Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea P.D.-L.-ului, îl văd prezent pe domnul Valeriu Tabără.

Dacă dintre ceilalţi înscrişi, Constantin Tudor, Cezar Preda, Graţiela Iordache, Traian Igaş sunt prezenţi. Nu sunt prezenţi.

Vă rog, domnule Valeriu Tabără, să vă prezentaţi intervenţia.

Domnul Valeriu Tabără:

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Din noudespre Ucraina."

În aceste zile, în presa românească au fost trecute ştirile legate de faptul că Ministerul de externe al ucrainei l-a convocat pe ambasadorul român la Kiev, pentru clarificări legate de o afirmaţie a preşedintelui Traian Băsescu precum că "odată şi odată partea de sud a Basarabiei - aflată în teritoriul Ucrainei va reveni Republicii Moldova", ceea ce este grav în această afirmaţie, şiut fiind că acest teritoriu romînesc a fost făcut cadou Republicii Socialiste Sovietice Ucraine de către dictatorii de la Moscova.

Mi-am pus, de-a lungul ultimilor ani, întrebările "de ce în problema Transilvaniei şi chiar în probleme ale republicii Moldova, Ucraina este mai implicată, fiind parte la tratativele ce se poartă în aceste probleme, iar România, cu interese mari, nu? Sunt oare mai mari interesele ucrainei în problema Transilvaniei şi ale republicii moldova decât cele ale României? De ce se discută (cu mici excepţii) atât de puţin în presa românească despre această situaţie bizară şi anormală? De ce această problemă nu a făcut obiectul niciunei dezbateri serioase în media românească (cu excepţia de rigoare)?

Cine este sau ar trebui să fie mai interesată de integritatea statală a Republicii Moldova, Ucraina sau România? Nu cumva Ucraina în problemele enumerate mai sus este un reprezentant al intereselor ruseşti în zonă?

Cred, fără nici o reţinere, că poziţiile exprimate de către preşedintele Traian Băsescu sunt nu numai corecte, dar şi foarte necesare după o perioadă de timp când practic România nu a exprimat o poziţie clară în probleme legate de RepublicaMoldova, Transilvania şi zona Mării Negre: opinia exprimată de preşedintele României este de fapt poziţia normală a României în ceea ce priveşte drepturile şi interesele naţionale majore.

Nu trebuie uitat şi afirmat că "România s-a integrat în vest dar cu mari interese economice, politice şi de securitate în est".

Poziţia exprimată de preşedintele Traian Băsescu, în opinia mea, atenţionează Ucraina că demersurile sale politice depăşesc cadrul de interese proprii, afectându-le grav pe alealtora. Nu ştiu oareguvernanţii ucraineni căcele două judeţe din sudul Basarabiei au fost smulse Moldovei de către Rusia în anul 1812 printr-o trădare a unui înalt demnitar otoman, care nu avea nici un drept să facă ceea ce a făcut?

Se vorbeşte în presă că declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu i-a unit pe politicienii de la Kiev, opoziţie şi putere, pentru a apăra "interesele majore ale Ucrainei". Din păcate la noi în... luptă politică şi mai ales în luptă cu preşedintele Traian Băsescu, politicienii români şi parte a presei aservită acestora acuză în loc să susţină un demers curajos al preşedintelui, care se constituie intr-un interes naţional vital pentru România. Ceea ce este mai grav este faptul că în aceste demersuri se acuză preşedintele că, prin afirmaţia făcută, ar fi atentat la drepturile Ucrainei.

Mă întreb: de ce în Ucraina politicienii şi societatea civilă se unesc în a exprima o poziţie asupra unui drept discutabil, iar în România o parte a mass-media şi politicieni guralivi de buzunar acuză o afirmaţie a preşedintelui României cu privire la drepturi istorice ale poporului român?

Este oare normal să nu afirmăm, cu decenţa necesară, faptul că o serie de teritorii care au aparţinut României istorice se găseşte astăzi în componenţa uneia dintre cele mai artificiale ţări de pe continentul european şi că această ţară aspiră la integrarea în NATO?

Este oare normal să auzim la radioul public românesc un pseudoanalist politic afirmând că România "este şi aşa prea mare şi ce bun să mai vorbim despre drepturi istorice asupra unor teritorii înstrăinate şi ajunse în componenţa statului ucrainean în urma unor tratate odioase, precum pactul Ribbentrop-Molotov sau prin dărnicia fostului dictator sovietic Nichita Hrusciov.

Este important spunea pseudoanalistul cu pricina "ca nouă să ne meargă bine". Îi reamintesc aşa-zisului "analist politic de ocazie" că mergând pe conceptul exprimat de el, la fel de iresponsabil precum exprimarea "suntem gata de cedări istorice" făcute public de fostul preşedinte Emil Constantinescu în timpul când se desfăşurau negocierile pentru Tratatul cu Ucraina, România din mică va fi şi mai mică nu numai teritorial, dar şi politic.

Sunt multe întrebări care trebuie puse nu numai unui singur om sau unei părţi a presei româneşti, dar şi clasei politice româneşti în întregul ei. Din multitudinea de întrebări, două îşi aşteaptă răspunsuri urgente: are Ucraina interese şi drepturi mai mari în zona Mării Negre decât România?; are Ucraina mai multe drepturi de a participa la negocieri alături de Rusia privind situaţia din Transilvania şiintegritateateritorială a republicii Moldova decât România, exclusă sau ante-exclusă de la negocierile amintite mai sus?

De mult mă frământă problema Transilvaniei, mai ales că ea face obiectul multor analize: de ce România nu susţine un schimb teritorial - Transnistria în componenţa Ucrainei, iar Bugeacul, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa în Republica Moldova? Este singura cale spre stingerea oricărei stări conflictuale din zonă, iar România si-ar face cu adevărat cedări istorice.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.