Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Vă doresc o zi bună!

După pauză

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de doamna deputat Silvia-Claudia Mihalcea şi de doamna deputat Oana Murariu, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 330 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa 202.

Şedinţa se desfăşoară prin mijloace electronice, în format mixt de prezenţă, fizic şi online.

În conformitate cu prevederile art. 94 din Regulament, vă informez că au fost distribuite electronic şi afişate pe pagina de Internet a Camerei următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa Camerei Deputaţilor din ziua de miercuri, 24 iunie 2026; programul de lucru pentru perioada 22-27 iunie 2026; lista rapoartelor depuse în perioada 15-24 iunie 2026 de comisiile permanente sesizate în fond; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

Potrivit programului de lucru, astăzi dezbatem iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi până la ora 11.00; votul final - prezenţă fizică şi online - este programat la ora 11.30; la încheiere, au loc şedinţa Biroului permanent şi şedinţa Comitetului liderilor.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Întreb liderii de grup dacă există observaţii în legătură cu ordinea de zi. Nu există.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Invit la tribună pe doamna deputat Dumitriţa Gliga, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, pentru o scurtă alocuţiune cu ocazia Zilei Iei (24 iunie), Ziua cămăşii cu altiţă, parte a Patrimoniului cultural imaterial UNESCO.

Aveţi cuvântul, distinsă doamnă.

Doamna Dumitriţa Gliga:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Unele popoare şi-au scris istoria în cărţi. România a ştiut să şi-o coasă şi pe cămaşă.

Astăzi, de Ziua Iei, celebrăm nu doar o piesă vestimentară, ci unul dintre cele mai puternice simboluri ale identităţii noastre, o formă prin care acest popor şi-a purtat cu demnitate memoria, credinţa şi continuitatea.

De 70 de ani, România face parte din UNESCO.

Dar cămaşa tradiţională românească însoţeşte istoria acestui popor de sute de ani. A trecut peste epoci, războaie, schimbări sociale, generaţii şi mode fără să îşi piardă sufletul. Şi poate tocmai această putere de a rămâne vie o face, într-un fel, nemuritoare.

Doamnelor şi domnilor,

Un popor există nu doar prin instituţii, hotare sau mari momente istorice, ci şi prin lucrurile care îi ţin vie memoria: limba, credinţa, tradiţiile şi simbolurile pe care le duce mai departe din generaţie în generaţie. Cămaşa românească este unul dintre aceste repere.

De multe ori privim o ie şi vedem doar frumuseţea ei.

Dar uităm uneori câtă muncă, câtă răbdare şi, de fapt, câtă cunoaştere există în spatele fiecărei cusături.

În lumea satului românesc, cămaşa nu era făcută niciodată la întâmplare. Fiecare semn, fiecare culoare şi fiecare model vorbesc de fapt despre familie, despre credinţă, despre comunitate şi despre locul din care vii.

Ia românească a prins viaţă din mâinile femeilor care au muncit pământul, care au crescut copii, care au purtat grija casei şi au cusut, de fapt, în linişte, pe pânză, o parte din sufletul acestui neam.

Înscrierea în anul 2022 a "Artei cămăşii cu altiţă" în patrimoniul cultural imaterial UNESCO a confirmat valoarea universală a unei tradiţii pe care românii au păstrat-o vie în timp.

Doamnelor şi domnilor,

Faptul că ia românească inspiră astăzi oameni din întreaga lume este un motiv de mândrie pentru România. Dar această apreciere trebuie să fie însoţită de respect pentru originea şi valoarea culturală a patrimoniului românesc din care ea provine.

De aceea, avem obligaţia de a proteja autenticitatea şi de a susţine meşteşugarii autentici, creatorii populari şi toate comunităţile care păstrează vie această moştenire culturală.

Doamnelor şi domnilor,

Patrimoniul nu se apără doar prin conservare şi restaurare. Patrimoniul se apără şi prin educaţie.

Trebuie să îi apropiem pe copii şi pe tineri de valorile culturale autentice şi să îi ajutăm să înţeleagă nu doar cum arată o cămaşă, ci, de fapt, şi ce înseamnă ea.

Avem nevoie de ateliere, de proiecte şi programe care să ducă patrimoniul viu mai aproape de noile generaţii. Trebuie să-i învăţăm să recunoască şi să preţuiască autenticitatea înainte ca aceasta să fie îngropată sub imitaţii fără poveste.

