilite, reduse la tăcere!

De aceea, constituirea acestei comisii parlamentare nu este doar un act formal, este un angajament. Este promisiunea noastră că vom privi realitatea în faţă. Că vom cere răspunsuri instituţiilor care au dormit. Că vom cere resurse pentru adăposturi, consiliere, protecţie reală şi imediată pentru victime.

Nu putem aduce înapoi vieţile pierdute, dar putem preveni alte nenorociri.

Putem să arătăm că în România anului 2025 nu mai este loc pentru complicitate, muşamalizare şi nepăsare.

Astăzi, Parlamentul României transmite un mesaj clar - violenţa nu este acceptabilă niciodată! Sub nicio formă!

Iar eu, ca femeie, ca mamă, ca parlamentar, vă chem să lăsăm astăzi culoarea politică şi să ne unim pentru acest ideal simplu şi profund - o Românie fără violenţă domestică. Viaţa femeilor trebuie pusă pe primul loc.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Alina-Ştefania Gorghiu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Stimaţi invitaţi,

Onorat prezidiu,

Daţi-mi voie să încep prin a le mulţumi vocilor masculine care astăzi au vorbit în favoarea temei pe care o prezentăm.

Şi îi mulţumesc preşedintelui Senatului, îi mulţumesc preşedintelui Camerei şi vicepremierului, pentru că au spus lucruri care vor face mecanismele instituţionale să funcţioneze mai bine şi să protejăm mai bine victimele.

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi este foarte importantă pentru că în România, în ţara asta în care trăim cu toţii, femeile sunt de foarte multe ori bătute, sunt jignite, sunt umilite, sunt agresate şi, de cele mai multe ori, în faţa copiilor.

Aţi văzut în clipul de mai devreme că s-a întâmplat exact cum vă spun - copii care rămân cu imaginea groazei şi rămân cu o rană pe care nicio terapie n-o vindecă.

Violenţa domestică, din păcate, nu este o ceartă, aşa cum le place unora, inclusiv din această sală, să spună. Violenţa domestică nu este doar un conflict, nu este doar o problemă între soţi. Este o crimă. Este o frică zilnică. Este o teroare zilnică, de a trăi în propria casă, acolo unde fiecare dintre noi ar trebui să ne simţim în siguranţă.

Astăzi să ştiţi că legea pedepseşte grav violenţa domestică severă.

Recent, săptămâna trecută - probabil că aţi văzut cu toţii ştirea -, Curtea de Apel Craiova a sancţionat un recidivist care a încercat să-şi ucidă nevasta, cu 30 de ani pedeapsă închisoare cu executare.

Mesajul instanţei a fost clar - violenţa nu are scuză, fiecare femeie are dreptul la viaţă şi la siguranţă.

Dar, dragii mei colegi, acest lucru nu este suficient.

Ca Parlament, nu putem rămâne doar la statistici şi la declaraţii. Avem obligaţia să susţinem legi care protejează şi avem nevoie să alocăm resurse care ajută, pentru că victimele trebuie să ştie că nu sunt singure.

Şi vreau să le vorbesc, cu permisiunea dumneavoastră, bărbaţilor care ne ascultă în acest moment, pentru că adevărata putere nu stă în violenţă.

Învăţaţi-vă copiii că respectul este forţa adevărată şi arătaţi fiicelor voastre că au dreptul la siguranţă şi la demnitate. Acum e momentul s-o facem.

Şi mă adresez colegilor parlamentari - vă rog să încercăm să prioritizăm proiectele care reduc violenţa, nu să le împingem la coadă, pentru că fiecare lege pe care noi o amânăm înseamnă o victimă în plus.

Şi, da, stimaţi colegi, avem nevoie de resurse continue şi de centre unice unde victimele - şi să ştiţi că unele dintre ele sunt în balcoane astăzi şi ne urmăresc - trebuie să primească servicii integrate - juridice, psihologice, sociale. Avem nevoie de finanţare reală pentru aceste servicii sociale, de campanii care să facă cunoscute mecanismele pe care legea le oferă deja.

