Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, 15 iunie, vă invit să păstrăm un moment de reculegere în memoria poetului nostru naţional, Mihai Eminescu.

Prin acest gest solemn ne exprimăm profunda recunoştinţă faţă de personalitatea sa providenţială care a fundamentat cultura şi identitatea noastră naţională.

La împlinirea a 137 de ani de la trecerea sa în eternitate, vă rog să păstrăm acest moment de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Pe procedură, avem o solicitare din partea domnului deputat Sorin-George Oltenaşu, din partea Grupului parlamentar SOS România.

Domnul Sorin-George Oltenaşu:

Stimaţi colegi,

Astăzi, 15 iunie, ne plecăm cu respect în faţa memoriei lui Mihai Eminescu, la 137 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Nu vorbim doar despre cel mai mare poet al literaturii române, ci despre o conştiinţă vie a neamului românesc, despre omul care a înţeles, poate mai profund decât oricine, legătura dintre limbă, credinţă, cultură şi identitate naţională.

Mihai Eminescu a fost poetul nepereche, dar şi părintele naţionalismului românesc în sensul său curat, cultural şi spiritual - dragoste de ţară, respect faţă de popor, apărarea limbii române şi a valorilor care ne definesc ca naţiune.

Prin opera şi prin gândirea sa, Eminescu ne-a învăţat că un popor nu poate dăinui fără memorie, fără demnitate şi fără conştiinţa propriei identităţi. Versurile sale nu aparţin doar trecutului; ele continuă să vorbească fiecărei generaţii, să trezească în sufletele românilor dragostea de patrie şi respectul pentru ceea ce suntem astăzi.

În poezia "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", Eminescu a aşezat unul dintre cele mai frumoase legăminte de iubire faţă de ţară, un îndemn care rămâne actual inclusiv în ziua de astăzi.

De aceea, datoria noastră nu este doar să-l comemorăm prin discursuri şi ceremonii, ci să-l păstrăm viu, prin felul în care vorbim limba română, prin respectul faţă de cultură, prin credinţă şi prin apărarea valorilor naţionale.

Mihai Eminescu rămâne glasul care ne aminteşte cine suntem şi ce avem de apărat.

Atât timp cât România îl va purta pe Eminescu în suflet, spiritul acestui popor va rămâne viu.

Veşnică recunoştinţă poetului care a făcut România eternă prin cuvânt!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Alin-Bogdan Stoica, din partea Grupului parlamentar al USR, pe procedură, vă rog.

Domnul George-Mihail Neamţu:

Distinşi colegi,

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Există o legătură între Eminescu şi Mineriade. Portretul lui Mihai Eminescu era în inima acestei mişcări naţionale de eliberare de comunism.

Să nu uităm această efigie a marelui poet de la Botoşani, care, din păcate, a fost distrusă, vă reamintesc, de către un membru al Parlamentului României, acum câteva luni, fără să existe o reacţie sobră şi promptă din partea Universităţii Bucureşti, din partea Academiei Române.

Repet, imaginea lui Mihai Eminescu, cel care s-a născut în Moldova ştefaniană, cel care a învăţat la Cernăuţi, cel care s-a dus la Viena purtând în sufletul său tot geniul literar, folcloric, artistic al poporului, al neamului său, fără complexe de inferioritate, cel care la Berlin a audiat cursuri de istorie a religiilor, cel care a tradus din Immanuel Kant pagini importante din "Critica raţiunii pure", cel care a fost neînţeles la vremea lui şi cel care, într-adevăr, pe lângă imensa sa operă, Ţuţea i-a spus, nu întâmplător, "sumă lirică de voievozi", a mai lăsat ceva moştenire, anume, o publicistică necruţătoare. Necruţătoare, doamnelor şi domnilor, cu cine? Cu cei care, atunci, ca şi astăzi, din păcate, se numeau liberali; atunci, ca şi astăzi, importau forme fără fond.

Nu putem uita ceea ce spunea Eminescu despre C.A. Rosetti, despre această cultură mimetică de prost gust, care îl face adesea pe român să considere că ceva care este neapărat străin e mai bun decât ceva care este automat autohton.

Ei bine, doamnelor şi domnilor, din această formă de mimetism, din această formă de sclavie ideologică, din această formă de uzurpare a demnităţii naţionale, trebuie să ieşim, să ne eliberăm, pentru a îmbrăţişa conservatorismul luminat, naţionalismul cu adevărat curat şi pentru a pune din nou temelie bună pentru un proiect de viitor.

Eminescu să ne judece!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Pentru un anunţ, domnul deputat Mădălin-Laurenţiu Făget.

Vă rog.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Foarte pe scurt, ţin să dau o replică distinsului coleg, preşedintele Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor.

Cred că să reducem un geniu precum Eminescu la o dezbatere politică nu este decât o dovadă de reducţionism şi de reducere la absurd a unei mari minţi, a acestei conştiinţe naţionale a poporului român pe care a reprezentat-o Eminescu.

Eminescu trece dincolo de dezbateri politice. Eminescu trece dincolo de liberali versus conservatori.

Iar conservatorismul, ce să vă spun, este opus diametral populismului. Conservatorismul, astăzi, în societatea actuală, este congruent şi complementar cu liberalismul.

Iar Eminescu, dincolo de orice critică politică, dincolo de nuanţe şi dincolo de obiecţiile unui jurnalist foarte implicat în viaţa cetăţii în secolul XIX, reprezintă o conştiinţă a umanităţii, o conştiinţă care nu poate fi circumscrisă ideologic, doctrinar ori partinic.

Mi se pare un pic eronat, dacă nu mai mult de atât, să-l reducem pe Eminescu doar la câteva articole şi la o polemică liberă din societatea democratică vie şi puternic ancorată în realităţile europene, a României de la 1877-1880-1883.

De aceea, cred că Eminescu trebuie aşezat acolo unde este locul său, în rândul celor mai mari personalităţi culturale, literare şi ştiinţifice pe care le-a dat umanitatea.

Iar dacă ceva ne-a dăruit Eminescu cu adevărat, este limba română modernă, conştiinţa capacităţii culturii române de a fi una dintre culturile reprezentative, creative şi evolutive ale civilizaţiei europene şi, nu în ultimul rând, simţul libertăţii.

Deci, să-l lăsăm pe Eminescu din această perspectivă politicianistă şi să nu-l mai confiscăm şi să nu-l mai reducem la absurd.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

O invit la cuvânt pe doamna deputat Silvia-Claudia Mihalcea, secretar al Camerei Deputaţilor, pentru o scurtă intervenţie cu ocazia Zilei Banatului Montan, sărbătorită anual, la data de 15 iunie.