Cămaşa românească nu ne cere, de fapt, să trăim în trecut. Dar ne aminteşte că un popor care îşi pierde simbolurile riscă, în timp, de fapt, să se piardă pe sine.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Astăzi, ia reuşeşte să unească oameni şi culturi dincolo de orice graniţe.

Şi poate acesta este cel mai frumos lucru: o cămaşă născută în satul românesc a ajuns să vorbească lumii întregi despre România.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumim.

În continuare, permiteţi-mi să invit la cuvânt reprezentantul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, pentru prezentarea unei informări, doamna deputat...

Vă rog, doamna deputat Ana Rinder sau doamna deputat Mirela Adomnicăi.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Având în vedere că există un acord din partea liderilor grupurilor parlamentare, am să vă rog, cei care sau cele care doriţi, să luaţi cuvântul, două minute pentru fiecare grup parlamentar, cu ocazia Zilei Iei.

Doamna deputat Baş Ana-Marcela, Grupul parlamentar SOS România.

Doamna Ana-Marcela Baş:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

"Ia - sufletul cusut al neamului românesc"

Ia nu e doar o cămaşă. E o rugăciune cusută în pânză albă, curată ca lumina de duminică.

E mâna bunicii care, la lumina lămpii, petrecea acul prin pânză ca printr-o poveste fără cuvinte. Fiecare împunsătură - o bătaie de inimă. Fiecare motiv - un gând lăsat moştenire, ca să nu uităm niciodată cine suntem şi de unde venim.

Pe pânza albă înfloresc rândurile de roşu, negru şi albastru. Roşul - sângele şi viaţa. Negrul - pământul care ne ţine de veacuri. Albastrul - cerul spre care neamul acesta şi-a ridicat mereu privirea. Sunt culorile unui popor care a ştiut să scoată frumuseţe chiar şi din durere.

În semnele ei stau ascunse coduri vechi de mii de ani: pomul vieţii care urcă spre înalt, ramurile, florile, semnele care alungă răul şi cheamă rodul.

Femeile noastre nu coseau doar haine, coseau ocrotire, credinţă şi dragoste. Coseau, fără să ştie, însăşi fiinţa noastră.

Ia a trecut hotare şi veacuri. A îmbrăcat deopotrivă ţărănci şi regine - pe Regina Maria, care a purtat-o cu mândrie în faţa întregii lumi. L-a fermecat şi pe Matisse, care a pictat "La Blouse Roumaine" şi a arătat tuturor sufletul unui neam, prins în câteva fire de aţă.

Iar astăzi, când o îmbrăcăm, nu purtăm doar o cămaşă.

Purtăm pe umeri toate bunicile şi străbunicile noastre.

Purtăm satul, dorul, cântecul şi glia. Purtăm România întreagă, cusută cu mâinile celor care nu mai sunt, dar care, prin fiecare fir, trăiesc încă în noi.

Cât timp se va mai coase o ie, cât timp o fată va mai îmbrăca peste inimă această minune albă - neamul acesta nu va pieri.

La mulţi ani, ie! La mulţi ani, Românie! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar AUR, doamna deputat Cristina Dascălu.

Doamna Cristina-Emanuela Dascălu:

Astăzi, 24 iunie, ne oprim pentru o clipă în faţa unuia dintre cele mai puternice simboluri ale identităţii româneşti, cămaşa cu altiţă, locul tainic în care memoria, credinţa şi frumuseţea unui popor s-au întâlnit şi s-au păstrat peste veacuri.

Recunoaşterea de către UNESCO a "Artei cămăşii cu altiţă" a reprezentat o validare internaţională. A fost confirmarea faptului că România a oferit lumii un model cultural unic, construit prin creativitate, răbdare şi transmitere între generaţii.

Fiecare altiţă este o lecţie. Fiecare simbol cusut poartă în el o poveste despre familie, credinţă, comunitate şi apartenenţă. Înainte ca antropologii să studieze cultura populară, înainte ca muzeele să conserve patrimoniul, femeile satului românesc scriau istorie cu acul şi firul.

Adevărata provocare este să înţelegem ce ne învaţă ea. Ne învaţă răbdarea, într-o societate grăbită. Respectul pentru muncă, într-o cultură a consumului rapid. Continuitatea, într-o lume dominată de efemer.

Locul patrimoniului cultural nu este doar în muzee sau expoziţii. Este şi în şcoală. Copiii trebuie să afle că motivele cusute pe cămăşile străbunicilor nu reprezintă simple ornamente, ci pagini din istoria noastră nescrisă. Expresii ale unei inteligenţe colective care a transformat frumuseţea în limbaj şi tradiţia în patrimoniu.