Vorbim prea puţin despre cât bine poate să facă o brăţară electronică, despre ordinele de protecţie, despre vouchere sau despre compensaţii pentru victime.

Aproape nimeni în România nu ştie că angajatorii pot primi 2.250 de lei pentru fiecare persoană victimă a violenţei sau a traficului de persoane pe care o angajează.

Da, legislaţie avem - şi o spun răspicat; trebuie însă să monitorizăm aplicarea acestei legislaţii şi să ne asigurăm că aceste instrumente funcţionează zi de zi în comunităţi.

Şi mai avem nevoie de ceva - avem nevoie de un parteneriat real cu administraţiile locale.

Vă dau exemplu Cluj-Napoca, pentru că acolo victimele violenţei domestice primesc un sprijin pentru plata chiriei, de 300 de euro/lună, primul an, ca să-şi construiască o viaţă departe de agresor. Asta înseamnă servicii sociale care schimbă destine.

Şi avem nevoie de instituţii puternice. Şi vă spun lucrul acesta pentru că există în transparenţă decizională un proiect de comasare a Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse cu Agenţia Împotriva Traficului de Persoane. Cred că această comasare nu are voie, nu trebuie să slăbească protecţia femeilor. Europa ne cere să întărim aceste mecanisme, iar România trebuie să arate că tratăm egalitatea de şanse ca pe o prioritate.

Doamnelor şi domnilor,

România fără violenţă domestică nu este un slogan, e un angajament al Parlamentului şi este un test pentru demnitatea acestei instituţii şi pentru fiecare dintre noi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Dau cuvântul doamnei deputat Monica-Elena Berescu, din partea Grupului parlamentar al USR.

Doamna Monica-Elena Berescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Poate, înainte de a începe să vorbesc pe tema de astăzi...

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mă scuzaţi, doar o secundă!

Doamna Monica-Elena Berescu:

...aş avea o rugăminte...

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă rog să vă aşezaţi!

Domnule Bejinariu, doamnă preşedinte, vă rog să vă aşezaţi!

Haideţi să urmărim...

Doamna Monica-Elena Berescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

...în linişte!

Mulţumesc.

Doamna Monica-Elena Berescu:

Acelaşi lucru şi aceeaşi rugăminte aveam şi eu faţă de dumneavoastră, dragi colegi, şi în respect faţă de victimele violenţei domestice pe care le avem alături de noi, faţă de oficialităţile pe care le avem alături de noi, pentru că astăzi avem un subiect foarte important în discuţie.

Violenţa domestică este un flagel în România.

Pentru că ceea ce am adoptat astăzi nu este doar o declaraţie. Ceea ce facem noi astăzi e să vorbim despre vieţi pierdute, despre suferinţă, dar mai ales despre responsabilitatea noastră de a face mai bine. Pentru că în România, o femeie îşi pierde viaţa o dată pe săptămână din cauza violenţei domestice. În acest an deja au fost ucise 41 de femei. Cifra este una enormă.

Iar noi, în acest Parlament, când discutăm despre aceste lucruri, încă stârnim indiferenţă în loc să stârnim rumoare. Rumoarea din acest Parlament ar trebui să fie cu privire la aceste cifre. Şi acesta ar trebui să fie subiectul principal al acestei zile.

În ultimele luni am citit cu toţii ştiri care ar fi trebuit să ne cutremure - mame ucise în faţa propriilor copii, tinere care nu au apucat să strige după ajutor, femei în stadiu ultim de cancer care au fost bătute până la moarte. Astea nu sunt statistici, sunt realităţi, sunt destine frânte.

Din 2022 şi până în prezent au fost 360.273 de intervenţii ale organelor de poliţie pentru violenţă domestică.

De aceea vă spun că ceea ce se întâmplă în România este un flagel. Au fost sute de mii de femei care au sunat la 112, cerând disperate ajutor, iar în spatele lor, în spatele acelui apel, era o voce tremurândă a unei mame, a unui copil, care se întreba dacă mai apucă ziua de mâine.

De aceea, declaraţia aceasta nu ar trebui să fie doar o pagină într-un proces solemn al Parlamentului. Ar trebui să fie începutul mandatului în care noi ne asumăm, ca instituţie, că înţelegem gravitatea acestui fenomen şi că ne ţinem angajamentele.

