Dezbateri parlamentare

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele politice este: "Apele guvernează România".

Deşi efectele catastrofale ale inundaţiilor din primăvara lui 2005 (peste 110.000 ha de teren agricol aflate sub ape, 1200 de case distruse, 100 km de drumuri judeţene şi 112 km de drumuri comunale afectate) ar fi trebuit să dea de gândit autorităţilor, revărsarea Dunării din aprilie 2006 arată că acestea nu au făcut nimic pentru a preîntâmpina dezastrul.

Reprezentanţii Ministerului Mediului şi cei ai Executivului ştiau încă din luna ianuarie - aşa cum afirmă ministrul Sulfina Barbu - care sunt zonele predispuse la inundaţii şi digurile cu probleme de rezistenţă şi, totuşi, n-au luat nici un fel de măsuri de siguranţă.

Premierul Tăriceanu a găsit vinovatul în persoana lui Ceauşescu care în anii 70 a îndiguit unele zone care ar fi putut prelua revărsarea, dar a omis să menţioneze ce au întreprins numeroasele agenţii, direcţii, ministere, autorităţi locale, în ultimii ani pentru ţinerea sub control a situaţiei.

Deşi din 1999 s-au făcut investiţii de peste 8000 miliarde lei pe an pentru amenajări şi strategii de prevenire a inundaţiilor, primul ministru constata cu seninătate că există diguri la care lucrările s-au făcut de mântuială şi că tehnicile de îmbunătăţiri funciare sunt învechite.

Este o explicaţie simplistă pentru coşmarul provocat de furia apelor Dunării, pentru cele peste 4,0 milioane euro pagube din agricultură, şi nu doar 1,5 milioane euro, cum estimează Guvernul, pentru satele înghiţite de puhoaie şi oamenii rămaşi pe drumuri, pentru crucile plutind pe ape, alături de morţii ieşiţi din cimitire şi de cadavrele miilor de animale.

O mare parte din pagubele acestei primăveri puteau fi evitate prin refacerea amenajărilor hidrotehnice, prin justa folosire a banilor publici, prin decolmatarea canalelor obturate cu mâl şi ierburi, prin verificarea modului de concesionare şi întreţinere a digurilor, dar şi a obţinerii autorizaţiilor pentru construirea de locuinţe în zonele inundabile.

De asemenea, trebuiau avute în vedere pregătirea şi educarea populaţiei, gestionarea optimă a situaţiilor de criză, cât şi tragerea la răspundere şi sancţionarea celor vinovaţi de nerespectarea strategiilor stabilite.

Pentru că toate aceste lucruri au fost ignorate, pagubele produse sunt enorme, iar groaza şi disperarea oamenilor au ajuns la limita suportabilului. În câteva zile, peste 140.000 de hectare din 13 judeţe au fost afectate şi peste 10.000 de oameni au fost obligaţi să-şi părăsească gospodăriile inundate.

Sinistraţii s-au revoltat nu atât împotriva sorţii care i-a lovit, cât mai ales împotriva autorităţilor care n-au avut mijloace şi putere să-i apere. Li s-a reproşat faptul că au provocat inundaţii dirijate în sate pentru a proteja afacerile unor persoane influente, că au concesionat lacuri cu tot cu diguri de care nu s-a mai ocupat nimeni, că au ignorat avertizările privind pericolul inundaţiilor.

Cu toate că acum se lucrează din greu la găsirea strategiilor şi aici aş face o remarcă: ieri ministrul mediului a recunoscut că nu există nici o strategie, deşi doar cu câteva zile în urmă, susţinea că există şi a măsurilor de redresare, o implicare constantă şi susţinută în stăpânirea problemelor legate de aceste dezastre ar fi scutit România de pagubele şi disperarea din această primăvară.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.