Avem datoria să privim ia românească nu doar ca pe un simbol al trecutului, ci ca pe o resursă pentru viitor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Diana Stoica, Grupul parlamentar al USR.

Aveţi cuvântul, doamnă lider.

Doamna Diana Stoica:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Astăzi sărbătorim împreună nu doar o simplă piesă de vestimentaţie, ci un adevărat simbol al identităţii noastre naţionale - ia românească.

Purtată cu mândrie şi transmisă din generaţie în generaţie, această cămaşă tradiţională este o pagină vie din istoria şi sufletul poporului nostru.

Fiecare ie este o capodoperă unică. Cusăturile ei nu sunt simple ornamente, ci un alfabet străvechi. Râurile cusute pe pânză spun poveşti despre natură, despre credinţă şi despre comunitate. Motivele geometrice reflectă armonia în care strămoşii noştri trăiau cu mediul înconjurător.

Ia a reuşit să depăşească graniţele timpului şi ale modei. A trecut de la a fi haina de zi cu zi sau de sărbătoare a ţăranilor români la a inspira mari artişti ai lumii, precum pictorul Matisse. Ea uneşte comunităţi din întreaga diasporă şi ne aminteşte că oriunde ne-am afla, rădăcinile noastre sunt în România.

A purta o ie astăzi este un act de cultură şi de continuitate. Înseamnă şi să onorăm munca şi priceperea femeilor care au cusut cu răbdare şi cu dragoste fiecare fir de aţă. Înseamnă a ne păstra vie coloana vertebrală spirituală într-o lume modernă şi grăbită.

Vă îndemn s-o purtăm, de fiecare dată în care avem ocazia, să o purtăm ca pe o emblemă a frumuseţii şi a demnităţii ţării noastre.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Doamnă preşedinte,

Ia reprezintă un simbol fundamental pentru cultura şi civilizaţia românească şi cu atât mai potrivită este această alăturare între simbolul iei româneşti şi această zi sfântă a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, zi în care, în mitologia populară românească, sunt celebrate Sânzienele, fiinţe mitologice legate inclusiv de mitologia romană, de la "Sancta Diana". De asemenea, este cunoscută drept "Drăgaica" această zi. Există o simbolistică extrem de veche şi de profundă în această zi de 24 iunie şi este foarte fericită această alăturare, atât din perspectiva a ceea ce înseamnă civilizaţia noastră românească, o civilizaţie creştină, o civilizaţie cu rădăcini foarte profunde în acest spaţiu carpato-danubiano-ponto-balcanic.

Şi ia românească ce poate să fie ea decât pur şi simplu un element de cultură, de spiritualitate şi de civilizaţie care atestă vechimea poporului nostru, atestă ceea ce înseamnă acele simţăminte profunde de credinţă, de spiritualitate ale noastre, ale românilor.

Dacă Sânzienele provin din Epoca Romană, ia provine dintr-un trecut ancestral, anterior cunoştinţelor noastre istorice despre daci şi despre romani. Ea păstrează nişte simboluri străvechi, nişte simboluri care sunt inclusiv universale pe harta civilizaţiei umanităţii.

Şi cu atât mai mult ia românească reprezintă un brand de ţară, datorită Reginei Maria, datorită lui Henri Matisse, care, prin "La Blouse Roumaine", a ştiut să popularizeze cultura şi civilizaţia românească precum puţini români au făcut.

Să ne bucurăm de ie, să ne bucurăm de toate simbolurile noastre româneşti şi de tradiţia şi identitatea... (I se întrerupe microfonul. Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Mariana Vârgă, Grupul parlamentar Uniţi pentru România.

Doamna Mariana Vârgă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vorbim astăzi, într-adevăr, despre un simbol al identităţii şi culturii poporului român.

Eu vreau să vă spun că ia românească îmi aminteşte de bogăţiile României, de florile câmpului, de pajiştile alpine, de tot ceea ce înseamnă resurse materiale şi imateriale ale poporului român.

Sunt foarte fericită că patrimoniul cultural imaterial al poporului român nu poate fi concesionat, înstrăinat, externalizat şi comercializat, aşa cum se va întâmpla cu patrimoniul cultural material al poporului român.

Mai avem identitate ca popor? Mai luptăm pentru identitatea naţiunii române? Sau ne pierdem în globalizări şi în schimbări sociale de tot felul?