Trebuie să îmbunătăţim legile, să alocăm bani pentru adăposturi şi pentru centre de consiliere, să garantăm că ordinele de protecţie se aplică imediat, să cerem Poliţiei şi Justiţiei reacţii ferme şi rapide.

Şi, la fel de important, ar trebui să discutăm despre educaţia timpurie în şcoli cu privire la respect şi la egalitate.

Credeţi că cerem imposibilul? Nu. Cerem doar ca femeile din România să rămână în viaţă. Ca fiecare apel la 112 să însemne protecţie şi nu doar un număr de înregistrare. Pentru că nu mai putem să întoarcem privirea.

Fiecare dintre noi are datoria să spună răspicat că nu tolerăm violenţa. N-o tolerăm în societate. N-o tolerăm acasă. Şi cred că ar trebui să începem să nu o mai tolerăm nici în acest Parlament. Pentru că altfel toate cuvintele acestea pe care le spunem de la tribuna acestui Parlament n-o să însemne nimic, nici pentru mamele, nici pentru copiii care se ascund acum în spatele unei uşi.

România fără violenţă domestică poate să rămână un slogan sau poate să rămână o promisiune pe care o transformăm în realitate, aici, în Parlament, în mandatul acesta, dar depinde de noi.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Csép Éva-Andrea, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog.

Doamna Csép Éva-Andrea:

În perioada liceului am avut o colegă în clasă pe care am invidiat-o foarte mult timp.

La 15 ani trăia deja o "poveste de dragoste adevărată". Totul era roz, frumos, era într-o relaţie "serioasă" pe care noi, cu mintea de copii, o admiram.

Apoi, într-o zi, a apărut cu mai multe vânătăi. A spus că a căzut în timp ce patina. Vânătăile îşi făceau apariţia tot mai des. Apoi, într-o zi, a apărut cu şi mai multe vânătăi.

Ne-a spus că s-a împiedicat pe scări şi a căzut, sau că a căzut de pe bicicletă - întotdeauna avea explicaţii. Iar noi am tăcut. Bănuiam că nu era o întâmplare accidentală, dar nu am întrebat-o. Ar fi trebuit să o întrebăm.

Azi, după mulţi ani, ştiu - nu ar fi trebuit să tăcem.

Şi mai ştiu că mii de femei din România trăiesc astăzi aceeaşi poveste. Unele au 15 ani, altele 70. Ele au în comun rana celor care ar fi trebuit să le iubească, să le ocrotească. Într-o oră, aproximativ în 12 familii sunt solicitate autorităţile să intervină pentru violenţă domestică şi, în fiecare săptămână, o femeie moare din cauza violenţei domestice.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi invitaţi,

Femeile acestea nu sunt doar simple statistici. Sunt vieţi. Mame, fiice, surori, prietene ale căror destine au fost frânte. Aşa cum a spus o victimă: "Ani de zile nu am trăit în frică, ci în tăcere". Nespunând trăiri, rămâne fiecare cu durerea ei. Tăcerea acestor persoane trebuie noi, legiuitorii, să o rupem.

Fenomenul violenţei domestice este nu doar o tragedie umană, ci este o rană socială şi o povară economică. Violenţa domestică afectează sistemul de sănătate, justiţia, locurile de muncă, performanţele şcolare ale copiilor. Dacă nu protejăm victimele, consecinţele ne vor afecta pe toţi.

Alături de colegii mei din UDMR - mesajul nostru este foarte clar: nu întoarcem privirea, nu ascundem problema sub preş.

Stăm şi suntem alături de cele fără voce, de cele care au nevoie de sprijinul nostru, pentru asta am iniţiat şi înfiinţarea Comisiei speciale pentru combaterea violenţei domestice.

Dacă ne dorim combaterea violenţei - fie ea domestică, socială, sexuală, economică, psihologică sau chiar politică - este necesară prevenţia, trebuie să o prevenim înaintea izbucnirii ei. Noi credem în prevenţie, pentru că prevenţia înseamnă educaţie.

Trebuie să învăţăm din băncile şcolii despre ce înseamnă respectul, egalitatea şi demnitatea.

Copiii trebuie să afle că o palmă niciodată nu este şi nu va fi un act de iubire şi trebuie să înveţe că tăcerea nu este niciodată o soluţie.

Stimaţi colegi,

Ca parlamentari, avem puterea şi datoria să schimbăm multe, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a stopa fenomenul. Avem obligaţia transmiterii unui mesaj ferm: România nu tolerează violenţa.

România protejează femeile.

România respectă dreptul la viaţă, la siguranţă şi la demnitate.

Fiecare poveste, fiecare strigăt mut de ajutor ne cheamă şi ne îndeamnă la acţiune. Să facem împreună ca din aceste poveşti să se nască soluţii, şi nu tragedii.

România poate fi o ţară fără violenţă. Depinde de noi toţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei deputat Ana-Marcela Baş, din partea Grupului parlamentar SOS România.

Doamna Ana-Marcela Baş:

Stimate colege,

Dragi colegi,

Parcă în niciun an de până acum această Zi Internaţională a Nonviolenţei este atât de sumbră.

În România, până în septembrie 2025, au fost 34 de cazuri de femicid.

Din 2020 până în 2023 au fost ucise 413 femei, din care cel puţin 166 au fost ucise de către partenerii intimi. Numărul, sigur, este mai mare de 166, din cauza faptului că unele parchete nu au stabilit relaţia dintre victimă şi agresor.

Sunt ireale. Aşa este?!

25,4% din femeile din România au suferit violenţă fizică, inclusiv ameninţări din partea partenerului intim. Media, în Uniunea Europeană, este de 10,7. Româncele suferă violenţă fizică de două ori mai mult decât restul femeilor din Europa.

Oare suntem o ţară plină de ură?!

Suntem o societate bântuită de furie ucigaşă?!

Ce se întâmplă de ajung bărbaţii să-şi ucidă iubitele, fiicele, mamele, surorile?

Ce cauzează această noapte a sufletului?

De ce se lasă această perdea de sânge pe ochii ucigaşilor de femei?

Să fie oare lipsa de educaţie?

Să fie sărăcia?

Să fie lipsa credinţei?

Să fie lipsa iubirii?

Să fie lipsa de respect faţă de ceea ce înseamnă femeia, în general, şi locul şi rolul acesteia în societate, în cadru intim, în familie?

Eva Perón a spus, la un moment dat: "Dumnezeu nu putea fi peste tot şi de aceea a creat mamele".

Stimate colege,

Dragi colegi,

O ţară care nu-şi respectă şi nu-şi iubeşte cu sfinţenie mamele, fiicele, soţiile, este o ţară sortită să ia decizii proaste.

Eu nu-mi pot imagina România altfel decât precum o femeie frumoasă, inteligentă, fericită şi plină de viaţă.

Trebuie - ba nu! - suntem obligaţi să oprim această hemoragie înfiorătoare care macină corpul şi viitorul ţării noastre.

Poliţiştii trebuie să răspundă penal dacă nu salvează victimele unei crime.

Sistemul de justiţie trebuie să fie fără milă şi fără nici măcar o clipă de ezitare faţă de aceşti monştri cu faţă umană.

Suntem membri ai Parlamentului României, iar cetăţenii români ne-au trimis aici pentru a le face viaţa mai bună, mai uşor de trăit.

Putem să nu fim de acord cu multe lucruri, dar măcar aici, pe acest subiect, dragi colegi parlamentari, cred, cu tărie, că putem să ne unim şi să încercăm să ne protejăm fiicele de violenţă şi abuzuri.

Prevenţie, intervenţie, detenţie! După aceste trei cuvinte ar trebui să ne ghidăm legislaţia împotriva abuzului şi violenţei asupra femeilor.

Vorbim de la acest microfon, de la acest podium pentru toate vocile care nu se pot face auzite.

Să le dăm forţă vocilor tăcute care suferă în tăcere!