Un lucru foarte important: m-aş bucura foarte mult dacă am da copiilor noştri mai mult nume româneşti decât străine. Avem foarte multe nume frumoase, tradiţii frumoase, obiceiuri, moştenire culturală a neamului românesc care merită păstrată şi pentru care trebuie să luptăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Ştefan Bouda, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Ştefan Bouda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Ziua Iei, sărbătorită pe 24 iunie, de Sânziene, este o zi în care celebrăm una dintre cele mai frumoase expresii ale identităţii româneşti.

Ia nu este doar o haină, este o minune cusută cu acul, o geometrie a sufletului românesc, o formă de artă transmisă din mamă în fiică, din sat în sat, din generaţie în generaţie. Fiecare ie poartă semne, culori şi motive care spun ceva despre locul din care vine, despre comunitatea care a creat-o, despre bucuriile, credinţele şi speranţele oamenilor. În altiţă, în râuri, în cusături, se adună răbdare, frumuseţe şi demnitate.

Recunoaşterea internaţională a venit şi prin UNESCO în 1 decembrie 2022, "Arta cămăşii cu altiţă", element de identitate culturală în România şi Republica Moldova, a fost înscrisă pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii. Această recunoaştere confirmă valoarea universală a unei tradiţii vii, nu doar a unui obiect vestimentar.

De Ziua Iei, nu privim doar spre trecut. Privim spre continuitate. Ia ne aminteşte că modernitatea nu înseamnă uitare, ci capacitatea de a duce mai departe, cu respect şi creativitate, ceea ce ne defineşte.

La mulţi ani iei româneşti! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Dumitriţa Albu, neafiliat.

Doamna Dumitriţa Albu:

Mulţumesc.

De Ziua Iei, gândul meu este la românii din diaspora. La mii de kilometri de casă, printre alte limbi, alte obiceiuri şi alte culturi, mulţi dintre voi continuaţi să purtaţi cu mândrie ia românească şi să păstraţi vii tradiţiile care ne definesc.

Ia nu este doar o haină tradiţională, ci o poveste despre identitate, apartenenţă şi rădăcini. Pentru românii plecaţi peste hotare, ia are o semnificaţie aparte. Ea devine o legătură cu locurile natale, cu familia şi cu valorile pe care le purtăm în suflet, indiferent de cât de departe ne aflăm. Prin comunităţile pe care le construiţi, prin copiii pe care îi învăţaţi limba română şi prin respectul faţă de tradiţiile noastre, duceţi mai departe o parte din România în fiecare colţ al lumii.

Astăzi vă mulţumim pentru că păstraţi vie această legătură şi pentru că reprezentaţi cu demnitate ţara noastră dincolo de graniţe.

La mulţi ani de Ziua Iei tuturor românilor din diaspora! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Maricel Popa, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Maricel Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi, 24 iunie, când sărbătorim Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Sânzienele, celebrăm totodată unul dintre cele mai preţioase simboluri ale identităţii noastre naţionale: ia românească.

Ia nu este doar o piesă vestimentară. Ea reprezintă o adevărată carte de identitate a satului românesc, o expresie a creativităţii, a credinţei şi a sufletului poporului nostru. Fiecare cusătură, fiecare motiv ornamental şi fiecare culoare poartă în ele poveşti despre familie, comunitate, tradiţii şi valori transmise din generaţie în generaţie.

Pentru noi, ieşenii, această zi are o semnificaţie aparte. Moldova este una dintre regiunile care au păstrat şi valorificat cu sfinţenie arta populară românească. În satele judeţului Iaşi, multe femei continuă să coasă ii autentice, păstrând vii meşteşuguri care definesc patrimoniul nostru cultural.

Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, avem datoria de a proteja şi promova aceste simboluri identitare.

Ia românească este astăzi admirată şi purtată pe toate continentele, devenind un adevărat ambasador al României. Ia vorbeşte despre rădăcinile noastre, despre respectul pentru tradiţie şi despre frumuseţea autentică a culturii româneşti.

Ziua Universală a Iei ne oferă prilejul să le mulţumim tuturor celor care contribuie la păstrarea acestui tezaur - meşteri populari, artizani, profesori, cercetători, instituţii culturale şi comunităţi locale. Prin efortul lor, valorile româneşti continuă să inspire generaţiile tinere şi să fie cunoscute dincolo de graniţele ţării.

Să purtăm ia cu mândrie, nu doar astăzi, ci ori de câte ori dorim să ne afirmăm identitatea şi respectul pentru moştenirea lăsată de înaintaşii noştri.

La mulţi ani tuturor celor care preţuiesc tradiţiile româneşti! La mulţi ani celor care sărbătoresc astăzi! La mulţi ani, România!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc mult.

Intrăm în ordinea de zi.