Doamnelor,

Domnilor,

Sper din toată inima ca ziua de azi să ne aducă împreună şi să începem să lucrăm mai dedicat, mai atent, mai concentrat pe această problemă stringentă şi înfricoşătoare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei deputat Maria Cernit, din partea Grupului parlamentar POT.

Doamna Maria Cernit:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Excelenţele Voastre,

Ziua de 2 octombrie, Ziua Internaţională a Nonviolenţei, ne aminteşte de puterea extraordinară a păcii şi de curajul de a alege dialogul, în locul confruntării.

Nonviolenţa începe în familie, în şcoală, în comunitatea noastră. Ea se clădeşte prin educaţie, prin empatie şi prin încrederea că binele poate învinge fără forţă.

Ca preşedintă a Comisiei pentru egalitatea de şanse, aş dori să scot în evidenţă o realitate pe care nu o putem ignora - violenţa domestică.

Din păcate, în România, încă sunt femei care nu ştiu unde să fugă şi copii care adorm cu frică, în loc să aibă liniştea pe care ar trebui să le-o asigure părinţii.

Am auzit direct poveşti spuse cu lacrimi în ochi, în cuvinte simple: "Nu mai am unde să merg", "Nu mai am pe cine să sun".

În astfel de momente nu mai vorbim doar despre statistici, ci despre vieţi reale care trebuie protejate.

Au trecut şase ani de la tragedia de la Caracal. Două fete puteau fi salvate, dar nu au fost. Statul a fost incoerent, nepregătit, înlănţuit în propriile eşecuri. Acel caz rămâne o rană deschisă.

Şi astăzi vedem aceeaşi nepregătire. Un adolescent de 17 ani, trimiţând ameninţări, poate arunca sute de şcoli şi spitale în haos.

Instituţiile reacţionează haotic, caută la întâmplare, fără un plan clar.

Poveşti diferite, dar o singură concluzie: sistemul este blocat, neputincios, iar oamenii plătesc preţul.

Datoria noastră este să eliberăm România de frică. Să arătăm, prin acţiuni, că vieţile oamenilor contează. Să aducem schimbarea reală, astfel încât ziua de 2 octombrie să nu fie doar o dată simbolică, ci un reper către o ţară unde oamenii se simt în siguranţă.

Nonviolenţa înseamnă, înainte de toate, modul în care abordăm conflictele, ca societate şi ca lume.

Stimaţi colegi,

Nonviolenţa înseamnă puterea de a spune "nu" urii, de a rupe lanţurile vechiului sistem care nu a reuşit să-şi protejeze cetăţenii şi de a construi o Românie în care siguranţa, respectul şi pacea să fie temelia viitorului nostru.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului senator Dorin-Silviu Petrea, din partea Grupului parlamentar PACE - Întâi România.

Vă rog.

Domnul Dorin-Silviu Petrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am ceva emoţii, pentru că ultima oară când am vorbit de la acest microfon, în acest plen, a fost acum 10 ani de zile şi vreau să vă spun că acum 10-12 ani de zile, când eram deputat, discutam aceleaşi probleme.

Discutam, de asemenea, de problema aceasta majoră, pe care România o are, şi anume de a face comisii peste comisii ca să reducem violenţa în familii, violenţa în societatea noastră.

Am făcut şi atunci, îmi aduc aminte, o comisie... o subcomisie, de fapt, în cadrul Comisiei pentru afaceri europene, pentru traficul de persoane. Am fost, împreună cu colegii mei, la momentul respectiv, în toate ţările din Uniunea Europeană, unde persoane din România erau vândute, erau "închiriate" în acele ţări. Am discutat peste tot.

Văd că după 10-12 ani avem aceeaşi problemă majoră, pentru că este un flagel în acest moment.

Sunt 10.000 de cereri de restricţii.

Sunt probleme excesiv de mari.

Ceea ce vreau să vă spun acum, aici, şi îmi pare rău că domnul ministru al afacerilor interne nu mai este printre noi.

Oameni buni,

PNL, PSD, UDMR şi USR - aţi fost în ultimii 35 de ani la guvernare. Astăzi aveţi o alianţă foarte mare - de peste 70%. Acţionaţi, luaţi măsuri! Astăzi, acum... ieri, dacă se poate!

Ceea ce faceţi dumneavoastră, să mai înfiinţăm o comisie... e bună! Înfiinţăm zece comisii, dacă sunt necesare! Dar acţiunea este importantă! E important să fi luat deja decizii, să fi făcut deja acţiuni!

Stăm cu toţii astăzi şi ne gândim că nu avem centre pentru doamne, nu avem centre pentru copii şi aşa mai departe.

Problema cred că pleacă, în primul şi în primul rând, de la educaţie. Şi mi-aş fi dorit să găsim în cadrul Ministerului Educaţiei şi această problemă, să găsim rezolvarea ei. Pentru că trebuie să spunem foarte clar astăzi şi apăsat: bătaia nu e ruptă din Rai!

Doi. Doamnele, femeile şi copiii nu sunt obiecte!

Mai departe.

Trebuie să înţelegem cu toţii că e un moment T0 astăzi şi că, dacă nu luăm măsuri, - şi măsurile le pot lua Guvernul şi agenţiile guvernamentale - o să ne mai întâlnim peste încă zece ani şi vom discuta de înfiinţarea altor comisii.

Rog Coaliţia şi Guvernul să ia măsuri astăzi!

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Dau cuvântul doamnei senator Victoria Stoiciu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog.

Doamna Victoria Stoiciu:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Distinşi invitaţi,

Ziua Internaţională a Nonviolenţei e un simbol al luptei paşnice pentru libertate şi demnitate, în care suntem chemaţi să respingem violenţa sub toate formele ei.

Pentru România, însă, această zi are o încărcătură specială.

Nu putem vorbi de nonviolenţă fără să privim realitatea crudă.

La fiecare 12 minute o persoană e victima unei violenţe, iar 66% din faptele de violenţă sesizate sunt îndreptate împotriva femeilor.

În 2025, până la sfârşitul acestei luni, au fost raportate peste 40 de cazuri de femicid, unele în împrejurări de o cruzime extremă. Acest fenomen nu poate fi redus, aşa cum se face adesea, la drame de familie. El este expresia unui dezechilibru de putere adânc înrădăcinat, al unei culturi care tolerează controlul, posesivitatea şi dominarea femeii.

De aceea, prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi împotriva femeilor trebuie să devină o prioritate.

Acesta este mesajul transmis astăzi de către Parlamentul României.

Trebuie să luptăm împreună pentru a crea o legislaţie coerentă care să prevină escaladarea violenţei, dar mai ales trebuie să facem un efort comun pentru ca cei chemaţi să aplice legea să aibă pregătirea şi sensibilitatea necesare să înţeleagă gravitatea ameninţărilor şi să intervină la timp.

Este revoltător ca solicitările victimelor să fie trecute dintr-un birou în altul până când violenţa se transformă în crimă.

Nu în ultimul rând, avem nevoie de o schimbare profundă de mentalitate.

Vă invit ca împreună să transformăm educaţia pentru egalitate de gen, dintr-un deziderat într-o realitate.

Doar prin educaţie putem rupe ciclul stereotipurilor şi al narativelor toxice şi preveni, astfel, violenţa împotriva femeii şi violenţa domestică.

Ziua nonviolenţei trebuie să fie un angajament al nostru, al tuturor.

Violenţa domestică şi împotriva femeilor nu este o problemă privată, ci o urgenţă publică.

Nu putem accepta ca, săptămână de săptămână, să aflăm de o nouă victimă. Trebuie să spunem, prin lege şi prin fapte: viaţa femeilor contează, siguranţa lor este o prioritate.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc şi eu, doamnă senator.

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Dimitriu, din partea Grupului parlamentar al USR.

Domnul Alexandru-Paul Dimitriu:

Violenţa domestică este o ruşine naţională. Este o ruşine naţională de care trebuie să fim conştienţi, pentru că doar fiind conştienţi de ceea ce se întâmplă putem să reparăm.

Şi, în primul rând, ţine de noi, parlamentarii, să dăm un exemplu.

Nu mai vreau să avem în acest Parlament parlamentari care instigă la jupuiri!

Nu mai vreau să avem în acest Parlament parlamentari care-şi doresc să agreseze sexual!

Nu mai vreau să avem în acest Parlament persoane care au ordine de interdicţie!

Pentru că doar în acest fel putem să oprim acest flagel care ne bântuie.

Şi trebuie să înţelegeţi foarte clar, stimaţi domni care faceţi astfel de lucruri, că femeia, copiii trebuie preţuiţi, pentru că trebuie protejaţi.

Familia tradiţională nu înseamnă să-ţi baţi nevasta, înseamnă s-o iubeşti! Şi din iubire se naşte tot iubire!

Pentru că, altfel, din violenţă se naşte tot violenţă! (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat George Simion, din partea Grupului parlamentar AUR.

Domnul George-Nicolae Simion:

Familia, până o să ajungeţi voi să aveţi o majoritate, e compusă dintre un bărbat şi o femeie. (Aplauze.) Toate deviaţiile voastre, LGBTQ+ (Aplauze.) şi altele sunt problemele voastre! Nu au nicio treabă cu subiectul conferinţei de astăzi!

Şi dacă până acum aţi ţinut tonul acestei şedinţe, care trebuia să se bazeze pe violenţa împotriva femeilor, ar fi bine să vă gândiţi şi la studentele din universităţile din România. Ar fi foarte bine, având în vedere felul în care aţi decis să vă raportaţi la abuzurile sexuale făcute la SNSPA de prădători sexuali care vă fac sondajele de opinie, cu care sunteţi mână în mână. Aţi ales să băgaţi mizeria sub preş.

Faptul că sunt prădători sexuali în universităţile din România şi voi aveţi o problemă cu familia tradiţională e un semn de întrebare.

Dreptate pentru studentele care sunt abuzate, care nu sunt lăsate să treacă anul, care sunt forţate, şantajate, hărţuite în universităţile din România! (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Mulţumesc.

Şi, în final, are cuvântul, din partea deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi, domnul deputat Ciprian Ciubuc, care e online.

Vă rog.

Domnul Ciprian Ciubuc (prin audioconferinţă):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi şi senatori,

Familia românească este zidită pe credinţă în Dumnezeu, pe iubire, respect şi pe valorile creştine care au ţinut acest popor unit, de-a lungul istoriei. Aici se naşte caracterul, aici se transmite credinţa şi se clădeşte viitorul copiilor noştri.

Violenţa domestică, fie ea fizică, emoţională, este o rană care nu are ce căuta într-o ţară creştină. Ea trebuie condamnată şi pedepsită fără ezitare.

Dar, să fim sinceri, cea mai mare violenţă împotriva familiei nu vine doar din casele noastre, ale românilor, ci chiar din partea clasei politice. Sub pretextul protecţiei sunt impuse în România legi şi ideologii străine de sufletul românesc şi de identitatea românească, legi care slăbesc familia, relativizează rolul părinţilor în educaţia copiilor şi otrăvesc educaţia copiilor, prin experimente marxist-culturale. Este o ipocrizie să pozăm aici în apărători ai victimelor, cât timp rămânem slugile unor agende externe străine care atacă valorile creştin-româneşti şi pun statul mai presus de părinţi.

România are nevoie de soluţii pentru popor, de soluţii sănătoase, de politici care să sprijine familia, nu să o destrame, de părinţi respectaţi, nu înlocuiţi de birocraţi de la Bruxelles sau alţii, de legi care apără femeile şi copiii, dar şi de curajul de a spune răspicat: "Familia creştină în România nu se negociază!".

Cât timp clasa politică va continua să joace teatru şi să trădeze credinţa în Dumnezeu, valorile şi iubirea de Dumnezeu, declaraţiile din plen, astăzi, rămân vorbe goale.

Noi, deputaţii independenţi, alegem să spunem adevărul. Violenţa domestică trebuie pedepsită, fără discuţie, dar cea mai mare rană a României este violenţa de stat împotriva familiei creştine.

Concret, stimaţi colegi de la guvernare, în afară să vorbiţi frumos de 35 de ani, ce faceţi?!

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Continuăm lucrările noastre.

Trecem la punctul 2 al ordinii de zi.